Cică, din

40 de grame de pelin,
40 grame de peliniță,
40 de grame de rozmarin,
40 de grame de salvie,
40 de grame de izmă,
40 de grame de virnanț,
40 de grame de levănțică,
5 grame de calamus,
5 grame de scorțișoară,
5 grame de cuișoare,
5 grame de nucșoară,
5 grame de usturoi,
10 grame de camfor,
40 de grame de acid acetic cristalizat și
2500 de grame de oțet alb,

se prepara faimosul oțet al celor patru tîlhari, cei despre care Arhivele Parlamentului din Toulouse relatează astfel (potrivit Dr. Jean Valnet, în cartea „Aromaterapia”):

„În timpul marii ciume trecute, patru tîlhari mergeau la ciumați, îi sugrumau în paturile lor și apoi le furau din casă. Au fost condamnați să fie arși de vii și, pentru a li se îndulci pedeapsa, au dezvăluit mijlocul secret de apărare, după care au fost spînzurați”.

Povestea, demnă de un mare roman polițist, e veche din secolul al XVII-lea, cînd cei patru indivizi sclipitori, dar diabolici, profanatori și jefuitori de cadavre, au fost prinși în fapt și executați, în timpul marilor epidemii de ciumă din Toulouse (1628-1631) și ea ne vorbește, fără îndoială, că, în viață, e bine să știm că scopul poate că scuză mijloacele, uneori, dar mijloacele nu scuză scopul, niciodată.

PS: Am fost întrebată insistent, așa că revin cu precizări!

Virnanț este vechea rută de grădină.
Calamus este obligeana noastră cea de toate zilele.
Izma e menta piperată, de-i mai spune și izmă bună, ce te trece iarna grea .
Iar voronica e cătușnica cea bună la toate, zice-se.