Aflați de ce își doresc marile puteri să poarte războaie pe teritoriile statelor mici. Vă oferim un cuvânt profetic al Părintelui Justin Pârvu, care îndemna atunci, cu multă durere și dragoste,ca România să nu intre în război. Românii au fost întotdeauna mesagerii păcii în Europa și nu au dus războaie de cotropire, ne amintește blândul duhovnic care a suferit 16 ani de aspră prigoană în temnițele comuniste.

 

Mai marii lumii intenționează să provoace o încăierare între state, astfel încât, să izbucnească, fereas­că Dumnezeu, un război mondial, prin care să distrugă cea mai mare parte din omenire. Ceea ce este interesant este că toți cei care participă la mașina aceasta de distrugere, nu își pun și ei întrebări: cât vor mai trăi în fond, dacă distrug tot ce este în jur ca să trăiască numai ei ca neam? Până unde vor merge și cât cred că vor trăi? Căci întotdeauna groapa pe care o sapi altuia tu cazi singur în ea. Dar cu toții vor cădea în ea, toți care fac aceste greutăți omenirii, întregii creații a lui Dumnezeu, pentru că aici este ținta.

Noi, ca români ortodocși, nu avem voie să luptăm împotriva unei nații care nu ne-a deranjat pe noi. Poporul nostru a dus lupte numai de apărare, nu de cucerire. Soldatul aflat în subordine este dator să împlinească ordinul, dar aceste nedreptăți pe care le facem altor popoare vor apăsa pe umerii neamului nostru, generațiilor ce vor urma, pentru că Dumnezeu nu lasă nimic nerăsplătit.

Neamul nostru nu a dus niciodată războaie de cotropire, noi doar am fost siliți să folosim arma împotriva celuilalt, ca să ne apărăm pământul și valorile date nouă de Dumnezeu. Noi nu am avut cutezanța să atacăm și să deranjăm alte popoare. Toți cei care au venit ca asupritori peste noi ne-au devenit dușmani și sigur că au fost întâmpinați cu neîncredere și înverșunare. Acum doar la comanda marilor puteri, suntem puși în situația de a lupta ca aliați în alte state, dar nu din inițiativa noastră, ci tot la porunca stăpânitorilor lumii.

Românii nu au scos sabia niciodată împotriva cuiva – avem această cinste. Ne-au luat Cadrilaterul, ne-au luat Basarabia și Bucovina, noi nu ne-am răzbunat să cucerim.

Dar sângele martirilor noștri care au luptat să dezrobească aceste pământuri strigă înaintea lui Dumnezeu pentru nedreptatea ce ni s-a făcut; vor fi judecați și vor plăti înaintea lui Dumnezeu toți cei care ne-au nedreptățit. Iar noi am stat și am așteptam mereu o pace, o liniște sau ajutor promis de străini, care niciodată nu a venit. Noi nu am tulburat niciodată istoria omenirii. Noi am fost oamenii păcii și am adus liniște Europei.

Statele acestea mari își protejează întotdeauna teritoriul și nu deschid un câmp de luptă pe terenul lor. Îl deschid pe la români, pe la bulgari și alte state mai puțin însemnate în ochii lor. Ei intervin doar când au un interes anume. Să nu credem că ne vrea cineva binele, să ne ocrotească pe noi vreun stat. Păi, cât de greu s-a făcut unitatea aceasta a noastră, a românilor, că ne-au sfâșiat și ungurii și rușii? Ei nu au niciun interes ca noi să fim independenți și puternici. Noi am putea trăi de sine stătători în țara aceasta binecuvântată de Dumnezeu cu toate bogățiile; am putea trăi dumnezeiește. Nu ne trebuie banane, nu ne trebuie portocale, nu ne trebuie ajutorul nimănui. Petrol avem, aur avem, păduri avem, ape și pește avem și atâtea bunătăți pe care nu știm să le exploatăm.

Acest război pe care îl pregătesc tot ei în favoarea lor, nu are drept scop decât măcinarea și distrugerea omenirii fără cruțare, și viețuirea lor peste cadavrele acestei lumi.

 

Ei fac acest război în numele păcii, ca tot ei să pară salvatorii lumii și ca după război tot ei să își culeagă roadele și laurii, să își împartă teritoriile cum vor ei. Dar să știți că și pe aceste mari puteri le va smeri Dumnezeu. Le va da o palmă când nu se vor aștepta și vor pierde. Ce a ajuns Italia cu Mussolini? Ce a ajuns Germania cu Hitler? Pe toți i-a dezmembrat Dumnezeu și i-a lăsat smeriți.

Dumnezeu vrea să îi aducă și pe aceștia la pocăință, nu doar popoarele creștine… Va rândui Domnul ca astfel să se întoarcă mulți dintre păgâni la Ortodoxie.

Dacă vor păzi oamenii toate rânduielile puse de Dumnezeu, vor mânca roadele pământului și vor trăi, după cum zice Scriptura. Dar dacă nu vor asculta de poruncile Lui, amărăciune și război va

veni peste neamul omenesc. Și iată că auzim numai vești de războaie, că începe vifornița. Dar cel mai important război este războiul acesta sufletesc, dragii mei.

Pentru creștinul adevărat nu contează când vine războiul sau prigoana. Creștinul adevărat este mereu gata și pregătit să Îl întâmpine pe Mirele cel ceresc cu candela sufletului aprinsă. Creștinul adevărat nu stă să pândească cu frică când vine războiul sau când va pica bomba deasupra capului lui. Ci el caută cum să jertfească mai mult aproapelui și lui Dumnezeu. Adevăratul creștin caută Împărăția cerurilor înlăuntrul său și nu se teme de nimic în lumea aceasta trecătoare. Pentru el necazul este bucurie și crucea Înviere.