Mare scandal in America, după ce a ieșit la suprafața ca lobbyiștii din industria alimentară și a băuturilor răcoritoare, au plătit zeci de nutriționiști acreditați, avînd milioane de urmăritori pe rețelele sociale, pentru a promova aspartamul și zahărul, substanțe toxice, chiar cancerigene, după cum relatează The Washington Post.

Pina aici, nimic neașteptat intr-un scandal de proporții, ce implica o multi-miliardară industrie, ce păcălește publicul consumator, prin circa 70 de influenceri fără-mama-fără-tata, targetînd, in special, copiii, ca sa își vinda produsele.

Detaliile fin strecurate în stirea publicată de The Washington Post, insa, trag ușor vălul la o parte de pe o teribila poveste nepovestita, dar lizibila printre rinduri, fără îndoiala: din cauza organizatieimondialeasanatatii s-a ajuns aici, pentru ca ea este cea care a "demascat” (ABIA ACUM!) un mare adevăr (CUNOSCUT de cel puțin 20 de ANI, de cind se afla pe piața cărți scrise de specialiști, in baza studiilor științifice, pe tema), punînd in pericol interesele industriei alimentare, mai exact ale sectoarelor care folosesc, in procesul de producție, zaharul si aspartamul. Ca reacție a discreditarilor suferite, industria a conceput o campanie proprie, muribundă, cu ajutorul a 68 de influenceri cu licența de nutriționiști, de pe rețelele de socializare, care sa contracareze poziția osemista.

Ce nu se spune, dar se știe, este ca organizatiamondialasanatatii e o instituție PRIVATĂ, nu publică, ce face afaceri oneroase cu UN, pe banii PUBLCI, ai cetățenilor, deci, pe care, in funcție de interese diverse de grup, ii informează corect sau complet fals, cu privire la pericolele privind propria sănătate sau măsurile de preventie. Că e vorba de un MODUS OPERANDI, iar nu de o excepție rarissimă, am văzut confirmindu-se si răsconfirmîndu-se, in ultimii trei ani, odata cu Marea Răceala si Teribilul Mook. În plus, oricine privește din avion vede limpede ca organizatieimondialeasanatatii nu produce nimic, nu creeaza nimic, nu previne nimic, nu face nimic constructiv. Rolul ei e sa poarte vorbe cu finalitate economică pentru diverși producători, sa se împopoțoneze cu merite pe care nu ale are si sa mimeze reprezentarea (deși nu a ales-o nimeni, sa nimic, niciodată!). Iar mai apoi, cu rivna clasica a borfasilor ce-si zic filantropi, sa promoveze produse (f)arma-ceutice sau sa sugrume industrii, fie ele chiar si imorale, din interese nedeclarate, dar deductibile la o analiza mai atentă a speței. Culmea crimei organizate, as zice. Caci efectele sint pandemice…

Una dintre metodele vechi de a strînge cu ușa marile industrii, ca sa cotizeze la pușculița osemista, este de a da "evaluări”, care contesta valoarea produselor acestora pentru sănătatea populației, din poziția sa inatacabilă de guru absolut in probleme de sănătate. Se înțelege: cei mai mulți, vazîndu-si vînzările amenințate, cedează si varsă cît se cere.

Nu și acum, în povestea cu zaharul si aspartamul, cînd industria alimentara a zis "stop joc”, declanșînd - prin refuzul de a (mai) plăti tăcerea complice a marelui reper in sănătate mondială - marea demascare (pentru cine privește cu atenție) a șantajului operat la nivelul cel mai înalt de către omesistii finanțați mai ales de "filantropi”. (Nu știți la cine ma refer? Nici eu!)

Evident, practicile de îndulcire articială a produselor alimentare nu sint noi. Iar OMS, fără nici un dubiu, stia de ele. De ce le "descoperă” si "evaluează” abia acum ca fiind periculoase, posibil cancerigene? In mod logic, pentru ca nu s-au înțeles la bani cu reprezentanții industriei in cauză. Acum, că oseme nu e doar o organizație privată, ce face afaceri pe banii publici, ci si un borfaș recuperator de bani privați, după cum reiese si din recenta poveste, sub oblăduirea tuturor administrațiilor americane (mai puțin a lui Trump, care intr-un gest de curaj, fără precedent, le-a tăiat finanțarea, in timpul mandatului sau) ar fi o concluzie logică, de bun-simt, de tras.

Desigur, noua bătălia se duce iar între doi monștri, fără Dumnezeu, pe banii publici, ca de obicei.

Așa ca înțelept e sa nu ținem cu nimeni.

Ci doar să vedem cum se căsăpesc unii pe alții si mai ales ce avem noi de cistigat din vătămările grave si foarte grave, pe care si le produc singuri, fără nici un ajutor din partea noastră. Caci, uneori, Dumnezeu așa face dreptate: printr-un spectacol cu artificii, confetti, ceai cald si muzica clasică. Să ne încălzească. Să ne placa. Sa nu mai uităm…