Cineva îi cataloga pe cei care nu vor să se vaccineze drept români din secolele IX-XIII, o spectaculoasă avansare îndărăt din moment ce până adineauri aceștia erau plasați în secolul XIX, lăsându-se să se înțeleagă că românii de la îmbucarea mileniilor nu se vaccinau de troglodiți ce erau și, oricum, medicii și asistentele epocii, slabi alpiniști, nu puteau urca pe stânci cu fiola și siringa în mână până la grotele unde sălbaticii își aveau apartamentele.

Domnul în cauză greșește însă când atribuie refuzul vaccinului doar românilor din epocă. Nici francezii, nici englezii contemporani nu se vaccinau, nici măcar Alighieri Dante, care, e drept că nu era român, dar din intervalul proscris era (1265-1321) și mai știa și ceva carte pentru că nu făcuse abandonul școlar ca noi.

ȘI mai greșește domnul cu trogloditismul românilor. Exact la mijlocul epocii sălbăticiei delimitate de dânsul, în decembrie 1199, Papa Inocențiu al III-lea, cel mai puternic om al globului, îi scria românului Ioniță Asan Caloian: „Inocențiu episcopul, Nobilului bărbat Ioanițiu. Domnul a ținut seama de smerenia și credința pe care știi că le-ai arătat până acum […] și în tumultul și primejdiile războiului nu numai că te-a ocrotit foarte mult ci te-a și dus la mărire în chip uimitor și cu îndurare. Iar noi, auzind că strămoșii tăi și-au tras originea din nobila stirpe a orașului Roma, iar tu ai moștenit de la ei noblețea sângelui și simțământul curat de credință […] ca pe o lege moștenită, de multă vreme ți-am propus prin scrisorile și trimișii noștri să te vizităm […]”

Așadar: nu sălbăticie ci mărire în chip uimitor, strămoși care și-au tras originea din nobila stirpe a orașului Roma, de la care Ioniță a moștenit noblețea sângelui și simțământul curat de credință – troglodiții știau și istorie, ceea ce copiii noștri în învățământul modernizat nu mai învață, – dar, stați așa: ceea ce Papa Ioan Paul II și Papa Francisc vor realiza abia în secolul XX, să-i viziteze pe troglodiții ortodocși, Papa Inocențiu al III-lea intenționa la 1199, (moment în care sunt exilați cei care refuză vaccinul), și trimitea pentru realizarea acelei proiectate vizite scrisori și ambasadori speciali.

Și încă mai stați un pic. Asta nici nu era o premieră. Cu altă jumătate de mileniu mai devreme, la 18 martie 550, Papa Vigilius îi trimite o scrisoare „Dilectissimo fratri Valentiniano, episcopo de Tomis, provinciae Scythiae” știți cui? Distinsului frate (așa se exprima Papa) care stătea în scaunul în care stă azi ÎPS Arhiepiscop Teodosie, cel de care nu-i zi să nu auziți, chiar și pe tema vaccinului între multe altele.

Foto: Goodreeds