Un cuvânt atât de actual al Părintelui Justin Pârvu, Duhovnicul cel plin de iubire, la care venea o Românie întreagă. Un cuvânt rostit din dragoste și durere pentru românul păcălit și asuprit de un sistem ateist progresist. SUNTEM UN POPOR DE AUR DAR PREA BUN - PR. JUSTIN

Să nu fim slugi!

Suntem un popor bun, de aur, dar prea bun. În lumea aceasta, trebuie să fii și deștept ca să știi când să fii bun, dacă nu, nu realizezi nimic. În vremurile noastre e altă teorie, altă egalitate, altă fraternitate, altă libertate la cuvânt, la toate. Ba, s-au scos și drepturile omului. Ce drepturile omului, cu sacoșa goală?

Conducătorii noștri politici întotdeauna au dus politică cu străinii și după aceea cu românul. Neam de slugă, asta suntem!

Ăsta e destinul nostru până la capăt?

Da, că Dumnezeu ne-a umilit așa. Dacă era să fie un Avram Iancu, un Mihai Viteazul ajungeam la Constantinopol. Însă Dumnezeu ne-a ținut în această stare de smerenie, ne-a pus oameni străini la comandă și străinul te judecă după legea lui.

Imoralitatea criminală a ateilor

În închisori, de pildă, când se schimbau gărzile, se întrebau între ei: „Câți bostani au murit?”. „Trei”. „A, numai atât?”. Și făceau concurs pe schimbul cui mureau mai mulți. Făceau concurs de ucidere a neamului.

Acum e la fel. Mâncare nu-ți dau, serviciu n-ai, otrăvuri îți dau. Nouă, românilor, ne trebuie mai multă demnitate, mai mult prestigiu. Dragostea să fie cu kilogramul, nu cu duiumul, cu carul. Pentru că n-ai cu cine. Să fim cu discernământ ca să putem rezista, pentru că „cu cel ales, ales vei fi, cu cel îndărătnic, te vei îndărătnici”.

Smerenia nu înseamnă să te descompui, să mergi numai cu capul plecat, în pământ. Nu! Smerenia înseamnă să-ți păstrezi personalitatea și demnitatea. Toți zic de român că e smerit. E smerit că e prost, pentru că nu e educat, nu e format. Ia, să pui un director de școală ungur, italian sau francez și ai să vezi că el își face datoria lui de străin.

Poporul român să fie legat și unit de Biserică, să aibă o unitate. Să dea Dumnezeu să ne înțelepțească să ne simțim cot la cot, unul și același trup mistic al lui Hristos ca să ajungem la biruința veșnică, la Înviere.

Să gândim liber!

În zilele noastre se vorbește atât de mult despre democrație, despre libertatea de gândire, despre libertatea credinței și tocmai aceste valori sunt călcate mai mult în picioare. Cu cât se vorbește mai mult, cu atât le desființează mai tare.

Ei au conceput omul modern ca omul căruia să i se dicteze ce să gândească și ce să creadă. Orice manifestare trebuie așadar controlată și pusă la index. Și cred că fiecare din noi poate cerca dacă i se oferă dreptul să spună ceva sau nu, pentru că oricum nimeni nu îl va lua în seamă. Libertatea de opinie este doar de fațadă, doar în teorie, dar în realitate drepturile ne sunt călcate în picioare.

Democrația de fațadă

Iată că asistăm la o contradicție a acestui sistem democratic, contradicția între teorie și practică. Iar pe poporul nostru se aplică de minune; noi suntem un exemplu de supunere și toleranță. E un popor prea bun, toate le ia de bune, toate le crede, toate le nădăjduiește.

Știindu-l un popor îngăduitor și temător de Dumnezeu, puterile lumii profită de aceste calități și transformă poporul român în cobaiul Europei. Dar de fapt, ei au o ură nestăpânită împotriva popoarelor ortodoxe și a Ortodoxiei în general.

Așezarea sufletească a poporului român e lipsită de aroganță, de refuz, de împotriviri, de nemulțumiri și lor nu le rămâne decât dorința de a ne exploata și a ne supune cu totul la gândul lor perfid. Popoarele acestea se exploatează unele pe altele în raport de civilizație, în raport de cultură, de religia și de tradiția lor specifică.

Poporul român e mai ușor de exploatat. Însă îngăduința românului este până la un moment dat. El este îngăduitor, dar până când îl superi prea tare, atunci nu îl mai poți opri din năvala lui și reacționează, numai că trebuie să îi ajungă cuțitul la os.

Extras din cartea „Ne vorbește Părintele Justin”, vol. III prezentat de Revista ATITUDINI