ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Cică oamenii secolului XXI, vrînd să lămurescă binele de rău, cum ai lămuri orzul de neghină, să cunoască pe loc ce-i drept de ce-i strîmb, au băut cupa cu pelin curat a Adevărului și au mîncat tot mărul otrăvit al Minciunii , au sorbit cucuta Vieții pîn' la ultima picătură și au înnebunit de durere.

Cin' i-a pus, mă-ntrebi? Dracu' i-a pus! Că nime' nu te-nvață mai repejor ca dînsul să te smerești, să nu te fudulești. Și, mai presus, la ce-i bună părerea de rău, la casa creștinului - ca să nu mai faci ș-altă dată grozave boroboațe, de aia!

Acu' să te ții: țăpi de cuțit, soare sec, plămădeala inimii și cîte și mai cîte ofuri pe capele bieților oameni, de să priceapă și ăl mai nătîntoc dintre nătîngi ce vrea să zică Ăl de Sus, drăguțul de El, că, de semeni vînt, culegi furtună.

De unde, pînă mai ieri, toți se avuseră ca frații, om cu om nu se mai înțelegea cu vorba simplă, pe fața curată a pămîntului. Se certau, din te miri ce!, vărsînd ocări și plantînd scaieți și spini de să-nsîngereze păreții, fețele și colibele de pixeli, din vatra satului global, nu alta! Unde durară moșii și strămoșii un pod de piatră între două maluri, hop! și ei veniră călare, pe viitura sudălmii, să-l dărîme. Și-l dărîmară.... Unde fu un podeț de butuci, cărați cu cîrca goală de oameni de bine, hîrșt! și ei să-l crape cu topoarele urii. Și-l crăpară... Iară unde se mai află vr'un stîlp al speranței drept, prin te miri ce minune, buf! îi deteră un brînci de nepăsare și răzbunare, de-l culcară în țărînă și p'asta. Unde te uitai în jur, numa' jale, nenorocire și-ntristare! Soarele nu mai strălucea, Luna nu mai adumbrea, Speranța nu mai încolțea...

E, de-amu' , cunoscînd ei bine, da' bine de tăt!, Raul, începură a-și aminti de Bine, taman în Postul Craciunului, pe care nu-l mai ținuse aproape nime' d-atîta amar de vreme. Și singuri, ca niște copii mucioși, orfani de mamă și de tată, fără o minge de cîrpă ori o păpușă de paie goale, o vorbă bună ș-o zamă caldă, se rugară fierbinte pentru încă o șansă...

Vă aștept pe voi să scrieți continuarea Poveștii de Crăciun, în commenturile voastre.
Abia aștept să le citesc!