Vecinul din dreapta a crezut de cuviință să-și conecteze un robinet la conducta de apă a orașului și-a săpat un șanț de-a latul drumului, desigur că a uitat să repare stricăciunile făcute. Cel din stânga – un polițai – și-a făcut curățenie prin curte și-a scos mizeria în stradă, o grămadă de moloz, fier contorsionat, putregai de tot soiul zace de săptămâni de zile la marginea drumului. Mai ieri curțile de pe strada noastră au fost inundate de un fum de pene arse, am știut că vecinul de mai sus și-a curățat cotețul. Vecinul e modest, fabrica de ciment de lângă oraș arde gunoi de peste tot din UE, atunci când intrăm în oraș venind de oriunde ne izbește mirosul de gunoi ars, consumul de antihistaminice al localnicilor este stratosferic. Suntem ocupați să combatem pandemii globale dar nu vedem cauzele cât se poate de locale ale bolilor pacienților noștri. 

Suntem solidari cu tot soiul de victime, ne pasă de urșii polari, de milionarii cu vilă pe malul apei amenințați de ridicarea nivelului mării, de balenele vânate de japonezi etc dar nu ne pasă de propria stradă, de propriul oraș, de împrejurimile acestuia. Ne pasă de asuprirea de care se plâng homosexualii, transsexualii sau lesbienele dar nu ne pasă de omul simplu de lângă noi ale cărui venituri sunt zdrobite de efectele combinate ale automatizării și ale imigrației. Vrem solidaritate cu afganii dar uităm să fim solidari cei de lângă noi care au cu adevărat nevoie de ajutor. Vrem ca să avem o țară ca afară dar uităm să avem grijă de propria curte, nu ne pasă când vecinii distrug ceea ce-ar trebui folosit în comun, nu ne pasă atunci când primarul își rotunjește veniturile făcând lucrările de pe strada pe care stăm doar pe hârtie, nu ne pasă atunci când politicienii cei mai importanți ai județului sunt implicați în manevre ce ne distrug sănătatea, sănătatea copiilor noștri și a noastră, dar ne pasă de orice-ar trebui să ne fie pur și simplu indiferent.

Ideologia woke nu este doar o manifestare a degenerării noastre culturale dar este și expresia prostiei și a lenei noastre, adică a dezinteresului pentru ceea ce-ar trebui să fie cu adevărat important pentru un om normal. Desigur, elitele au interesul să ne împingă spre mize minore servindu-ne mură-n gură urșii polari, drepturile transsexualilor, balenele albe sau albastre, încălzirea oceanelor sau ridicarea nivelului mării. Cum de-am ajuns o turmă ale cărei idealuri sunt împrumutate de la personaje precum doamna Marin sau doamna Esca? Cum de credem că știm tot soiul de detalii false sau despre nivelul de bioxid de carbon din atmosferă sau din apa oceanelor sau chiar despre ursul polar dar habar să n-avem de ce se întâmplă pe strada noastră sau în orașul nostru? Chiar să nu putem închide televizorul, calculatorul sau telefonul celular și să ieșim să ne plimbăm pe jos pe stradă și mai apoi prin oraș?