Vedem mai sus că există rațiuni puternice de natură tehnică pentru care Caravana Libertății este sortită eșecului. Dar și manifestația din fața Parlamentului organizată de AUR în 21 decembrie nu avea prea multe motive pentru a reuși, dimpotrivă, din punct de vedere tehnic, a fost la fel de inept concepută precum Caravana Libertății. Cu toții trebuie să le fim însă recunoscători celor de la AUR, manifestația organizată la sfârșitul anului trecut ne-a scăpat de certificatul verde. AUR nu le-a arătat celor aflați la putere că populația nu va ceda, că este dispusă să se bată pentru libertate, mâzgălirea cu vopsea a automobilelor emisarilor americani nu a fost fost echivalentă cuceririi Bastiliei sau a Palatului de Iarnă. Dar puternicii zilei au văzut că AUR poate capitaliza nemulțumirea populației în chestiunea totalitarismului medical și nu au avut altă opțiune decât aceea de a ceda în fața populației vag răsculate. Oricât de impetuos ar fi protestul canadienilor de rând, în Canada politicienii nu trebuie să se teamă că nu-și pot impune punctul de vedere, nu există competiție politică, există unanimitate în politică. 

Căci, spre deosebire de cazul românesc, în care AUR și-a asumat deschis și a organizat deplasarea spre București a manifestanților, nici unul dintre partidele canadiene importante nu și-a asumat protestul. Caravana Libertății este orfană politic, deși unele partide din afara parlamentului s-au solidarizat evenimentului, acesta fiind organizat în nume personal de o persoană aflată în conducerea unui partid extraparlamentar. În context este de menționat că sistemul politic canadian este unul anglo-saxon, votul fiind uninominal, aceasta însemnând că sistemul politic este extrem de stabil, nefiind posibile schimbări semnificative în perioade scurte de timp. În contextul în care 80% din populație este vaccinată, majoritatea fiind de acord cu restricțiile impuse de guvernanți, este extrem de probabil ca în cazul canadian să nu urmeze consecințe politice ale manifestației camionagiilor. 

Dar cine sunt camionagiii canadieni? Politicienii i-au descris ca fiind „albi nemulțumiți”, needucați și de vârstă mijlocie, aflați din punct de vedere politic undeva dincolo de extrema dreaptă. Din punctul de vedere al celui ce scrie acest text, nu este important dacă descrierea de mai sus corespunde realității de pe teren. Cel mai probabil nu, imaginile din Canada arătând mulțimi corecte politic, mulțimi colorate. Este firesc să fie astfel, o parte semnificativă a transportului canadian fiind făcută de indieni sikh, adică de oameni cât se poate de colorați. 

Chiar dacă ar fi adevărat că – așa după cum susțin politicienii - la manifestație iau parte doar albi needucați de vârstă mijlocie, tot este extrem de semnificativ faptul că politicienii nu doresc să-i reprezinte pe acești oameni. Oare nu sunt canadieni? Ce-i face nedemni de reprezentare politică? Lipsa educației? Culoarea pielii? Vârsta? Toate împreună? Vedem deja anatema clintoniană – basket of deplorables aruncată asupra protestatarilor. 

Am văzut cu toții imagini de la protestele camionagiilor libertății canadieni, sunt oameni veniți cu autovehicule la protest, camioane americane imense sau camionete americane la fel de imense. Este evident că sunt mașinării aflate în proprietatea protestatarilor, marile firme de transport nu ar fi permis participarea parcului lor auto la manifestații. Iar acum ajungem la miza protestului, suntem pe cale să înțelegem motivul pentru care participanții sunt demonizați în fel și chip de clasa politică canadiană. 

Căci participanții la Convoiul Libertății sunt mici proprietari, oameni care muncesc din greu alături de utilajele pe care le au în proprietate. Nu sunt slujbași în corporații, nu sunt parte a așa-numitei clase de profesioniști de tot soiul, nu se află pe statul de plată al guvernului – direct sau indirect - precum profesorii, medicii sau alți birocrați ai guvernului sau ai marilor corporații, ci sunt oameni liberi, care muncesc din greu pentru fiecare cent pe care-l câștigă. Pe vremuri ar fi fost denumiți idioți, acum ne-am „civilizat” și le spunem „adunătură de deplorabili” - „minoritate marginală”. Dar doar acum câteva luni, dl. Trudeau preamărea aceeași „minoritate marginală” pentru eroismul șoferilor de camioane care se sacrifică în fața virusului și aduc alimente orășenilor care stau „în siguranță”, carantinați.

 

Da, în Canada s-au răsculat micii proprietari, oamenii de sine stătători, oamenii muncitori și independenți sunt singurii care au băgat de seamă pierderea libertății și instaurarea tiraniei. La fel după cum la noi, în România, nu aristocrația sau intelectualitatea, ci micii proprietari de teren au fost cei care au luptat în munți cu arma în mână împotriva comunismului, tot astfel și în Canada singurii cărora le pasă de pierderea libertății și de instaurarea marxismului covidos sunt micii proprietari, adică tiriștii pe care-i vedem manifestând. În ciuda faptului că sunt singuri împotriva tuturor, „idioții” de secol XXI stau în frig încercând să-și recâștige libertatea pierdută.

Asemenea multor colegi de generație, am plecat în anii ‘90 în Canada. Am sperat să ajung în America domnului Reagan, am ajuns însă în America domnului Chrétien. Experiența canadiană nu mă face în vreun fel expert în chestiunea Caravanei Libertății, am văzut însă de pe atunci modul în care pseudodiversitatea de rasă, religie etc. este folosită pentru a înlocui diversitatea ideilor și a credințelor. Folosirea diversității raselor etc, a conflictelor inerente care apar într-o societate în care sunt aruncați claie peste grămadă oameni din toate colțurile lumii pentru a ranforsa ideologia oficială, este poate singura arie de competență a politicienilor canadieni. Și, tocmai pentru că politica canadiană a ultimelor decenii poate fi rezumată la rândurile de mai sus, Caravana Libertății aduce aer proaspăt pe scena politică întrucât – oricât s-ar strădui politicienii să nu observe – oamenii veniți la manifestație nu sunt interesați de rasă și de problemele adiacente, ci sunt interesați de libertate, protestul având – așa cum am arătat înainte – și o puternică semnificație socială. Intelectuali, birocrați și tehnocrați împotriva omului simplu, a idiotului ce n-a dispărut încă din societățile de secol XXI. Acesta este conflictul care ne va defini de acum încolo societățile, în jurul acestui conflict va pivota politica în viitorul previzibil. 

Din păcate pentru „idioții” canadieni, pentru omul simplu care trăiește în Canada, speranța este puțină, nu există prea mulți intelectuali anti-intelectuali care să-i vină alături în această luptă pentru a-i furniza argumentele morale necesare pentru a o câștiga. În Canada nu există competiție politică, nu există încă un partid anti-sistem semnificativ, precum mișcarea care l-a adus la putere pe domnul Trump, precum Alianța Națională din Franța, precum Fidesz în Ungaria sau AUR în România. Suntem mai liberi decât canadienii din simplul motiv că în România există competiție politică, această chestiune este dincolo de dispută. Iar dacă AUR nu va avea susținerea unor intelectuali dispuși să fie terfeliți, ostracizați și, mai ales, excluși din lumea bună, competiția politică va dispărea și în România, vom avea soarta canadienilor sau a vestului vaccinat, colorat, islamizat și corect politic. 

Să luăm aminte la ce se va întâmpla cu camionagiii libertății în Canada, la modul în care vor fi înfrânți, calomniați, anihilați și destructurați, asta deși au fost conștiincioși, deși au organizat corect și cinstit protestul. Și vor fi înfrânți pentru că n-au avut suportul intelectual necesar, nu din vreun alt motiv. Avem și noi camionagiii noștri, avem și diriginții noștri de șantier cam naivi și cam idioți într-ale politicii, oameni ce s-au organizat corect și cinstit pentru corigență, pentru subsolul politicii românești. Este important pentru noi toți – AUR este un instrument -  să nu reluăm în secolul XXI idei naive chiar și acum 80 de ani, să ajutăm AUR să se concentreze asupra conflictelor de secol XXI. Birocrați și tehnocrați versus idioți, acesta este conflictul secolului XXI, asupra acestuia va trebui AUR să se concentreze pentru a câștiga. Cu toții ar trebui să-i ajutăm pe cei de la AUR să înțeleagă cât mai curând asta, este esențial nu doar pentru deplorabili, dar și pentru noi toți, căci o dată cu ultimul deplorabil ne va fi dispărut și libertatea.