Știți că acum toată cultura pop e infestată iremediabil cu supereroi. Sute de filme și personaje, care mai de care mai non-umane. 

Astă-vară, a venit la noi la Biserică o familie de la 400 de km, nu spun de unde. Aveau o fetiță de 4 ani cu autism non-verbal total. Copila țipa îngrozitor când au vrut să o aducă în Biserică. Se zbătea cu o forță de nedescris, plângea și lovea în toate părțile. I-am zis mamei să nu mai insiste, că ies eu afară să îi citesc rugăciuni. Mult spus rugăciuni, căci fetița a plâns și a urlat tot timpul, s-a lovit micuța de multe ori. L-am rugat în fugă pe Sfântul Ioan Rusul să o izbăvească de răul și de boala asta. După un minut, copilul n-a mai putut fi ținut și a plecat tatăl ei cu ea la mașină. Am continuat rugăciunile cu epitrahilul și fesul Sfântului pe capul mamei care plângea în hohote. 

Le-am dat canon de rugăciune Paraclisul Maicii Domnului și Acatistul sf Ioan Rusul, untdelemn de la Sfântul Maslu de la noi. Am pomenit fetița la toate slujbele.  

Ieri au venit din nou. Copilul a plâns și a țipat iarăși la intrarea în Biserică. Doar puțin. I-am adus aminte că a mai fost pe la noi. I-am zâmbit. I-am arătat icoanele. Fetița vorbește deja câteva cuvinte, spune că are 4 ani, pupă icoana cu Sfântul Ioan Rusul și o îmbrățișează. Doctorii le zdrobiseră inima părinților, că niciodată nu va vorbi. Iată că, prin ajutorul Sfântului Ioan Rusul copilul vorbește puțin, nu mai urlă, zâmbește, privește lumea, recunoaște oamenii. I-am dat o jucărie de pluș cu omul păianjen pe care o aveam prin cancelarie. 

La rugăciuni a stat foarte cuminte, a mângâiat Sfânta Cruce și a sărutat-o. Părinții plângeau. Dar de fericire. 

Tatăl mi-a zis: părinte, îi plac filmele cu supereroi. 

Eu i-am zis: supereroul din viața ei nu sare pe blocuri, nu arde cu privirea. Zboară la cei ce se roagă cu lacrimi și le vindecă pruncii. 

E Sfântul Ioan Rusul.