Observăm cum pandemonia mușcă din nou. De această dată autoritățile atee și seculariste care ne conduc și-au trimis slugile luciferice și brutele dezumanizate pentru a intra în Biserică cu scopul de a brusca femeile credincioase, unele dintre ele însărcinate, de a-i traumatiza pe copii, de a-i împinge și izgoni din interiorul lăcașului de cult pe credincioși și de a face ceea ce știu mai bine, adică de a amenda, având ca motivație refuzul oamenilor de a sta în frig la o temperatură de aproape 0 grade, pentru că în viziunea autorităților : așa se protejează sănătatea.

Toate acestea s-au întâmplat în municipiul Constanța la Biserica cu hramul Sfintei Mucenițe Ecaterina și ne amintesc de vremuri pe care le credeam demult apuse, dar iată că bine structuratele comandouri pandemonice imită atitudinile torționarilor comuniști la adresa creștinilor.

Un anume personaj politic, care se isteriza la culme la auzul veștii că ortodocșii trebuie să primească Lumina Învierii cu ocazia Sărbătorilor de Paști, și care ne-a spus în repetate rânduri vorbindu-ne pe silabe să stăm în casă și să nu participăm la slujbele Bisericii pentru că vom avea mai multe înmormântări, tolerează acum abuzurile unor așa-zise forțe de ordine înfăptuite asupra credincioșilor ortodocși - din care s-a format majoritatea care l-a cocoțat în jilțul Cotrocenilor.

Toate aceste acțiuni împotriva creștinilor ortodocși au căpătat diverse forme în ultima perioada, fiind atacată și interzisă în cea mai mare parte a Postului Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos cât și în Noaptea Învierii, participarea la slujbele Bisericii și ulterior, fiind supuse unor ofensive fără margini Sfânta Euharistie, medicamentul veșniciei pentru credinciosul ortodox și cinstirea Sfintelor Icoane și a Sfintelor Moaște.

Pandemonia a alimentat cu ură și voci pițigăiate, înveșmântate în veninul ateismului, care îi jignesc sistematic pe creștinii drept-măritori socotindu-i de exemplu „vite păstorite de arhiereii lor”. Pentru noi ortodocșii, rămâne o singură cale, compusă din rugăciune, post dar și solidaritate în manifestarea liberă, tranșantă și directă a credinței noastre. Pasivitatea a condus la ceea ce ni se întâmplă.

Este momentul să învățăm să ne cerem drepturile într-o deplină unitate și să ne apăram cu fermitate Biserica în care ne mântuim.