ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Pe 20 mai 1990 au avut loc primele alegeri zise libere de după decembrie 1989. Era atunci în Duminica Orbului.

„Zise libere”, deoarece furtul de la urne a fost depășit cu mult de alterarea alegerilor prin propagandă și dezinformare.

Ca și azi, presa cu adevărat independentă reprezenta o cantitate neglijabilă în comparație cu mașinăria de zgomot fesenistă. În care principala gură de foc era TVR, care își spunea pompos Televiziunea Română Liberă.

O isterie teribilă, pe care o vom mai întâlni abia în 2020, a fost instituită în țară. „Vin moșierii să ne fure țara!”, „Vine Regele să ne pună botniță!”...

(Într-adevăr, în deceniile următoare, țara ne-a fost furată – dar nu de moșierii români. Într-adevăr, ni s-a pus botniță, dar nu de către Rege...)

Alegerile din 20 mai 1990 nu au fost libere, așa cum nici vaccinarea nu a fost voluntară. Nu există libertate fără informare.

După cum nu există libertate când ți-e frică.

Astăzi, după 34 de ani, sunt convins că inclusiv rostogolirea gălăgioasă a coincidenței dintre alegeri și Duminica Orbului a fost o tactică a propagandei oficiale: a indus ideea defetistă - preluată inconștient chiar și de presa independentă - că poporul e orb și prost. Deci victoria lui Iliescu-FSN era inevitabilă.

Și, într-adevăr, a fost o victorie zdrobitoare, care a ucis toate speranțele luminoase din decembrie 1989.

Mai ales acel neverosimil „Vom muri și vom fi liberi”, strigătul mucenicilor din primele veacuri, scandat de niște copii cu plete și blugi, dintr-un stat presupus ateu, unde Religia fusese înlocuită în școli cu Învățământul Politic.

Și totuși România a fost singura țară din Europa de Est unde, în 1989, s-a vărsat sânge.

Ca în arenele romane, s-a făcut totul ca sângele martirilor-copii să fie acoperit cât mai grabnic cu țărână și circul să continue netulburat.

Masacrul care a urmat după 22 decembrie și mai ales uciderea lui Ceaușescu în ziua de Crăciun au făcut și ele parte din ritualul de contracarare demonică.

La fel, războiul româno-român, culminând cu măcelul de la Târgu Mureș din martie.

Dacă alegerile din Duminica Orbului au ucis speranțele, îngropăciunea s-a petrecut în iunie, când Hoardele Întunericului au ieșit la suprafață și s-au dezlănțuit.

*

După trei decenii și jumătate, avem din nou alegeri de Duminica Orbului.

AȘA NI S-A SPUS. DIN NOU.

Poate a sosit vremea să citim CORECT ce scrie în calendar: Duminica Vindecării Orbului din Naștere.

Așadar, sensul este total opus celui aplicat de eticheta propagandei.

Mai mult, Orbul din Evanghelie nu își recapătă doar vederea fizică, ci și pe cea duhovnicească: Îl recunoaște pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu și I se închină Lui.

Dar ce legătură au alegerile cu Hristos? Noi, creștinii, știm că Împărăția lui Dumnezeu nu este din această lume.

Totuși, într-un citat devenit faimos, Steinhardt observa:

„Nu suntem îndreptățiți să-i cerem statului să ne dea raiul pe pământ, dar suntem în drept să-i pretindem a nu realiza iadul pe pământ!”

Dacă Raiul pe Pământ e o utopie marxistă, votul împotriva Iadului pe Pământ este o datorie creștină.

Asta nu înseamnă că votul este obligatoriu. (Nimic nu trebuie să fie obligatoriu!) Mai ales dacă se întâmplă să ai de ales între mai mulți draci.

(Expresia„Răul cel mai mic” este și ea o găselniță a Propagandei pentru a acoperi eșecurile Democrației.)

Rămâne atunci o altă formă de „vot”, de „alegere”: Mărturisirea.

Bartimeu, orbul din naștere vindecat de Iisus, nu doar că Îl recunoaște ca Fiul al lui Dumnezeu, dar Îl și mărturisește.

Prins de farisei și supus unei adevărate anchete chinuitoare, el se ține tare și sfidează Sistemul.

Presat, aproape torturat psihic să mintă, el se încăpățânează cu orice risc să mărturisească Adevărul.

A mărturisi vine de la „martyrio”, de unde și cuvântul martir.

Un mărturisitor este un mucenic.

Și ne întoarcem la Copiii din Decembrie, de unde a început totul.

Astăzi este un bun prilej de a închide ciclul întunecat în care am intrat acum 34 de ani.

Votând sau nu, dar mărturisind întotdeauna.

Încercând să oprim ascensiunea Iadului.

Ca și cum în fiecare zi ar fi nu alegeri, ci Duminica Vindecării Orbului din Naștere.

Orbule, deschide Ochii!