ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!

„Ce-mi veți da mie și eu îl voi da pe El vouă? Iar ei i-au dat lui treizeci de arginți.” (Matei 26, 15)

Iubiții mei frați,

Slujbele acestea de noapte din săptămâna Sfintelor Patimi se cheamă „denii” și sunt rugăciuni de doliu și de tânguire. Prin aceste sfinte slujbe Biserica se tânguiește după Iisus Hristos, Mirele ei, Care merge să Se jertfească ca un miel pentru mântuirea lumii; Fecioara se tânguiește și plânge ca o Maică pentru Fiul și Dumnezeul ei; îngerii din cer se minunează pentru smerenia Făcătorului lor; oamenii se jelesc pentru patima cea înfricoșată a Mântuitorului; stihiile universului se umilesc pentru dragostea de oameni a Ziditorului.

Și la aceste slujbe de doliu ale Bisericii, vin să-și alăture suspinele lor, cântările și rugăciunile lor, oamenii, cei care au greșit mai mult lui Dumnezeu, cei pentru care S-a întrupat Hristos Dumnezeu. Astfel, acum fiii Bisericii plâng pe Cel ce a întemeiat Biserica în lume; văduvele și sărmanii plâng pe Cel ce le-a făcut dreptate; suferinzii și bolnavii se întristează după Doctorul cel minunat; oile cele rătăcite se tânguiesc după Păstorul cel bun și adevărat.

Iubiții mei frați,

Primul act cu care încep patimile Domnului este actul trădării lui Iuda. Iată cum ni-l descrie Sfânta Evanghelie: Și se apropia sărbătoarea Azimelor, care se cheamă Paști. Și arhiereii și cărturarii căutau cum să-L omoare, căci se temeau de popor (Luca 22, 1-2). Singurii care nu-L iubeau pe Hristos, singurii care-I doreau moartea erau arhiereii templului, cărturarii și fariseii din Ierusalim. Ei de mult ar fi căutat să-L omoare pe Iisus, dar se temeau de popor; se temeau de mulțimea săracilor care au fost hrăniți de Hristos; se temeau de mulțimea celor de jos care au fost înțeleși și mângâiați de Hristos; se temeau de mulțimea celor bolnavi și păcătoși care au fost vindecați și iertați de Hristos. Se temeau de adunarea poporului care umbla desculț și flămând, de ani de zile, după Iisus și striga: Niciodată nu am văzut așa întru Israel! Niciodată nu a grăit vreun om ca Omul Acesta!

De mult L-ar fi ucis pe Hristos, dar se temeau de popor. Se temeau de furia sărmanilor, se temeau de blestemul văduvelor și al bolnavilor, se temeau de mânia galileenilor, se rușinau de gurile pruncilor care II lăudau.

Atunci, fruntașii poporului, arhiereii fărădelegii și cărturarii cei mândri care știau poruncile legii, dar ei nici cu degetul cel mic nu le atingeau, s-au adunat în curtea arhiereului ce se numea Caiafa și au făcut sfat cum să-L prindă pe Iisus cu vicleșug și să-L omoare. Și ziceau: Nu în ziua praznicului, ca să nu se facă tulburare în popor (Matei 26, 5). Adică voiau să omoare pe Hristos, dar ei să scape de mâinile oamenilor. Nu însă și de mâinile Domnului Savaot. Că înfricoșat lucru este a cădea în mâinile Dumnezeului celui viu (Evrei 10, 31). Arhiereii și cărturarii se temeau de popor, nu pentru că-l iubeau, ci pentru că ei înșiși trăiau de pe spatele poporului. Pentru aceea ziceau unii dintre ei că poporul acesta care nu știe Legea este blestemat.

Iar la acel ucigaș sfat se întrebau unii pe alții, zicând: Ce vom face? Că Omul Acesta multe semne face. De îl vom lăsa pe El așa, toți vor crede într- însul și vor veni romanii și ne vor lua țara și neamul. Atunci Caiafa a vorbit ca un prooroc, zicând: Voi nu știți nimic; nici nu gândiți că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul (Ioan 11, 47-50).

Deci au hotărât să-L omoare pe Iisus. Iar pentru ca să înșele încă o dată poporul și toată lumea, arhiereii și cărturarii au folosit vicleșugul și argintul cel blestemat; au folosit trădarea lui Iuda și neștiința ostașilor romani, ca astfel ei să apară nevinovați de sângele Dreptului Acestuia, iar în istoria omenirii să se scrie că romanii L-au răstignit pe Hristos, iar nu evreii. Dar minciuna nu rezistă în fața adevărului.

Au căutat deci să corupă, să înșele cu bani pe unul din ucenici ca să-L vândă pe El lor, fără de popor. Auzind de aceasta, Iuda se gândea, se frământa, se tulbura, cum ar face să nu piardă acest prilej de câștig. Iar satana, văzând că el nu-și arată nimănui gândul său, a intrat în luda ce se chema Iscarioteanul (Luca 22, 3).

Vai omului care se leapădă de Dumnezeu și se închină diavolului și banului! Vai omului care este părăsit de Dumnezeu, că îl află satana! Vai omului care umblă după sfatul capului său! Când intră satana în om, omul nu mai este stăpân pe sine. El nu mai judecă cu capul său, nu mai știe ce face, nu mai merge pe picioarele sale. El se întunecă la minte și la suflet, devine un templu al satanei; devine un diavol întrupat, un pericol pentru toată lumea. Vai omului fără Dumnezeu! Vai de oaia rătăcită de turmă și păstor! Vai de omul singur, care a căzut și nu are cine să-l ridice!

Fugi, frate, de păcatul lepădării de Dumnezeu. Fugi de închinarea la idoli, la bani, la plăceri și la toate poftele lumii. Fugi la Hristos, ca să nu te ajungă din urmă satana! Iar de te luptă și te robesc gânduri ucigașe, de necredință, de îndoială, de desfrânare, du-te și te spovedește preotului și negreșit vei scăpa de ele. Nu sta de vorbă cu diavolul. Nu-i face cuib în mintea și inima ta. Dacă Iuda își mărturisea acel gând ucigaș lui Hristos sau măcar unuia dintre apostoli, satana nu mai intra în el, nu mai avea putere asupra lui.

*

Dar așa a făcut? S-a dus să-și mărturisească gândul său ucigaș ucigașilor, trădătorilor, fariseilor, mincinoșilor, fățarnicilor. Și ducându-se, el a grăit cu arhiereii și cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor (Luca 22, 4). Vai creștinului care își mărturisește păcatele celui robit de aceleași patimi, că în loc să-l vindece de răni, mai mari i le face! în loc să-l oprească de la păcat, îi dă mai multă libertate!

Deci Iuda, mergând la arhierei, a zis lor: Ce voiți să-mi dați și eu îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginți (Matei 26, 14-15). Și el a primit și căuta prilej să-L dea lor, fără știrea mulțimii (Luca 22, 6). Vai, ce negustorie blestemată! Auzi ce întreabă iubitorul de argint, trădătorul și vânzătorul: Ce voiți să-mi dați și eu îl voi da în mâinile voastre? Și auzi ce au făcut arhiereii cei vicleni și iubitori de sânge? Iar ei i-au dat treizeci de arginți!

Au dat bani și au primit sânge. Au dat arginți blestemați și adunați pe nedrept și au cumpărat cu ei sânge curat și nevinovat. Au dat materie și au primit foc nestins. Au dat ceea ce iubeau ei mai mult, ca să-L câștige pe Cel ce-L urau ei mai mult. Au dat bani care pătează mâinile și au cumpărat sânge care pătează conștiința. Altfel ei au căutat ca să ucidă Adevărul cu minciuna și cu cele trecătoare să piardă pe Cel veșnic.

Trei păcate mari a făcut în ceasul acela Iuda: lepădare de Dumnezeu, trădare și vânzare pe bani. Într-adevăr, lepădarea de Dumnezeu, adică apostazia, este primul și cel mai greu păcat al lui Iuda și al tuturor urmașilor lui. Că nimeni nu poate vinde și trăda pe cineva, dacă nu îl urăște de moarte mai întâi, dacă nu se leapădă de el. Ei bine, Iuda L-a urât pe Hristos. Iuda nu mai credea în Hristos. Iuda s-a lepădat de Hristos și s-a pus în slujba diavolului.

Vai aceluia care se leapădă de Hristos, care hulește Biserica, Crucea și pe toți sfinții, ca să poată dobândi în viață cinste mai mare, salariu mai mare, pâine mai albă, laudă mai multă. Amar celui lepădat de credință, că în veac se va munci. Dar și trădarea, ce păcat grozav este. Să te lepezi de Făcătorul tău? Să dai în mâna ucigașilor pe tatăl tău? Să descoperi taina mai-marelui tău? Să spui secretul semenului tău? Cu adevărat mare este păcatul trădării!

Trădătorul niciodată nu are cuvânt. Trădătorul nu poate păstra niciodată adevărul. Trădătorul întotdeauna divulgă taina. Trădătorul este cel mai periculos om din societate. Trădarea a pierdut împărății, a răsturnat scaunele celor puternici, a vărsat sânge nevinovat, a dezbinat familii ce trăiau în pace, a lăsat în urmă pâraie de lacrimi, a semănat peste tot minciună, neînțelegere și moarte. Trădarea este soră cu lepădarea de Dumnezeu.

Oare ce i-a lipsit lui Iuda de s-a lepădat de Hristos? Și pentru ce L-a trădat? Ca să câștige foc veșnic? Ca să rămână în istoria popoarelor lumii? Ca să fie blestemat de toate generațiile pământului? Că ieri era apostol și azi, trădător. Ieri, ucenic al lui Hristos și azi, vânzător al lui Hristos. Ieri făcea minuni și azi trădează și spune minciuni. Ieri purta în el pe Hristos și azi pe satana îl poartă. Ieri vorbea cu Iisus în Grădina Ghetsimani și acum cu Caiafa se tocmește. Ieri se arăta milostiv către săraci și acum pe arhierei îi întreabă: Ce voiți să-mi dați și eu îl voi da în mâinile voastre? Cu adevărat, înfricoșat este păcatul trădării! Că trădătorul la toti se închină, dar în scurt, de toti se leapădă. Ascultă cu urechea la toate ușile, privește cu ochii prin toate ferestrele, iscodește pe toti oamenii, cearcă cu vicleșug cele mai sincere inimi, apoi îndată trădează pe cei mai buni prieteni, divulgă cele mai intime taine, la cei mai periculoși vrăjmași.

Ferește-te, iubite frate, de păcatul trădării, ca să nu ai aceeași soartă ca și Iuda. Fugi de omul trădător.

Nu-i descoperi taina inimii tale. Nu-i spune nimic despre prietenii tăi, nici despre vrăjmașii tăi. Ferește-te, de asemeni, să imiți vreodată pe Iuda! Te întreb acum, în numele lui Hristos, oare nu cumva și tu ai trădat pe Hristos? Oare nu ai trădat Biserica și, părăsind-o, te-ai dus în sărbători la cârciumi sau la adunările sectarilor? Oare nu cumva cinstești pe Dumnezeu și Sfânta Cruce numai cu buzele, iar cu limba îl trădezi, înjurând de cele sfinte? Păstrezi tu taina semenului tău? N-ai pârât tu, în mânia ta, pe vrăjmașul tău?

Nu te-ai făcut martor mincinos numai ca să arunci pe dușmanul tău în temniță? Ai păstrat tu cinstea casei tale? Nu ai trădat demnitatea și credința soției tale? Nu ai răpit prin trădare avutul, cinstea și soția aproapelui tău? Nu ai trădat pe Hristos, asemenea lui Iuda, ca să dobândești un salariu mai mare și cinste mai multă între oameni? Dă răspuns lui Hristos, frate, pentru tot ce ai făcut. Dacă nu ai făcut niciodată păcatul acesta, fericit vei fi în veci, iar de l-ai făcut vreodată, mărturisește-ți păcatul la preot, ca să nu primești aceeași osândă ca și Iuda.

Al treilea păcat al lui Iuda a fost păcatul iubirii de argint, care este închinare la idoli. Nu a fost destul că s-a lepădat de Hristos și L-a trădat, dându-L în mâinile arhiereilor, dar L-a vândut ca un negustor pe bani. El nu mai vedea în Iisus pe Fiul lui Dumnezeu, pe Mântuitorul lumii, ci îl socotea ca pe o marfă ieftină, vrednică doar de treizeci de arginți. Ce voiți să-mi dați...? întreabă pe arhierei. întreabă, se tocmește, fixează prețul, primește arginții, îi numără cu grijă, îi pune în pungă, apoi caută prilej să-L dea lor, fără știrea mulțimii.

Mare este deci și păcatul iubirii de argint. Tc întreb acum, iubite frate, în numele săracului Iisus, Cel prețuit cu treizeci de arginți, nu cumva și tu te închini banilor în locul lui Dumnezeu? Nu cumva ai vândut pe bani libertatea aproapelui tău? Sau cinstea semenului tău? Sau avutul fratelui tău? Nu ai dat bani ca să câștigi judecata cea nedreaptă? Nu ai dat bani ca să-ți omori rodul pântecelui tău? Nu ai dat bani ca să-ți ascunzi păcatele tale sau să divulgi cu vicleșug greșelile semenului tău? Nu cheltuiești atâția bani pe mâncăruri alese, pe băuturi și haine luxoase? Nu te cerți pentru bani cu toți oamenii și ții mânie ani de zile?

Nu cumva vinzi pe Hristos și credința și timpul dat ție pentru pocăință, și umbli pe toate drumurile, prin toate târgurile, pe la toți prietenii, doar ai aduna mai mult, doar te-ai îmbogăți mai repede? Nu cumva din pricina dorinței tale de câștig nu mai ai vreme nici să te duci în sărbători la biserică, nici să postești, nici să te spovedești în cele patru posturi?

Mare este păcatul iubirii de argint. Cu adevărat, acesta este idolul lumii de azi înaintea căruia aproape toți se închină. Dacă încă nu te-ai robit, frate, de bani, fericit vei fi de te vei păzi așa până la sfârșit. Iar dacă ai căzut în vreun păcat din cele de mai sus, pocăiește-te cât mai ai vreme, ca să nu te osândești în iad împreună cu Iuda și cu toți vânzătorii de Hristos.

Iubiții mei frați,

Astăzi S-a vândut Hristos! Astăzi S-a prețuit pe treizeci de arginți Cel neprețuit! Astăzi Iuda trădătorul a vândut la arhierei pe Iisus Mântuitorul. Astăzi cerul se întristează. Astăzi arhiereii și cărturarii se bucură că au aflat un trădător. Astăzi satana saltă că a intrat în Iuda. Astăzi Fiul lui Dumnezeu, pentru smerenie, îngăduie să fie vândut pe treizeci de arginți. Astăzi, miercuri, este ziua vânzării lui Hristos, ziua trădătorilor, ziua vânzătorilor. înfricoșat lucru s-a petrecut astăzi, fraților.

Iată, arhiereii templului fac sfat în curtea lui Caiafa. Peste tot tulburare, dezordine, ceartă, planuri. Se sfătuiesc cum să-L prindă și să-L omoare pe Hristos. Dar se tem de popor. De aceea le trebuie un trădător, caută un vânzător. Satana, iată, vine să le ajute. Intră în sufletul lui Iuda. îi rănește inima cu iubirea de argint. îl trimite pe ascuns la arhierei. Iată-l bătând la poarta lui Caiafa... Iuda, cel mai urât nume de om. Iuda, cel mai mare trădător al lumii... Iată-l la ușa dușmanilor lui Hristos! Bate încet, se teme, degetele îi tremură, inima i se zbate, ochii mari și negri privesc fioroși încoace și încolo, fața îi este întunecată ca de arap, părul încâlcit îi cade peste frunte, sudoarea îi brăzdează obrajii murdari. Bate tot mai tare, ușa i se deschise, arhiereii îl sărută.

Iată-l în mijlocul ucigașilor pe iubitorul de argint. Inima îi arde după bani, răsuflă din adânc. Nu mai poate răbda: Ce voiți să-mi dați și eu II voi da în mâinile voastre? Am putere să vi-L prind, putere am să vi-L dau în mâini fără de popor. Eu știu unde vorbește ziua. Eu știu unde mănâncă seara. Eu știu unde se roagă noaptea. Eu știu grădina unde priveghează. Eu știu calea pe unde trece. Ce voiți să-mi dați? strigă Iuda. Iată-l privind la tot sinedriul. „Ce voiți să-mi dați astăzi, ca să vi-L dau pe El mâine?”

Iuda vorbește singur. Iuda se grăbește. Arhiereii se sfătuiesc în taină. Apoi se tocmesc, se învoiesc cu prețul. Iuda întinde mâna, iar ei încep să numere: unu, doi... treizeci de arginți. Apoi, deschizând ușa, Iuda iese din curtea lui Caiafa și se pierde, ca o nălucă în noapte, pe străzile înguste și pustii ale Ierusalimului.

Iubiții mei frați,

Astăzi Iisus Hristos Mântuitorul a fost vândut pentru noi. Mâine seară va fi prins și dus să pătimească pentru noi. Să ne ferim de trădători. Să fugim de păcatele lui Iuda și să venim să vedem înfricoșatele Patimi ale lui Hristos, pe care le-a răbdat pentru mântuirea noastră! Amin.

Rugăciunea de Joi

 

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, Care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă cu ucenicii Tăi și cu mare umilință ai spălat picioarele lor și ale ucenicului care Te-a vândut. Apoi, luând pâine și vin în mâinile Tale Cele Sfinte și binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuși Trupul și Sângele Tău, cu care i-ai împărtășit zicând: „Luați, mâncați și beți, că acestea sunt Trupul și Sângele Meu, ca să se ierte păcatele voastre”. Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălțat la cer și ai șezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărățesti împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre ale tuturor, ale celor vii și ale celor răposați.

Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinți ca să-mi plâng păcatele. Darul Tau cel curățitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele și să curățească inima și sufletul meu, ca așa, cu vrednicie, cu curăție și cu umilință să mă împărtășesc cu Sfintele Tale Taine, acum și în timpul morții mele, iar în ora despărțirii mele, cu bucurie să se suie sufletul meu la Tine, fără de nicio frică, întrebare sau împiedicare să trec vămile văzduhului, intrând în mărirea Ta cea cerească. Ajută-mi, Doamne, să Te măresc în veci, să mă închin Numelui Tău Celui Sfânt. Amin.

 

 

 

Doxologia