ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Părintele Teologos, de la chilia „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, intră cu har duhovnicesc în subiectul sensibil al așa-zisei „educații sexuale” care, conform programei Ministerului Educației și Cercetării, trebuie aplicată elevilor în toate școlile, de la vârste fragede, inclusiv în școlile creștine din România. Părintele Teologos arată credem noi în premieră legătura dintre „educația sexuală” și mișcarea satanistă mondială, deghizată sub faldurile „religiei” oculte „New Age” și a ONG-urilor cu acoperire civică, cele mai multe din Rețeaua Soros. Alice Bailey, una dintre fondatoarele „cultului” „New Age” a pus bazele agendei satanice care se folosește și de „educația sexuală”, expune Părintele Teologos, prezentând și cele 10 puncte de distrugere a societății și civilizației creștine, elaborate și publicate acum 100 de ani, în 1925:

1. Scoaterea lui Dumnezeu și a rugăciunii din sistemul de învățământ și cotidian.

2. Subminarea și reducerea autorității părinților asupra copiilor.

3. Distrugerea familiei creștine tradiționale.

4. Liberalizarea, legalizarea și facilitarea sexului (prostituției, pornografiei) și a avortului.

5. Ușurarea divorțului și din punct de vedere juridic și social (astăzi se face la notar) și desprinderea oamenilor de ideea unei familii pe viață care să-l ajute pe om.

6. Homosexualitatea ca alternativă liberă - transformarea distorsiunilor sexuale și transsexualismului într-un mod de viață „normal”.

7. Distrugerea frumosului - transformarea urâtului și grotescului până la blasfemie în „artă”.

8. Folosirea mass-media ca armă și transformarea acestora în unelte ideologice pentru o „noua ordine mondială”.

9. Detronarea lui Dumnezeu. Egalizarea creștinismului prin inventarea de culte și secte recunoscute legal și egale în drepturi și militarea pentru o religie unică ecumenistă.

10. Obligarea Bisericii să accepte legile „nediscriminatorii”, „educația sexuală”, regulile OMS., și chiar să le și impună în societate împreună cu Statul pentru a legitima guvernele „noii ordini mondiale”, „marii resetări” etc.

Toate aceste au fost prevăzute și publicate de compania lui Alice Bailey, Lucifer Publishing Company, ulterior Lucis Trust, în urmă cu exact 100 de ani.

Imaginea din ilustrația articolului, care este dedicată tot „educației sexuale” pentru copii, nu face parte dintr-un manual dar aici găsiți trei exemple în limba română de ghiduri cu „standarde pentru educație sexuală”, unul cofinanțat de Comisia Europeană, un altul care aparține OMS și un al treilea, pentru copiii din Republica Moldova, publicat sub egida ONU. FOTO-CAPTURĂ din primul „ghid pentru părinți”:

Redăm în continuare cuvântul Părintelui Theologus în format video însoțit de transcreirea oferită de „O Chilie Athonită”:

Introducere

Acest material tratează cu seriozitate pericolele hipersexualizării tinerelor generații, explicând de ce păstrarea curăției și a libertății interioare ține de relația personală cu Dumnezeu, de familie și de viața bisericească. În locul presiunilor ideologice și al programelor intruzive, propunem discernământ, educație morală și sprijin duhovnicesc. Din această perspectivă, educația sexuală a copiilor trebuie abordată responsabil, cu delicatețe și la momentul potrivit, pentru a nu vătăma sufletul și a nu întuneca mintea aflată în formare.

Ce este și ce se urmărește prin educația sexuală a copiilor? Ce se ascunde în spatele acestei inițiative? Cine au fost autorii și promotorii acestui curent? Urmăriți acest material pentru a afla:

 

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

La un moment dat a venit la noi un domn dintr-o țară nordică cu copiii lui. Și pelerinul și copiii erau într-adevăr icoana a ceea ce trebuia să fie un creștin. Extraordinar de duhovnicești, nobili și delicați în purtare, rugători, citind cărți ortodoxe, cunoscători ai vieții duhovnicești și copiii cu rezultate bune la școală și chiar și în sport. Copiii erau cam în jur de 13-15 ani și se vedea binecuvântarea lui Dumnezeu în comportamentul lor.

Seara, la cuvântul de folos, toate mergeau bine când, deodată, tatăl mă roagă în public să le vorbesc copiilor despre problemele trupești, sexuale, să le fac educație în acest domeniu. Eu m-am blocat pentru că e cam rușinos să vorbesc despre așa ceva și, dincolo de asta, copiii erau cam tineri pentru asta.

Tatăl, însă, a insistat și mi-a spus trist că la ei la școală se face o educație sexuală foarte agresivă și satanică și mă ruga să-i ajut pe copii în acest punct și să-l ajut și pe el să-și educe copiii cum trebuie. Astfel am ajuns să vorbesc în public cu copiii în fața părintelui despre modul corect de a fi care este fecioria sufletească și evitarea păcatelor trupești după fire și împotriva firii. Chiar dacă mă așteptam oarecum, am rămas totuși surprins când am văzut câte știau copii într-un domeniu în care ar fi trebuit să-și păstreze curăția copilăriei și frumusețea delicateței.

Ce înseamnă a fi orientat doar spre trup și plăcere

De fapt, problema cea mare este faptul că în clipa în care omul se îndreaptă spre trupesc se îndreaptă în spre animalic și se depărtează de Dumnezeu care este pur duhovnicesc, pur imaterial. Diferența principală dintre om și animal este diferența sufletească. Omul are un suflet care trebuie să supună materia și să se îndrepte către infinitatea perfecțiunii personale veșnice duhovnicești pentru că numai acolo se va împlini. Dacă omul este distorsionat și îndreptat înspre trup, atunci el devine ca un animal și chiar mai rău ca un animal pentru că își păstrează dorința de infinitate, de perfecțiune. Pentru o prezentare concentrată despre rugăciune ca legătură vie cu Dumnezeu, citiți și Rugăciunea – p. Teologos” și, pentru înțelegerea curăției, „consultați articolul Fecioria (OrthodoxWiki RO).

Animalul este finit și are un suflet supus materiei, adică pe el îl interesează doar mâncare, reproducere și confort trupesc – să doarmă la soare. Vedeți că omul în toate aceste probleme intră în distorsiuni dorind să-și maximizeze plăcerea. Desigur că astfel nu o să fie niciodată împlinit pentru că plăcerea provocată de materie este doar una senzorială, adică niște reacții chimice în sistemul nervos și o reacție chimică niciodată nu poate să împlinească persoana.

Din cauza asta, oricât de mult ar înainta omul în plăcere trupească, tot nu o să fie împlinit, ba chiar din contră, lucrurile se vor înrăutăți. Lucrurile vor fi foarte dificile pentru că intră în joc nu numai dorința omului de infinit, ci și faptul că sistemul nervos este făcut de către Dumnezeu ca să fie liber și în clipa în care omul simte o plăcere trupească, creierul generează reacții chimice contrare plăcerii respective astfel încât să-și recapete libertatea revenind la punctul de neutru, la punctul de maximă vigilență. Acest lucru este foarte bun dacă omul dorește să scape, însă dacă el dorește să simtă aceeași plăcere, trebuie să crească doza. Tot crescând doza, la un moment dat se ajunge la saturație și receptorii dopaminergici vor fi tociți și atunci omul nu mai poate să mai simtă nicio plăcere și astfel omul se îneacă în plăceri nu pentru a mai simți ceva pentru că nu mai poate să simtă nimic, ci pur și simplu pentru a nu cădea într-o groapă imensă de dopamină care se traduce prin chin, depresie, lipsă de motivație, de concentrare, de anxietate care pot să meargă până la boli de nervi mai serioase ca ADHD, Parkinson și altele.

Țin minte că era o femeie care avusese foarte mulți bărbați și la un moment dat era cu cineva foarte bogat care investise mulți bani și timp în ea. Când s-au dus la un hotel de lux și au intrat într-un apartament select femeia a început să plângă cu hohote. Atunci bărbatul a întrebat-o că ce are la care ea a răspuns „nimic”. „Dacă n-ai nimic, atunci de ce plângi?” a ripostat bărbatul. La care ea a răspuns „nimic; nu mai pot să simt nimic pentru nimeni”. Săraca, se tocise complet.

Despre adicție și mecanismul întreținerii ei

În această spirală a adicției omul începe de la surse de plăcere aparent nevinovate cum ar fi mâncarea și ecranele după care trece prin forme de drog din ce în ce mai puternice cum ar fi jocurile electronice, țigările, alcoolul, sexul după fire, pornografia, distorsiunile sexuale și substanțele psihoactive de risc și mare risc. Astfel omul se chircește, își pierde parțial sau aproape total libertatea și se apropie cu pași repezi de moarte. Pentru context despre felurile patimilor, parcurgeți Patimile: categorii, exemple – p. Teologos.

Din păcate, însă, lucrurile nu se opresc aici pentru că diavolul capătă drepturi în clipa în care omul intră în raza lui de acțiune și astfel poate să-i aducă război de gând ca să-l țină prizonier și să-i aducă ispite ca să-l chinuie uneori urât de tot. Este foarte diferit războiul în clipa în care omul nu știe sau nu are posibilitățile necesare pentru a experia plăcerea comparativ cu cineva care a căzut deja în păcat și are posibilitatea de a-l repeta. Pentru că acest război de gând duce la prizonieratul minții și la îngrădirea libertății, formele intense de plăcere trupească sunt folosite pentru controlul și înrobirea oamenilor în scopuri economice, sociale, ideologice și uneori chiar și politice. Sunt nenumărate cazuri și în prezent și în istorie când oamenii au cheltuit bani și au făcut lucruri pe care în mod normal nu doreau să le facă sau chiar au început să dorească lucruri distorsionate de dragul patimii trupești care îi stăpânea, sau, mai general, a formei de drog de care erau dependenți pentru că plăcerea trupească este o formă serioasă de drog. Despre lupta cu patimile, vedeți Patimile trupești – p. Teologos” și „Pentru o analiză echilibrată a temei în spațiul public, citiți și Educație pentru (ne)sănătate? (Ziarul Lumina).

Desigur că legat de asta, formele de control nu țin numai de împlinirea unei dorințe păcătoase, ci și evitarea durerilor cum ar fi forme de șantaj și asta pentru că păcatul este vulnerabilitate. Șantajul poate fi dinspre cel puternic înspre cel slab, însă și invers dacă cei slabi sunt mulți și asta pentru că dacă cineva puternic are patimi trupești, mai ales patimi împotriva firii, adică distorsiuni sexuale, este vulnerabil în fața societății. 

Pentru că astăzi cei de la puterea mondială artistică, economică și politică sunt într-o proporție semnificativă dependenți dacă nu de patimi trupești împotriva firii, cel puțin de patimi trupești care au rădăcini în firea umană, din cauza asta se promovează astăzi aceste patimi ca fiind ceva normal și la modă astfel încât aceștia să nu fie puși în inferioritate, să nu fie puși la zidul infamiei și să nu-și piardă influența și faima pe care o au.

Desigur că cei prinși de patimi invidiază și vor să-i controleze pe cei liberi și să-i atragă și pe ei în aceste patimi trupești pentru că acestea generează gândire obsesivă și atunci omul nu se mai gândește la sine, la relația sa cu Dumnezeu și prin Acesta cu ceilalți și la îmbunătățirea vieții sale, ci se gândește numai cum să-și satisfacă aceste patimi. În această ecuație, patimile trupești au un loc special pentru că sunt o distorsiune a iubirii de aproapele, adică au rădăcini în firea umană și pot părea că sunt o împlinire a persoanei când de fapt este vorba despre o distorsionare a acestea. 

Unirea trupurilor și a sufletelor

Unirea trupurilor este traumatică dacă nu există unirea sufletelor prin harul Duhului Sfânt. Unirea trupurilor ar trebui să fie o împlinire a unirii sufletelor prin iubirea interpersonală în Dumnezeu. Iubirea înseamnă punerea existenței persoanei apropiate în centru și asta nu se poate realiza cu adevărat decât numai prin Dumnezeu. În afara lui Dumnezeu, omul cade în mod necesar în egoism și atunci nu mai este vorba de iubire adevărată pentru că nu se mai pune cealaltă persoană în centru, ci este pusă în centru sinea, idolul egoist din noi, iar celălalt este văzut doar ca un obiect trupesc necesar pentru împlinirea dorințelor egoiste ale idolului pe care cel pătimaș îl are în inima sa. Desigur că asta provoacă mari traume începând de la îmbătrânirea sufletească și terminând cu boli de nervi și mari chinuri existențiale. Pentru temeiul biblic al unirii în căsătorie, vedeți Matei 19, 5-6”.

Sufletul îmbătrânește?

Poate că ar trebui să explic puțin ce înseamnă îmbătrânirea sufletească printr-un caz care m-a impresionat. Când eram la gimnaziu era în clasă o fată pe care toți o considerau foarte atrăgătoare și băieții mai mari roiau în jurul ei. La liceu ne-am despărțit ducându-ne la școli diferite și pentru că nu am avut multă tangență cu ea, nu mai știam aproape nimic de ea. Către sfârșitul facultății, m-am întâlnit brusc cu ea într-un loc foarte select și foarte cultural. Ea a venit la mine și m-a salutat, căutându-mi compania cu toate că niciodată nu am avut o relație mai deosebită, chiar dacă la școală eram colegi buni. La început nu am recunoscut-o pentru că arăta ca miss Univers, îmbrăcată și machiată la perfecție, omenește vorbind, cu un fizic pe măsură, însă ochii ei erau extraordinar de bătrâni și triști. După prima bucurie a revederii, m-am întristat compătimitor când i-am văzut privirea și ea și-a dat seama de asta și parcă a devenit și mai tristă în spatele zâmbetului. A fost un moment foarte delicat și interpersonal.

Pentru luminarea minții prin rugăciune, folosiți îndrumările din Cum se face rugăciunea zilnică în Sfântul Munte.

Educația sexuală a copiilor

Este foarte trist că tinerii își frâng libertatea duhovnicească a tinereții căzând în patimi trupești și în acest context este distructiv faptul că astăzi se promovează într-un mod tendențios educația sexuală a copiilor de la vârste cât mai fragede posibil. Se speculează lipsa lor de discernământ, de experiență de viață coroborată cu curiozitatea specifică acestei vârste astfel încât sub pretextul cunoașterii binelui și a răului să fie depărtați de Dumnezeu și de autoritatea părinților, atrași fiind de surse de plăcere distorsionată foarte puternice, de fapt cele mai puternice pe care omul și le poate provoca cel mai ușor, fără să fie neapărată nevoie de bani sau de alte mijloace.

Pentru perspectiva morală în școală, vedeți De la „educația sanitară” la cea morală (Ziarul Lumina).

Desigur că unii părinți o să fie indignați și o să-și apere copiii, însă situația va fi foarte dificilă în clipa în care copilul însuși, spălat pe creier fiind, va dori să meargă el însuși în smoala din această groapă întunecată a patimilor trupești. Să nu uităm că cei mici și tinerii nu au experiență de viață și au un mod de acțiune impulsiv fără să se gândească prea mult sau chiar deloc, fără să aibă simțul pericolului dezvoltat, fiind într-o perioadă în care hormonul bate neuronul.

Un caz celebru

Să vă spun un caz. Există o celebră cântăreață care a fost expusă de la vârsta de 11 ani la pornografie de către părinții ei care și ei sunt actori și muzicieni. După cum însăși ea zice, pornografia i-a distrus creierul și de la vârsta respectivă are sindromul Tourette, sindrom pe care ea îl consideră extenuant. Unde mai pui că ceilalți consideră ticurile ca fiind făcute intenționat și râd de acestea, lucru care o rănește foarte tare. În timp a reușit să se controleze cât de cât, însă a rămas cu traume în sistemul nervos, se identifică ca distorsionată sexual și cu o continuă tristețe, depresie, îmbătrânire prematură care răzbate și din muzica ei și asta chiar dacă în copilăria ei fragedă a fost foarte religioasă. Din păcate sunt și mulți alți artiști în aceeași situație după cum însuși ea mărturisește. 

Pentru a căuta voia lui Dumnezeu în vindecare, vedeți Voia lui Dumnezeu – p. Teologos.

Pandemii

Vedeți că la această oră există cele două mari pandemii care care sunt mai mari și mai periculoase decât pandemia de COVID-19 – pandemia singurătății și pandemia bolilor de nervi, însă nu se vorbește despre acestea pentru că nu dă bine la alegători. Pentru prima dată în istoria omenirii avem pandemii distructive din cauza distorsiunilor comportamentale; până acum erau pandemii din cauza unor viruși sau bacterii, acum omul însuși a devenit virus pentru sine-și la nivel pandemic. Generația Z este cea mai tristă generație din istorie, chiar dacă este și cea mai avută, iar unele din cauzele principale sunt revoluția sexuală și ecranele ca amplificatoare ale răului și distrugătoare a normalității iubirii adevărate, duhovnicești, interpersonale. Mulți tineri suferă de anhedonie, adică de incapacitatea de a mai simți plăcere din lucrurile simple și naturale pentru că receptorii dopaminergici sunt tociți din cauza faptului că au fost expuși la centri de plăcere puternici. Desigur că pentru ei bucuria adevărată este o mare necunoscută pentru că bucuria este dar al Duhului Sfânt care a fost alungat prin păcat. 

Despre întărire în credință în vremuri grele, citiți Sfinții, minunile și voia lui Dumnezeu.

Vedeți cum se pot frânge tinerii, cum pot să decadă din bucuria purității harului lui Dumnezeu și să trăiască în derivă, chiar dacă pot să fie foarte bogați material. Dacă omul nu este aproape de Dumnezeu, nu are dragoste, bucurie, pace, milostivire și toate celelalte harisme ale Duhului Sfânt. Dacă omul nu are această experiență în copilărie atunci nici măcar nu știe ce a pierdut.

Educația sexuală a copiilor din perspectiva OMS

Asta este una din cauzele principale pentru care se încearcă introducerea educației sexuale cât de devreme posibil, educație care, în concordanță cu OMS, trebuie predată interactiv cu participarea tinerilor, lucru de care vă dați seama unde poate să ducă.  Documentul specifică în mai multe locuri acest lucru susținând că tinerii trebuie să fie parteneri cu profesorii în educația sexuală a copiilor. Desigur că lucrul acesta este absolut satanic pentru că statul, și mai ales OMS, este o entitate necreștină care nu-i iubește pe tineri așa cum îi iubesc părinții. Din acest motiv aceste lucruri trebuie lăsate la inițiativa părinților care doresc binele copiilor, care sunt interesați de iubire adevărată și nu a unor entități care sunt interesate de stăpânire, de putere, de control.

Pentru orientare în discernerea adevărului, vedeți Ioan 8, 32 (‘Adevărul vă va face liberi’).

Familia este celula societății și, dimpreună cu Biserica, sunt principalele structuri de rezistență împotriva răului. Din cauza asta cei care doresc răul doresc să depărteze prin aceste patimi foarte atractive pe tânăr de Dumnezeu, familie, neam pentru că numai așa îl pot manipula cum doresc, prin plăcere și frică.

Inițiatori ai pervertirii copiilor

Această operă de distrugere a început încă din secolul 19 prin oameni foarte păcătoși, implicați în satanisme și ocultisme cum ar fi Alfred Kinsey un cunoscut sexolog care însă era pedofil și prieten apropiat al unor artiști oculți cu care vizitau comunitatea celebrului satanist Aleister Crowley. De fapt, ideea că cei mici au sexualitate de la 2-3 ani se bazează pe studiile făcute de Alfred Kinsey în care a folosit date furnizate de pedofilii din închisori și pe care le-a prezentat ca și cum ar fi din mai multe surse și experimente științifice obiective.

Date de context despre autor și controverse se pot consulta pe ro.wikipedia.org – Alfred C. Kinsey.

Programul EVARS

S-au aflat toate aceste fraude de atunci, însă statisticile încă se folosesc de cei care vor sa promoveze asta și institutul lui Kinsey încă există bine mersi. De fapt, de curând s-a aprobat în Franța programul de educație sexuală EVARS în care se urmărește, printre altele, sexualizarea prematură a copiilor, prin expunerea la teme precum consimțământul în relații intime – o temă nepotrivită pentru vârsta lor fragedă, ridicând riscul maturizării forțate și expunerii precoce la teme neadecvate vârstei lor. O altă mare problemă este faptul că prin acest program se urmărește călcarea în picioare a modului corect de a fi, prin deconstrucția stereotipurilor de gen, elevii fiind chiar încurajați să-și exploreze identitatea de gen și să-și pună la îndoială sexul biologic. Vă dați seama că tânărul o să fie total amețit, distorsionat, nu mai știe cine este.

Programul se concentrează încă de la început pe descoperirea interactivă a diferitelor simțuri și numirea diferitelor părți ale corpului legate de această temă. Desigur că programul riscă să normalizeze hipersexualizarea copiilor, exact în perioada în care aceștia își formează principiile și valorile de viață. 

Din păcate guvernul francez nu permite părințiilor să refuze participarea copiilor la aceste ore, călcând în picioare dreptul internațional al internațional al părinților de a-și educa copiii conform propriilor convingeri, în special în domenii sensibile precum moralitatea și sexualitatea, și asta pentru că au o agendă de promovat, o agendă împotriva normalității, împotriva modului corect de a fi.

O agendă veche

Să nu credeți că această agendă este la întâmplare, ci este una care își are începuturile în sec. 19 în societăți și religii oculte dintre care amintim teosofia și alte spiritualități New Age, care sunt satanice, în care amintim doar figura malefică a lui Alice Bailey care a pus bazele acestei agende în câteva puncte pe care este bine să le știm.

Întâi de toate, scoaterea lui Dumnezeu și a rugăciunii din învățământ și cotidian; după care reducerea autorității părinților asupra copiilor și distrugerea familiei creștine tradiționale. Legat de asta, ușurarea divorțului și din punct de vedere juridic și social și desprinderea oamenilor de ideea unei familii pe viață care să-l ajute pe om. Liberalizarea, legalizarea și facilitarea sexului, a avortului, a distorsiunilor sexuale și transformarea acestora într-un mod de viață. Evident, distrugerea artei și a mass-media și transformarea acestora în unelte ideologice pentru noua ordine mondială în care trebuie să existe o religie unică ecumenistă care să accepte și să legifereze dimpreună cu guvernele această nouă ordine.

Resurse pentru întărirea familiei creștine: Familia creștină (CrestinOrtodox.ro).

Să nu uităm că Alice Bailey a înființat organizația Lucifer Publishing Company, care astăzi este cunoscută ca Lucis Trust, organizație care cu ajutorul Națiunilor Unite, susține o școală, o editură, o revistă și alte entități menite să promoveze aceste învățături de cele mai multe ori pe gratis.

Legat de Națiunile Unite, Biroul regional pentru Europa al OMS, care este o agenție specializată în cadrul Națiunilor Unite, conform matricei sale de educație sexuală, promova încă din 2010 perversiuni precum „masturbarea timpurie” în grupa de vârstă de 4-6 ani sau „dreptul de a explora identitățile de gen” în grupa de vârstă 0-4 ani. La grupa de vârstă 9-12 ani se vorbește despre „prima experiență sexuală, orientarea sexuală și diferitele metode de contracepție și utilizarea lor” și altele. Desigur că pentru adolescenții între 12 și 15 ani OMS începe să prezinte tema sarcinii și a avortului într-un mod extensiv.

Se știe că în cercurile puterii artistice, politice și economice mondiale există rețele de distorsionați sexual, inclusiv de pedofili după cum dau mărturie multe cazuri dintre care unul dintre cele mai celebre este cel al lui Jeffrey Epstein. De asemenea, amintim aici și un film celebru numit „Sound of freedom” cu Jim Caviezel în rolul principal, film care a fost foarte boicotat în 2023 de către elitele din SUA tocmai datorită faptului că avea ca subiect demascarea traficului de minori pentru rețelele de pedofili ale puterii. Aceștia ajung la astfel de păcate mari pentru că sunt prinși în spirala drogurilor, a plăcerilor păcătoase care necesită încontinuu creșterea dozei, a intensității experienței pentru a simți aceeași plăcere. Așa se ajunge la distorsiuni sexuale, pedofilie și substanțe psiho-active de mare risc.

Înfrânarea

Cei mai bătrâni care cunosc cât-de-cât învățătura adevărată știu că trebuie să oprească această spirală din stadiile ei incipiente, adică să ne înfrânăm de a porni pe această cale și să ne luptăm cu acest povârniș când încă este lin și nu suntem aproape de prăpastie pentru că dacă lăsăm bolovanul să se ducă la vale atunci va prinde viteză și în-frânarea nu va mai fi posibilă și omul va fi un desfrânat, ducându-se fără frâne în prăpastia distorsiunilor până când se va face țăndări. Dacă nu învățăm de mici să ne înfrânăm, să ne tăiem voia, atunci când vom fi adolescenți și mai târziu maturi nu vom mai fi în stare să ne controlăm și vom cădea în mari patimi.

Îndemnuri practice pentru tăierea voii găsiți în Patimile trupești.

Evident că această înfrânare este mult mai ușoară în clipa în care copilul este protejat de expunerea la centri de plăcere puternici, începând de la ecrane și terminând cu educație sexuală nepotrivită. Tânărul trebuie să afle despre aceste lucruri de la o sursă iubitoare și temătoare de Dumnezeu în clipa în care el este pregătit din toate punctele de vedere pentru așa ceva. Din păcate, de multe ori mediul influențează negativ prin faptul că el află ce nu trebuie din alte surse și din această cauză părinții trupești și cei duhovnicești trebuie să fie pregătiți pentru această posibilitate.

Iubirea duhovnicească interpersonală

Desigur că avem nevoie de experiență de viață și de luminare de la Dumnezeu pentru a ne da seama ce ne așteaptă dincolo de atracția strălucitoare. Dincolo de asta este nevoie și de iubire adevărată, duhovnicească, de la persoană la persoană prin Dumnezeu și asta se poate obține numai în Biserică și familia creștină. Biserica și familia sunt principalele instituții prin care se transmite experiența de viață în Hristos, modul corect de a fi și de a găsi perfecțiunea personală veșnică, adică pe Dumnezeu. Dacă omul are experiența Adevărului Hristos atunci își dă seama de distorsiunea diavolului și ușor nu cade în capcana acestuia. Din cauza asta a spus Domnul că trebuie să cunoaștem Adevărul Hristos pentru că Acesta ne va face liberi. Dacă nu-L cunoaștem printr-o viață duhovnicească adecvată, vom alege contrarul, chiar dacă e posibil să fim școliți și să avem diplome.

Citiți și temeiul evanghelic la Ioan 8, 32.

Familia ca instituție de învățământ

Să nu uităm că familia trebuie să fie principala instituție de învățământ în care educația trebuie să formeze caractere solide și să ofere cunoștințe obiective, nu să fie un instrument de propagandă ideologică. Educația trebuie să-l maturizeze pe om și să-l apropie de Dumnezeu și nu să-l prăbușească în sclavia patimilor diavolești. Asta se face prin iubire adevărată în familie unde părinții trebuie să-și asume și rolul de a le vorbi adolescenților despre acest subiect atunci când vor considera aceștia de cuviință și nu atât prin discuții la școală unde experiența arată că lucrurile pot degenera rapid. Părinții își cunosc mult mai bine copii, îi iubesc, au o relație mult mai apropiată, direct personală cu copiilor și pot urmări evoluția în timp a comportamentului și deci și a efectelor sfaturilor acordate. Desigur că același lucru este valabil și în cazul duhovnicilor care au har de la Dumnezeu astfel încât să gestioneze aceste probleme. 

O perspectivă pastorală complementară despre familie găsiți la Familia creștină la vremea încercărilor.

Realitatea socială, lipsa democrației

A venit la un moment dat cineva care s-a întors din Canada în România și vizibil emoționat și incapabil de a se comporta natural, mă întreba ce să citească și ce să studieze ca să aibă din nou o viață normală în biserică după presiunile ideologice la care fusese supus. Același lucru se întâmplă și în Franța unde este tiranie. Totul este impus chiar dacă unii părinți se opun. Democrația nu mai există, legile nu se mai discută ci se impun. Păcat că marea masă nu-și dă seama pentru că marea masă sunt imigranți necreștini cărora nu le pasă de Franța sau de adevărata duhovnicie. Pentru că marea masă nu-și dă seama, atunci se înaintează până când ajung creștinii cu spatele la zid. Vă dați seama că în această situație, ortodocșii din diaspora au o foarte mare presiune asupra lor. Dacă cei de la conducere nu sunt cu Dumnezeu cel perfect liber și echilibrat, în mod necesar vor cădea în extremele diavolului adică în libertinajul în care este permis orice sau în tirania în care ești cu fața la perete și cu spatele la zid în care există doar iluzia mișcării. Desigur că ceea ce doresc cei depărtați de Dumnezeu este tirania sub masca libertinajului.

Este de așteptat ca să fie nevoie de tiranie pentru a se promova așa ceva pentru că omul are totuși sădit de la Dumnezeu simțul normalității în el și dacă reușește să facă un pas către Dumnezeu atunci Domnul cel milostiv face o mie de pași către creatura Sa. 

În România este mai dificil să se implementeze așa ceva exact datorită faptului că poporul este mai aproape de Dumnezeu, în măsura în care este, bineînțeles. Vedem că România era nr. 1 la VideoChat și trafic de femei pentru prostituție în vest, lucru care este foarte grav pentru că suflete delicate se vând și se toxifică pentru 30 de arginți.

Distorsiunile sexuale – impunerea lor

Pe treapta următoare a spiralei drogurilor este împingerea agendei LGBT pentru încovoierea rezistenței oamenilor cu toate că la această oră un distorsionat sexual are mai multe drepturi decât un om cu sexualitate normală. Amintim doar faptul că dacă o familie normală ar face pe stradă ceea ce fac distorsionații sexual la marșurile lor, marșurile mândriei, atunci familiei normale i s-ar intenta proces penal de ultraj contra bunelor moravuri. Pe când ăștialalți nu pățesc nimic. Deci dacă vorbim de discriminare, este o discriminare inversă. Totdeauna păcătoșii presează lucrurile de la toleranță la acceptanță și după aceea la tiranie.

Dincolo de aceasta, parteneriatul civil nu aduce nimic nou, codul civil român conținând din belșug modalități de întrajutorare și suport al oamenilor fără ca să fie nevoie să fie căsătoriți și, mai ales, fără să pună sexul pe primul plan. Deci nu e nicio problemă, fraților, să se ajute oamenii și așa mai departe și deci să nu credeți că parteneriatul civil o să aducă ceva în plus, nu aduce nimic. Să nu uităm că punerea trupului pe primul plan este caracteristic animalelor și nu oamenilor. Dacă omul pune trupul pe primul plan atunci devine animalic și chiar mai rău decât animalul pentru că își păstrează capacitatea de avans către un infinit care în trup este monotonia chinuitoare a stricăciunii. 

Iubirea adevărată este iubirea interpersonală care trece prin Dumnezeu și se ridică deasupra nevoilor trupești. Omul nu este definit de orientarea sa sexuală, ci de aspirația sa către Dumnezeu. Haideți să fim oameni adevărați, nobili, iubitori cu adevărat și să ne opunem răului pentru că răul este nesustenabil. Numai Hristos cel înviat ne rezolvă problemele, dacă dorim și noi să ne ridicăm către Acesta.

Pentru contextualizare socială și mărturii, poate fi utilă și lectura LGBTQIA++: Noapte bună, Grecia! România, mai ai un an!.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulțumesc că ați avut delicatețea să stați cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin! 

Întrebări frecvente

De ce este problematică sexualizarea timpurie a copiilor?

Mintea și afectivitatea se află în formare, iar hiperstimularea poate produce confuzie, dependențe și traume. Educația moralei și a discernământului trebuie să preceadă informațiile tehnice, iar ritmul să fie adecvat vârstei și familiei.

Ce rol are familia față de programele școlare despre sexualitate?

Familia este prima responsabilă de formarea caracterului și a conștiinței. Părinții cunosc cel mai bine maturitatea copilului și pot aborda cu delicatețe subiectele, în colaborare cu duhovnicul și comunitatea parohială.

Cum se pot preveni adicțiile legate de plăcere și ecrane?

Prin înfrânare graduală, igienă digitală, program de rugăciune și viață comunitară. Obiceiurile bune, cultivate devreme, întăresc libertatea lăuntrică și reduc vulnerabilitatea la tentații.

Este respinsă orice formă de educație sexuală?

Nu. Sunt respinse formele precoce, intruzive și ideologice. O abordare responsabilă presupune educație morală, respect pentru taină și momentul potrivit, însoțite de sprijinul familiei și al Bisericii.

Ce resurse pot folosi părinții pentru dialogul cu adolescenții?

Învățătura Bisericii, discuții calde în familie, lecturi duhovnicești și consiliere la duhovnic. Materialele catehetice și mărturiile de viață ajută la creșterea discernământului.

Cum răspundem presiunilor sociale privind „normalizarea” patimilor?

Cu blândețe și fermitate, evitând polemica agresivă. Se propune viață curată, argument moral și rațional, rugăciune și exemplu personal, fără a ceda manipulărilor.

Cum poate fi unitatea trupurilor fără rană sufletească?

Prin unirea sufletelor în Hristos, în Taina Cununiei, cu responsabilitate și iubire jertfelnică. În lipsa acestora, relațiile devin surse de durere și dezbinare.

Sursa: O Chilie Athonită