ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


 

Pandemia COVID și isteria întreținută cu bună-știință de autorități au făcut ravagii în mințile oamenilor: „dublugânditul” din 1984 a devenit realitate.

 

Un vaccin de logică administrat de islandezul Thorsteinn Siglaugsson pe Substack, pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

 

Disonanța cognitivă apare atunci când oamenii resimt un disconfort din cauza discrepanțelor dintre propriile lor gânduri sau convingeri.


De exemplu, cineva care se mândrește cu faptul că este cinstit simte un asemenea disconfort atunci când minte.

 

Un alt exemplu de disonanță cognitivă este disconfortul resimțit de membrii unei secte atunci când încearcă să explice cum a fost amânat sfârșitul lumii, în condițiile în care profeția lor apocaliptică nu s-a împlinit.

De altfel, expresia „disonanță cognitivă” a fost inventată de către psihologul Leon Festinger în studiile sale asupra sectelor din anii 1950.

Contrariul disonanței cognitive este „dublugânditul”, un cuvânt apărut pentru prima dată în romanul 1984 de George Orwell.

Dublugânditul este capacitatea de a accepta două convingeri contradictorii în același timp, nerealizând câtuși de puțin contradicția dintre ele.

Potrivit lui Orwell:

„Să știi și să nu știi, să fii conștient de o totală veridicitate în timp ce spui minciuni cu grijă construite, să susții în același timp două idei care se exclud reciproc, știind că sunt opuse, și totuși să crezi în amândouă; să folosești logica împotriva logicii, să renegi morala în timp ce o pretinzi altora, să crezi că democrația este imposibilă și că Partidul este păstrătorul democrației; să uiți orice este necesar să uiți, pe urmă să readuci lucrul respectiv în memorie exact când este nevoie de el și să-l uiți imediat din nou; și, mai presus de toate, să aplici acest proces de gândire procesului de gândire însuși. Iată care este subtilitatea supremă: să provoci în mod conștient înconștiența și pe urmă să redevii conștient de actul de autohipnoză pe care tocmai l-ai săvârșit. Chiar și înțelegerea cuvântului – dublugândit – presupune folosirea dublugânditului.”

În această dimineață am văzut un excelent exemplu de așa ceva pe contul de Facebook al unei persoane (tradus de FB din islandeză, deci nu perfect):

„Vă rog, duceți-vă și vaccinați-vă. Deși am avut COVID în februarie și sunt triplu vaccinată, rareori am fost mai grav bolnavă ca acum.

„Este clar că suntem condamnați să trăim cu acest virus agresiv pentru următorii câțiva ani, până vom reveni la situația dinainte – iar vaccinarea reduce în foarte mare măsură severitatea simptomelor și numărul deceselor.

„Credeți-mă – Faceți-vă mai devreme un cadou de Crăciun și vaccinați-vă.”

Tertulian, unul dintre părinții Bisericii, născut la sfârșitul secolului II, a făcut următoarea observație în legătură cu nașterea, moartea și învierea lui Hristos:

 

„Natus est Dei Filius, non pudet, quia pudendum est; et mortus est Dei Filius, prorsus credibile este, quia ineptum est; et sepultus resurrexit, certum est, quia impossibile.”

 

În traducere:

 

„Fiul lui Dumnezeu s-a născut: nu este nici o rușine, tocmai pentru că este rușinos; și Fiul lui Dumnezeu a murit: este perfect credibil, tocmai pentru că este o nebunie; și, îngropat, a înviat: este o certitudine, tocmai pentru că este imposibil.”

Aici, contradicția este religioasă. Doar Dumnezeu se poate contrazice pe Sine Însuși. Absurdul Îi este îngăduit doar lui Dumnezeu. Noi, muritorii de rând, suntem legați de legile naturii și de legile logicii.

Singura excepție este atunci când, printr-o experiență religioasă profundă, putem transcende legile logicii și crede în ceva absurd.

De unde și „Este o certitudine, tocmai pentru că este imposibil”.

Dublugânditul are el o dimensiune religioasă? Persoana care crede în două afirmații contradictorii în același timp transcende ea într-un fel rațiunea și intră într-o dimensiune religioasă?

Sau, pur și simplu, și-a pierdut mințile?