ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Din Jurământul lui Hipocrat (aprox.400 î.Hr.), încălcat azi cu bocancii de „specialiștii” pandemiei, dintre care unii s-au cocoțat tocmai pe crucile Patriarhiei: „Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu abortiv.” 

„Ne vedem nevoiți să cerem destituirea sau demisia lui Vasile Bănescu din funcție. Să îi ia cu dânsul și pe „intelectualii lui Băsescu” infiltrați pe la Trinitas, sub a căror influență nocivă se află.”, a transmis Asociația Pro Vita București după ieșirea anticreștină și antiumană a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, care, chipurile expunând poziția Bisericii, susținea avorturile „justificate medical”.

La fel de „justificate medical” probabil ca și „vaccinurile” experimentale dezvoltate „științific” prin folosirea de celule fetale de la copii avortați de vii și totodată cauzatoare de efecte adverse grave care merg până la moarte și cu o eficiență reală „anti-Covid” de 0,84%.

În același timp, Bănescu de la Patriarhie mai asimila totalitarismului interzicerea avorturilor (deci a crimei - situație existentă în Polonia conservatoare de azi) deși, de fapt, regimurile totalitare bolșevice și naziste sunt cele care au introdus prin lege crima avortului. Dar nu, printr-o contorsiune care merge până la fractură de logică, pentru Bănescu, cei care doresc interzicerea avorturilor sunt „totalitariști”.

Ne întrebăm serios dacă nu cumva vaccinul ARNm i-a șters complet din memorie conținutul Sfintei Scripturi, unde Sfântul Duh o ține numai în „totalitarisme” cu privire la avort. Și nu numai... Dar, tindem să credem, exact asta și-a propus nestimatul purtător de vorbe al Bisericii Paralele (sau Profunde?, ca să preluăm fără vreo conotație anume termenul american pentru Statul Paralel folosit și de Arhiepiscopul Vigano în privința Vaticanului): să arunce asupra apărătorilor vieții - așa cum este ea definită în Carta PRO VITA. Principii teologice, antropologice și morale - anatema progresistă de „totalitariști”.

Observăm că dl. Bănescu cade din nou sub osânda Sfântului Apostol Pavel: "Dacă chiar noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie anathema” (Galateni 1:8).

Cititorii ActiveNews au sancționat și ei derapajul lui Bănescu și au cerut în comentarii demiterea personajului. Cu adevărat, VASILE BĂNESCU NU REPREZINTĂ BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ. Nu ne rămâne decât să ne raliem poziției cititorilor noștri și a Asociației Pro Vita București, emise astăzi, de scoaterea Sfintei Cruci, cât și a celei științifice și duhovnicești emise de Federația Organizațiilor Ortodoxe Pro Vita din România.

Fie ca scoaterea Sfintei Cruci de astăzi să purifice și să aducă tuturor lumina cea neînserată spre marea sărbătoare a Schimbării la Față!

În continuare are cuvântul Pro Vita București:

Poziția exprimată de Vasile Bănescu referitoare la avort: confuză, vulnerabilă și exploatată de presă

Câteva precizări pe marginea recentei poziții exprimate public pe subiectul avortului și dreptului la viață de dl. Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.

1. Din perspectiva seculară, legislația care apără viața umană nu poate fi totalitară.

Avortul este un act contrar vieții, provocator de moarte; or, instrumentele juridice internaționale consacră și garantează exclusiv dreptul la viață. Nu este posibil ca legea să consacre în același timp dreptul la viață și să legitimeze acte producătoare de moarte. Este o contradicție logică.

Viața umană este atât un „bun comun” al societății, cât și un „bun privat” de care se bucură fiecare și care este recunoscută la nivel internațional ca un drept primordial. Principiul sanctității vieții este protejat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și recunoscut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care afirmă că dreptul la viață este un atribut inalienabil al ființelor umane și reprezintă valoarea supremă în ierarhia drepturilor omului. Prin urmare, statele au obligația de a proteja viața prin lege. Curtea nu a exclus niciodată viața prenatală din sfera de aplicare a Convenției, recunoscând că orice copil încă nenăscut aparține speciei umane. Convenția și Curtea au lăsat la latitudinea statelor să deroge, într-o anumită măsură, de la această protecție; însă, statele care respectă în întregime sfera de aplicare a acestui principiu și care protejează în oricare circumstanțe viața înainte de naștere își respectă pe deplin obligațiile care decurg din tratate.

Această situație ideală este ceea ce dl. Vasile Bănescu numește, eronat, o „interzicere totalitară a avortului”.

Polonia este acum, așa după cum se cunoaște, „zona zero” a luptei pentru curățarea legislației seculare de fărădelegea avortului prin recunoașterea și ocrotirea dreptului la viață în fază prenatală, pentru oricare copil.

Prin contrast față de Polonia, din păcate, România permite (nu pedepsește) avortul provocat, lipsind victima acestuia de instrumentele juridice necesare pentru a fi protejată. Cu toate că nimeni dintre legiuitorii români nu pune la îndoială faptul că embrionul uman este viu și că este o ființă umană, lui nu i se recunoaște calitatea de persoană. O astfel de interpretare este fundamental greșită și contrară realității biologice; nu se poate face o astfel de deosebire între viața intrauterină și viața de după faptul nașterii.

Subliniem că normele privitoare la dreptul familiei și al copilului formează un ansamblu unitar și coerent ce își are izvorul chiar în natura persoanei umane, iar legiuitorul de bună-credință nu poate ignora obiectivitatea faptelor naturale. Orice știrbire a acestei continuități duce la aberații juridice, normative și culturale de tipul celor care acum metastazează în Occident și contra cărora dl. Bănescu se poziționează, în subsidiar, atunci când face referire (în mod corect) la civilizația europeană și la temelia acesteia în creștinism și legea naturală.

Însă, în fapt, noi considerăm că întreaga discuție pe tema actului de legiferare ar fi trebuit refuzată sau evitată. Biserica nu este organ legiuitor; ca atare, nu se poate substitui Parlamentului, unicul responsabil pentru reglementarea regimului juridic al avortului. Există, în schimb, legea proprie a Bisericii Ortodoxe, care condamnă dintotdeauna avortul și canonisește femeia care avortează și pe cei care practică avortul. Sfinții Părinți numesc avortul „omor” sau „ucidere”. Din păcate, nicio referire la acest aspect din partea d-lui Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei.

2. Nu există justificare medicală pentru niciun avort.

Expresia „avort justificat medical”, utilizată în mod nefericit de dl. Bănescu, este de evitat în orice condiții, întrucât este creată de industria relațiilor publice occidentală – colaboratoare apropiată a rețelelor de lobby și clinicilor de avorturi – special pentru a sugera că avortul este doar o altă formă de „îngrijire a sănătății”. Nu este adevărat. Nu există rezultate terapeutice ale avortului, în nicio situație, căci sarcina nu este o afecțiune; or, scopul medicinei este exclusiv unul taumaturgic.

Este adevărat că există cazuri în care medicii trebuie să ia decizii foarte dificile. Punând la egalitate viața copilului nenăscut și a mamei acestuia, medicii pot să urmeze în mod licit tratamente care, neintenționat și indirect, ca o consecință colaterală, duc la moartea copilului nenăscut. Asemenea situații însă nu numai că se petrec extrem de rar, dar ele nu sunt, de fapt, avorturi, pentru că nu urmăresc provocarea morții copilului nenăscut, ci salvarea vieții femeii. 

Într-adevăr, Bănescu nu se referă explicit la avortul „terapeutic”, însă distincția se pierde în noianul de cuvinte și expresii de care dl. Bănescu, după opinia noastră, abuzează.

Pe măsură ce tehnologia avansează, sub acoperirea aceleiași „justificări medicale” în sistemul sanitar este încurajată activ depistarea sistematică a „problemelor” reale sau potențiale ale copilului nenăscut, aflat în dezvoltare, chiar și a acelora care nu se ridică la nivelul unor boli sau dizabilități reale (de exemplu, simpla susceptibilitate la anumite boli sau la un IQ mai redus sau mai puțină robustețe fizică). Astfel de operațiune sistematică are un singur scop: aplicarea în masă a practicilor de selecție a speciei umane (eugenie), fie ele oficiale, fie prin presiunea unei societăți din ce în ce mai adverse persoanelor suferinde și a unei logici contabilicești care măsoară viața umană în productivitate.

Azi, un număr foarte mare de avorturi se fac cu recomandarea medicului. Cu alte cuvinte, ceea ce începe cu o „justificare medicală”, se termină, inevitabil, prin politici eugenice. Pentru acest motiv noi nu putem fi de acord cu nicio paralelă între medicină și avort.

3. Un autogol de comunicare. Sau „o greșeală neforțată”, ca în tenis

Urmarea cea mai nefericită a „clarificărilor” deloc clare transmise de dl. Bănescu fost preluarea în presa seculară, cu mare plăcere și pe spații ample, a opiniilor purtătorului de cuvânt lal Patriarhiei, sub titluri precum „Biserica nu susține interzicerea totalitară a avortului”, sau, mai rău „Biserica nu este împotriva unui avort”. Adevărat, unele din aceste titluri sunt contorsiuni grotești. Dar tocmai pentru că este specialist în comunicare, V. Bănescu ar fi trebuit să știe că presa nu este prietenă a Bisericii și că subiecte atât de sensibile trebuie abordate cu mare atenție, în cuvinte puține și clare – sau deloc, pentru a nu lăsa spațiu de speculații și interpretări.

„Vina” că unele ziare scriu că Biserica ar legitima un avort aparține și d-lui Bănescu, a cărui exprimare pretențioasă e lipsită de concizia pe care ar pretinde-o.

Din păcate, ecoul declarațiilor atinge și munca noastră, a organizațiilor pro-viață. De aici înainte vom avea de depășit nu doar ostilitatea adversarilor, ci și barierele create în mod inutil prin aceste aserțiuni a căror critică (întemeiată!) poate crea impresia unei critici aduse, în fapt, Bisericii, ceea ce nu este cazul și nici nu poate fi vreodată.

Subliniem, la fel ca și colegii de la Federația PRO VITA Ortodoxă, că organizația noastră este fidelă învățăturii de credință a Bisericii Ortodoxe cu privire la valoarea unică în fața lui Dumnezeu a vieții persoanei umane de la concepere și până la moartea naturală – și nu opiniilor funcționarilor administrației ecleziastice.

Asociația Pro Vita București

Colaj de titluri din presă (via ActiveNews):

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews