ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit.


În Pressa Onerică a zilelor noastre mai sunt și oameni care citesc și pentru care aveam o oarecare considerație, până deunăzi. Spun Onerică și nu onirică pentru că ei nu au un vis pentru o lume mai frumoasă și mai bună, ci au O misiune pentru O lume-așa-cum-trebuie - adică așa cum o văd finanțatorii lor - ca orice Pressă retribuită de peste mări și țări. Și, uneori, plătită din publicitate jalnică pentru opere îndoielnice, așa cum veți vedea în cele ce urmează.

De ce zic că aveam o oarecare considerație pentru ei? Pentru anchetele lor jurnalistice, pentru redescoperirea frumuseții țării și pentru stilul îngrijit atins câteodată, în puținele lor articole necomandate de nimeni. Toate acestea au fost spulberate de două scrieri în care, cu falsă obiectivitate, e lăudată o scriere proastă și e criticat ceea ce avem mai bun în cultură. Ambele scrise de un ziarist care se crede scriitor. Sau invers, nu mi-am dat seama. În primul articol ni se laudă, pentru a cumpăra, evident, ultima carte a tandemului Pleșu-Liiceanu, acești eseiști zis filosofi (fără operă filosofică), dăruiți de Dumnezeu cu inteligențe folosite pe bani împotriva propriei țări. Aceștia sunt numiți în articol nici mai mult, nici mai puțin, decât „evangheliști culturali” care au filtrat „marile idei” pentru noi, păgânii ocupați cu frunzăritul ziarelor și cu „videoclipuri cu căței”. În celălat articol, publicat chiar în ziua aniversării lui Eminescu, ziaristul-scriitor îl numește în schimb pe acesta „un biet poet famelic”, care are „statutul unui baladist uzat”, ridicat pe nedrept la rang de geniu, autorul criticând receptarea de către conștiința națională a lui Eminescu drept „Poetul nepereche” sau drept „omul deplin al culturii românești”, înfierând cu mânie neoproletară (adică de muncitor plătit al cuvântului) modul în care școala românească îl bagă pe gât copiilor pe poetul național. Care copii râd prin bănci atunci când citesc în opera eminesciană cuvântul „iarbă”.

Bineînțeles, autorul nu uită de clișeul „comunism românesc-naționalism-Cântarea României-jos-Adrian-Păunescu-care-ne-asasina-cu-Eminescu!”. În final, ne invită fariseic să-l redescoperim pe poet, după ce ne-a scârbit cu un articol mizerabil. Și, normal, în trend cu vremurile, ne invită să ne redescoperim pe noi înșine. Acum, pentru că scriitorul-ziarist este și puțin teolog în timpul liber, citând odinioară din Scriptură și chiar din Pateric în articolele sale, să-i spun ceva despre Judecata aia pe care o amintește în titlul prostituției jurnalistice pe care a copiat-o în literă și în spirit de la scursorile care ne dezvață despre Eminescu. N-aș fi făcut-o, dând atenție unor articole comandate de cei care îl hrănesc pe individ (apropo, băieți, nimic despre Opera Politică cenzurată a lui Eminescu?), dar fiul meu de nouă ani tocmai a învățat prima lui poezie, de bună voie, răsfoind cărțile din mica lui bibliotecă: Somnoroase păsărele. O recită cu bucurie și cu emoție înainte de culcare, înainte de a ne lua în brațe pentru somn.

Așadar, prietene, ce vei lăsa după tine copiilor tăi? La ce a folosit viața ta, cum crezi că vei fi judecat tu, care scrii cuvinte oamenilor? Pentru că ai mai citit din Scripturi: „Vă spun că pentru orice cuvânt deșert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecății. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, și din cuvintele tale vei fi osândit” (Matei 12, 36-37). Dacă tu îi recomanzi pe Liiceanu și pe Pleșu și îl înjuri pe Eminescu chiar de ziua lui, cum crezi că, în viitor, te vor judeca fiii tăi și tinerii spălați pe creier de tine și de cei ca tine? Să-ți mai spun ceva, tot în notă teologică: poate crezi că aceste cuvinte ale meseriei tale nu au nicio legătură cu Judecata de Apoi. Te înșeli, pentru că tocmai ai recomandat o carte scrisă de un eretic, de Liiceanu. Pune frumos mâna pe hotărârile Sinoadelor Ecumenice (ca doar știi ce sunt alea, nu? ) sau măcar citește o dată Crezul ortodox și apoi citește cartea lui Liiceanu, Isus al meu. Ia vezi, îți sună ceva dubios? Uită-te apoi adânc în sufletul tău de mercenar și întreabă-te sincer, că am văzut că practici introspecția în singurătate: merită?

Și nu uita, ziarist-scriitor-călător creștin: „Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala” (Matei 18, 7).

P.S. 
Dacă am exagerat, te rog să mă ierți! Am scris pe fugă, contrariat de ceea ce ai putut să debitezi contra cost tocmai tu, cel mai citit băiat din redacție. S-ar putea să ai totuși un pic de conștiință creștină sau o urmă de bun simț românesc moștenit de la bunici sau de la părinți. S-ar putea chiar să ai un duhovnic, nu știu. Printează cele două articole ale tale umilitoare pentru cultura română și printează și cuvintele mele și mergi cu ele la spovedanie. Vezi din cuvinte cine te va judeca și lasă-l pe Eminescu să se odihnească în pace în sufletul acestui neam.

 

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews