Până când vor mai arde de vii românii în spitale din cauza acestui sistem nenorocit???

Până când își va mai bate joc de noi dictatura covid cu toate măștile si testele ei minciunoase, cu vacc!nurile în faza experimentală, cu interzicerea medicamentelor eficiente dar care nu le umflă lor buzunarele, cu propagandiștii minciunii de pe canalele televiziunilor? Cum se face că un președinte invită lumea la ski când familiile morților de la Balș plâng în pumni de neputință si disperare? Acum s-a găsit să ne ”invite” la munte??? Cum se face că Arafat are imensul tupeu să se înfoaie la un reporter ce-i pune întrebări, cum se face că după atâtea si atâtea tragedii acest individ rămâne în continuare în funcție? Guvernele cad, președinții se schimbă, Raed Arafat rămâne, fiind la fel de ”nemuritor” ca Mugur Isărescu... unul ”salvând” finanțele, altul sănătatea, când si finanțele și sănătatea s-au dus de râpă de zeci de ani încoace. Cine-i ține pe acești oameni în funcții? Meritele? Nu, căci nu le vedem, nu le simțim, simțim doar o vertiginoasă cădere în gol în ambele cazuri. Cum se face ca Străinu Cercel mai poate vorbi atat de senin la televizor în loc să vorbească în anchetă?

Niciun demnitar înalt nu are măcar un dram de respect pentru acest popor, niciunul nu are un strop de demnitate națională, onoare sau o fărâmă de asumare a responsabilităților lor, căci altfel si-ar cere în genunchi iertare pentru tot răul făcut si si-ar da demisia cu toții. Este o veșnică rotație de cadre, se schimbă ei între ei si toți la un loc ne ceartă tot pe noi ori de câte ori au ocazia, că nu suntem ”civilizați”, că nu ne integrăm în sistemul lor nenorocit, că nu facem frumos sau că nu ne spălăm pe mâini, pe dinți, pe creier! O întrebare avem, retorică, bineînțeles, dar ei, ”șefii” cei mari, înfumurații care plimbă mape de colo până colo pe bani grei, de nu le mai ajungi cu prăjina la nas, de ce nu se integrează în poporul român? E mai greu cu românii, pentru că ei s-au obișnuit prea mult cu străinii. De aceea e greu pentru ei să facă spitale care să nu ia foc, de aceea e greu pentru ei să asculte ce spunem noi, pentru că mintea lor ascultă de ce zic alții, din afara țării.

Este același sistem al păturii superpuse despre care scria Mihai Eminescu, aceeasi încrengătură între înstrăinați si străini. Este o simbioză malefică între oamenii ajunși prin diferite împrejurări în funcții mai mari sau mai mici în aparatul de stat, pentru care munca și datoria sunt doar niște lozinci și interesele străinătății în România.

De cealaltă parte a baricadei este poporul, vlăguit economic, bombardat propagandistic, dezbinat si deturnat de steagurile false, lăsat pe mâna unui sistem educațional ce a avut menirea să-l orbească adică să-l lase fără repere.

În această situație, doar atât pot să mai spun: mare e mila lui Dumnezeu! Credința este marea ”necunoscută” din cauza căreia ei nu pot și nu vor putea niciodată rezolva ecuația, căci ea nu le aparține lor.