Părintele Justin: Spune legenda că a adunat Dumnezeu toate popoarele la locul lor, pe germani, pe francezi, pe italieni, pe spanioli, portughezi; toate națiunile. Și românul, ca de obicei, vine și el la urmă. Dar se terminaseră terenurile și pentru români nu mai era loc. Și atunci spune Sfântul Petru: „Doamne, au venit și românii și nu mai avem unde să-i așezăm, unde să le dăm un loc.” Atunci Dumnezeu spune: „Dă-le din livada noastră!” Și i-a dat, iată, livada aceasta, România Mare în hotarele ei, în ape, în munți, în văi, în pășuni, în ogoare și livezi, o bogăție pe care o râvnesc cam toți. În același timp ne-a dat și cea mai mare bogăție, credința în Dumnezeu, apostolică, de la Sfântul Apostol Andrei, sobornicească și apostolească. Ne-a dat această Ortodoxie ca cel mai mare dar în neamul creștinesc pe care trebuie să-l ducem mai departe. Dar ca să avem în toată deplinătatea acest dar, să-l păstrăm așa cum l-am luat. Pentru că la Judecata care va veni, particulară și cea de obște, vom fi întrebați ce am făcut noi pentru această ortodoxie. Fiecare, spunem că, episcopii, preoții, mitropoliții, patriarhii, ei au grijile. Într-adevăr, așa este! Dar într-o familie numai tata are griji, numai mama are grijă de familie? Nu. Toți sunt responsabili de bunul mers al acestui dar de la Dumnezeu. Avem însă în ziua aceasta nevoie de a forma copiii noștri ca să-și iubească familia, să-și iubească părinții, să-și iubească satul, județul, țara. Pentru că acesta-i neamul nostru, aceasta este Ortodoxia, pentru noi care simțim, care vorbim aceeași limbă, care ne închinăm în aceeași credință; acesta este neamul. Fiecare suntem responsabili de bunul mers al acestui popor.

În etapa următoare, lumea va cădea mereu printr-o lovitură puternică, din lumea aceasta eretică, ca să nu spun direct păgână. Da, vor urma o serie întreagă de dispersări din lumea noastră, o slăbire din ce în ce mai mult a adevărului ortodox, un amestec tot mai mare în lumea noastră creștină al influențelor străine. Ar mai fi niște lucruri, dar noi trebuie să le privim cu dragoste, să le privim cu răbdare, să le privim cu seninătate, pentru că nu sunt noutăți. Creștinismul nu înseamnă avantaje, lucruri satisfăcătoare ale limuzinelor și ale vieții noastre tehnice. În creștinismul nostru nu este îngăduit să umbli cu orice preț după pâine. Nu! Noi ar trebui să ne regăsim, aici în sărăcia noastră, în lucrarea acestui pământ pentru care s-au jertfit cu sângele lor strămoșii noștri, să ne coborâm la simplitate, la o modestie de viață în care să lepădăm cu adevărat lumescul acesta cu toată tehnica lui care vine și aduce peste tot numai moarte și distrugerea vieții noastre și morale și spirituale și biologice.

Fragment dintr-un interviu din anul 2008 / VIDEO -  Pr. Justin despre continuitatea apostolică la români:

Mănăstirea Petru Vodă