După doar trei zile de război cu Iranul, în presa evreiască se vorbește deja de posibilitatea folosirii arsenalului nuclear de către Israel. Terifianta doctrină „pieriți odată cu noi” și rădăcinile sale biblice.

Un editorial de Celeo Ramirez, publicat de Times of Israel, pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

În manualul strategic israelian există o doctrină care este pe cât de temută, pe atât de neînțeleasă – o doctrină voalată în ambiguitate și născută din cele mai întunecate temeri ale națiunii.

Cunoscută sub denumirea Opțiunea lui Samson, aceasta se referă la disponibilitatea implicită a Israelului de a recurge la arme nucleare, dacă s-ar confrunta vreodată cu perspectiva anihilării.

Numele său nu este întâmplător. El evocă actul final al judecătorului biblic Samson, care, orb și legat de filisteni, a găsit puterea de a dărâma stâlpii templului lui Dagon, ucigându-și dușmanii – și pe sine – într-un ultim gest apocaliptic.

Conceptul a apărut în primele decenii de existență a statului Israel, când supraviețuirea nu era o preocupare filosofică, ci un calcul zilnic.

Deși niciodată confirmat oficial, personalități cheie au făcut aluzie la existența sa.

Termenul a luat amploare în urma dezvăluirilor făcute deMordechai Vanunu în 1986, când acesta a dezvăluit presei britanice detalii despre arsenalul nuclear al Israelului.

Analize ulterioare ale cercetătorilor și declarații ale înalților oficiali israelieni, inclusiv Moshe Dayan și Ariel Sharon, au consolidat și mai mult percepția că descurajarea nucleară a Israelului nu este doar o relicvă a Războiului Rece, ci o parte integrantă a doctrinei sale de apărare națională.

Termenul „Opțiunea lui Samson” a intrat în atenția publicului larg în mare parte datorită ziaristului Seymour Hersh, laureat al Premiului Pulitzer, a cărui carte, Samson Option: Israel’s Nuclear Arsenal and American Foreign Policy (Opțiunea lui Samson: Arsenalul nuclear al Israelului și politica externă americană), a dezvăluit detalii esențiale despre doctrina strategică a Israelului.

Hersh s-a bazat pe mai multe interviuri confidențiale cu ofițeri de informații israelieni și americani, pe documente clasificate și pe dezvăluirile explozive ale lui Mordechai Vanunu – un fost tehnician de la centrala nucleară israeliană Dimona, care, în 1986, a divulgat fotografii și date tehnice publicației Sunday Times din Londra.

Dezvăluirile lui Vanunu au confirmat ceea ce se bănuia de mult timp: că Israelul deține un arsenal nuclear important și sofisticat.

Raportul lui Hersh a mers mai departe, afirmând că Israelul a dezvoltat o doctrină a represaliilor masive – o strategie de ultimă instanță menită să asigure că, în cazul în care statul evreu se va confrunta vreodată cu riscul distrugerii, acesta își va nimici dușmanii împreună cu el.

Deși Israelul nu a recunoscut niciodată oficial această doctrină, lucrarea lui Hersh a consolidat conceptul Opțiunea lui Samson atât în discursul academic, cât și în cel strategic, ca o componentă centrală – deși nedeclarată – a posturii de apărare națională a Israelului.

Pentru a înțelege greutatea unei astfel de doctrine, trebuie să mergem la rădăcinile biblice ale denumirii sale.

În Cartea Judecătorilor, Samson, trădat și capturat, se roagă pentru o ultimă manifestare a puterii divine. El demolează coloanele templului, prăbușindu-l peste mii de filisteni.

Gestul său nu este doar unul de răzbunare, ci și o afirmare a puterii, atunci când nu a mai rămas nici o altă opțiune.

Metafora este brutală și, pentru Israel, deliberată. Mesajul este simplu: dacă vom cădea, ne vom doborî dușmanii odată cu noi.

Totuși, spre deosebire de Samson, Israelul modern nu este orb și cu siguranță nu este legat. Israelul rămâne o putere militară regională, cu capacități informative de neegalat, o apărare antiaeriană solidă și – conform numeroaselor evaluări internaționale – un arsenal nuclear nedeclarat considerabil.

Opțiunea lui Samson nu este un plan de victorie. Este ultima garanție împotriva distrugerii. Nu este concepută pentru războiul obișnuit, ci pentru crizele existențiale.

Odată cu jumătatea anului 2025, războiul cu Iranul a intrat într-o fază critică.

 Operațiunea Rising Lion, lansată de Israel pe 13 iunie, a vizat infrastructura nucleară a Iranului, în ceea ce pare a fi cea mai amplă campanie preventivă de la raidul asupra Osirak, în 1981.

Iranul a răspuns cu salve de rachete balistice și roiuri de drone, testând sistemul multistratificat de apărare antiaeriană al Israelului.

Deși situația este gravă și amploarea fără precedent, majoritatea analiștilor sunt de acord că existența Israelului nu este în pericol încă.

Dar situația s-ar putea schimba rapid. Ce se întâmplă dacă Iranul reușește să copleșească apărarea israeliană și să lovească direct un oraș important? (nota Active News: acest lucru s-a întâmplat deja, la Tel Aviv și Haifa).

Ce se va întâmpla dacă Iranul va lansa o armă chimică, radiologică sau chiar nucleară, prin intermediari?

Ce se va întâmpla dacă Hezbollah sau alți actori regionali deschid fronturi suplimentare, amenințând capacitatea Israelului de a lupta convențional?

Acestea nu sunt întrebări abstracte – ele sunt luate în calcul la Tel Aviv, Washington și Teheran.

Opțiunea lui Samson nu este declanșată de indignarea publică sau de un impuls pentru represalii.

Este o doctrină guvernată de logica supraviețuirii: e aplicată atunci când toate celelalte mijloace de descurajare au eșuat și când însăși existența statului evreu este în joc.

Este ultima carte, ultima suflare, ultima coloană.

Deocamdată, condițiile pentru activarea sa rămân neîndeplinite.

Dar peisajul se schimbă. Intrarea unor noi actori, o escaladare neprevăzută sau o lovitură reușită cu victime în masă ar putea modifica peste noapte toate calculele.

În curând, lumea s-ar putea trezi întrebându-se nu dacă Israelul poate supraviețui, ci cu ce costuri – și cu ce mijloace.

Următoarele săptămâni pot determina dacă lumea va fi martora unui nou capitol din istoria descurajării nucleare.

Opțiunea lui Samson prevede folosirea forței nucleare ca măsură defensivă supremă a Israelului.

Însă, spre deosebire de biblicul Samson, care a pierit împreună  cu dușmanii săi, Israelul – deși poate condamnat diplomatic – ar rămâne în viață, funcțional și în continuare capabil să-și apere dreptul la existență.