Întrucât în ultima perioadă de timp în mediul online au apărut diverse discuții, dezbateri sau chiar blasfemii asupra unora dintre sfinții canonizați de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, credem că este necesar să facem lămuriri și în cazul unui anume canal de YouTube administrat de un oarecare Cristian Chita din jud. Timiș.

Pe această platformă online, în cadrul unor live-uri de câteva ore, Cristian&invitații au tot discutat și hulit personalități ale Ortodoxiei românești într-un mod destrăbălat. Din capul locului trebuie să menționăm faptul că discursul lor s-a bazat pe minciună, întrucât „vedeta” principală a emisiunilor sale a fost până acum un personaj intitulat „Eduard preotul”. Acesta s-a declarat ca fiind în vârstă de 49 de ani și a pretins că ar fi fost hirotonit preot încă din anul 2004.

În urma articolului „Hula la adresa sfinților ar trebui pedepsită prin lege”, publicat de ActiveNews la 14 august a.c., s-a dat în vileag impostura pe care se bazau live-urile respectivului canal. Acel impostor găzduit constant de CC în cadrul „emisiunilor” sale a dispărut brusc din mediul online. Și-a șters conturile și s-a făcut nevăzut, așa cum procedează de obicei escrocii. 

Escrocul „Eduard” a strecurat, în acesată perioadă, tot felul de informații eronate, ca să dea impresia că este un om implicat în administrația bisericească. Astfel, a afirmat că a compus troparele „lu’ Stăniloae și lu’ Boghiu” și că se ocupă de acatistele pentru canonizări – la începutul lunii afirmând că scrie „acatistul lu’ Stăniloae”.

CC este părtaș la această escrocherie pe care a vândut-o românilor la preț de „Ortodoxie curată”. El a tot încercat, în zilele din urmă, să se arate pe sine victimă a escrocului „Eduard”, bătându-se cu pumnul în piept că nu știa de cazierul lui „Eduard”. Așa cum vedem, minciuna are picioare scurte. Spectacolul ieftin din live-ul regretelor și al pocăinței lupului care a mâncat deja iezii, dar plânge în fața României întregi și jură că nu i-a mâncat, dezvăluie viclenia personajului. Au oare nu el, se căina IERI pe umărul escrocului „Eduard” că odată cu canonizările acestea nu mai e de stat în Biserică și în România, dar că totuși nu dorește să se despartă de BOR și nici să fie schismatici? Cu toate acestea, atitudinea lor a fost și a rămas sfidătoare cu privire la orice autoritate bisericească care nu corespunde cu așa-zisele lor păreri „după Sfinții Părinți”.

Mai mult decât atât, CC nu a lipsit niciodată din discurs. El a fost în centrul tuturor afirmațiilor otrăvitoare. De pildă, afirmația escrocului „Eduard” cum că „Patriarhia este monofizită”, a fost confirmată de CC, el întărind această erezie, cum că „nici monofizită nu mai e, nu mai e nimic”. Ce să înțelegem de aici? În primul rând, faptul că CC este direct responsabil pentru toate aceste afirmații eretice și hulitoare. El nu este mai puțin escroc decât „Eduard”, atunci când se erijează în autoritate care judecă Sinodul BOR și decizia canonizării celor 16 sfinți români. Impostura lui este de pălmuit cu adevărat. Fiindcă el, acest CC, pretinde să aducă sfințenia la nivelul unei ordinării. El a orchestrat și s-a pretat la asemenea mizerie pe care noi am tot tolerat-o, nădăjduind în principiul acela că găinăria este o ocupație efemeră. Acest CC a insistat însă, spurcând aproape în fiecare noapte mintea românilor. De aceea, i-am dat în vileag socotelile lui de judecător al valorilor Ortodoxiei. Un impertinent și un nesimțit, cu atât mai mult cu cât invocă faptul că nu a știut că a stat atâta vreme lângă un escroc și și-a construit tot scenariul hulitor pe „autoritatea” lui! Ce idee avansau cei doi impostori? Nu cumva aceea că ei aparțin de o Patriarhie monofizită? Și nu au introdus, subtil, în mințile unor ascultători mai simpli, că nu mai este har în Biserica Ortodoxă? O asemenea mârșăvie își merită cu prisosință palma!

Deși s-au declarat apărători ai adevărului și următori ai Sfinților Părinți, încă din ziua în care a fost publicată știrea despre canonizarea celor 16 sfinți, au început emisiunile denigratoare la adresa Cuviosului Arsenie. Oare, potrivit predaniei părinților, când apărea o situație aparent confuză, nu se rugau și abia după multă sfătuire, se pronunțau? Oare acești moderatori, cu impostorul „Eduard” în frunte, s-au rugat 40 zile, ca apoi să iasă în spațiul public și să judece decizia unui Sinod? Nici pe departe. Misiunea lor a fost cu totul alta, anume amplificarea unor tensiuni și dezbinarea Bisericii.

Vom exemplifica. Abordarea tendențioasă pe care au adoptat-o în emisiunile lor confirmă anumite bănuieli. S-au folosit de imaginea Sfântului Munte și de câteva pelerinaje pe care le-au făcut acolo ca să inducă o pretinsă autoritate și o legătură cu spațiul athonit. Nimic mai fals. Au acționat mizând pe faptul că mulți oameni nu au cunoștință de poziția oficială pe care o au călugării din Sfântul Munte, atât români, cât și greci, față de Cuviosul Arsenie. Părintele Arsenie este pictat în trei lăcașuri athonite, unul din acesta fiind un paraclis al Schitului Românesc Prodromu (fotografiile pot fi vizualizate aici, în articolul INCONTESTABILA SFINȚENIE.

S-au folosit apoi de o înregistrare cu „pustnicul Hristofor” din Sfântul Munte, care de fapt este un călugăr care trăiește cu chirie în capitala Athosului, Karyes. Un „pustnic” pe care îl vezi aproape zilnic în piața de autobuze și care, dornic să își exprime părerile, caută mereu câte un grup de români care să îl asculte. După el, nimeni nu e bun! Nici Părintele Arsenie, nici cutare, nici „Lăcătușu”, nici măcar părintele Justin Pârvu („ăsta’ de la Petru-Vodă” care e „pe alături”).

Una dintre elucubrațiile impostorului „Eduard” a fost aceea de a pretinde că a fost „secretar patriarhal” și că nici măcar „președintele Sinodului” nu trecea fără semnătura lui. Este greu de crezut că CC nu a efectuat o minimă verificare. El, cu discernământul lui „patristic”, a înghițit toate aceste gogomănii de la escrocul „Eduard”. Nu, nu. Aici e vorba despre o tranzacție în doi. Sau în mai mulți? La câți se împarte prada? Cine te finanțează pe tine, CC-ule, ca să porți campania asta iconoclastă?  

În fine, minciunile escrocului „Eduard” sunt și minciunile acestui CC ipocrit, care nu-și asumă nimic decât „pocăința” de a nu fi știut cu cine ticluiește toată murdăria pe care a deversat-o în spațiul public. L-a tocmit pe escrocul „Eduard” să afirme că a fost posesorul unei cărți inexistente a Mitropolitului Antonie Plămădeală, publicată la Editura Sophia, că acea carte ar fi fost „despublicată” (?!) și „ștearsă de pe piață”. Cum ar putea cineva să creadă această minciună, atâta vreme cât cărțile din perioada contemporană sunt înscrise într-un program CIP, câteva exemplare se donează Bibliotecii Naționale – și chiar nimeni să nu aibă acea carte decât acest impostor? Spre exemplu, dacă Mitropolitul Antonie a fost împotriva Părintelui Arsenie – total FALS – de ce ar fi afirmat în cartea intitulată „Rugul aprins” apărută la Sibiu – atenție! – în anul 2002, că „am avut prin urmare șansa  (...) de a avea stareți pe cei trei mari mentori de spiritualitate românească din a doua jumătate a secolului XX: pe Arsenie Boca, pe Daniil Tudor și pe părintele Cleopa” (p. 100). Nu mai spunem că escrocul se contrazice pe sine asupra morții Mitropolitului Antonie: zice că „i-au luat ma-ul” după ce a publicat cartea, dar în altă parte zice că „a murit de nervi că i-au scos cartea (inexistentă) de pe piață”.

În acest moment, tot ce au deversat escrocul „Eduard” și CC-ul în spațiul public se dovedește a fi spurcăciunea unei gândiri dezbisericite. Fiecare escrocherie are codoșul său. Oamenii și-au împărțit rolurile și au dat spectacol național. Dar a venit vremea să primească o palmă zdravănă, de le-a sărit masca și le-am văzut chipurile. Nu erau niște „apărători ai Ortodoxiei”, ci niște escroci care țipau la miezul nopții împotriva Sfinților. Iată că a venit, pe neașteptate, și palma Sfinților.

Nădăjduim ca oamenii (nu actorii) să înțeleagă ceva din felul în care acționează legile duhovnicești și să se pocăiască sincer, scutind astfel palmele Sfinților.