E teribil ce idei îți pot veni, într-o seară de weekend, la masă, cu niște prieteni.

De pildă, dacă afli că doamna din dreapta, una extrem de caldă și prietenoasă, cum rar mai vezi, azi, în păturile civilizate ale lumii, suferă de simptome, pe care nici un doctor nu le-a putut cuprinde într-un diagnostic - după ce toate analizele medicale au ieșit perfect, mai puțin (oops!) markerii privind intoxicația cu mercur - s-ar putea să îți treacă prin cap necugetata idee de a căuta, pe cont propriu, explicații, în cărți de nutriție, manuale de patologie generală sau studii publicate pe PubMed. Mai ales atunci cînd nu e prima poveste cu conținut similar, pe care o auzi, iar detaliile te intrigă atît.

Cu mînă dreaptă am dat să scriu, iar, cu stînga, să șterg imediat concluziile trase, după cîteva zile de căutări.

Pînă la urmă, mi s-a spus de atîtea ori că informațiile pe care le culeg, cu respirația tăiată de curiozitate și surpriză anticipată, nu interesează pe nimeni, atîta vreme cît ele au potențial exploziv pentru liniștea în care s-a cuibărit adevărul unanim acceptat. (Se știe, consensul științific detestă contra-argumentele, căci ele, contra-argumentele, îi scot limba și se strîmbă la el, rîzînd obraznic de fundamentul nobil al poziției sale, obținut cu greu, de atîtea ori, prin denaturări de sens multiple și/sau eliminări nepermise de date și/sau interpretări tendențioase și, finalmente, cu amenințări pe față cu ridiculizarea și excluderea socială a scepticilor).

Așa că, dacă veți rămîne pe site-ul ActiveNews pentru o lecturare de cîteva minute a textului pe care îl voi publica în curînd, o veți faceți ca adulți cu discernămînt, care înțeleg să ia cu un grăunte de sare orice informație citită sau auzită.