ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



În vara lui 2020, în plină pandemonium Covid, scriam aceste rânduri. Am dat acum peste ele întâmplător și mi s-au părut – iertați îngâmfarea! – interesante. Mai ales după mizeria olimpică de la Paris, nimic altceva decât o continuare a îndrăcirii pandemice. Drept care îmi permit să le reiau aici.

 

„Ah, ce interesant!”, exclamă profesorul Woland/Satana, în Maestrul și Margareta, când aude de la Berlioz și Bezdomnîi că Dumnezeu nu există.

„Oh, ce încântător!”, face el din nou când află de la cei doi intelectuali sovietici (unul, redactor șef la o revistă literară, celălalt, poet) că sunt atei.

„În țara noastră, ateismul nu mai miră pe nimeni”, îi explică aceștia Diavolului. „Marea majoritate a populației, devenind conștientă, de mult nu mai crede în Dumnezeu.”

Profesorul continuă să-i iscodească: „Dacă Dumnezeu nu există, atunci se pune întrebarea: cine îndrumă viața omului și, în general, toată rânduiala de pe pământ?”.

„Omul le îndrumă pe toate”, îi deslușește poetul.

„Și nici diavolul nu există?”, insistă profesorul.

„Nici diavolul… Nu există nici un diavol.”

„Foarte interesant, zice profesorul, cutremurându-se de râs; cum vine asta? La dumneavoastră, orice cauți nu găsești?”

La aproape o sută de ani de la acea întâlnire din parcul Patriarșie Prudî, ateismul a biruit. Cu adevărat nu mai miră pe nimeni. Omul s-a umflat ca broasca din fabulă și nu mai vede nimic de propriul burdihan.

Dracii nu mai trebuie să se fofileze. Umblă nestingheriți printre noi. Sunt de-ai noștri. Cei mai buni dintre noi. Elitele noastre. Și-au dat jos măștile și ni le-au pus nouă. S-a umplut lumea de Profesori, Doctori, Oameni de știință, semeni ai lui Woland.

Fojgăie drăcimea și dă sfaturi pentru binele omului. Cum să se păzească. Să fie precáut. Să nu fie prost. Să se resemneze. „Lumea nu va mai fi niciodată la fel.”

Paradoxal, tocmai împuțiciunea asta îmi dă speranțe.

„La vidange en rose.”