ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Anul 2026 a debutat cu două bombe – de presă – și în Marea Britanie.

Prima, lansată de strategul politic care a supravegheat Brexit, Dominic Cummings, este un avertisment adresat nu doar lui Nigel Farage, șeful partidului „populist” Reform UK, care urcă masiv în sondaje, ci tuturor partidelor de dreapta din Europa.

Cummings a declarat că establishment-ul britanic va face orice („inclusiv ilegal”) ca să-l împiedice pe Farage să câștige alegerile locale din acest an:

„Vor scurge în presă documentele lui medicale, declarațiile fiscale. Îi vor înregistra telefonul și vor face publice convorbirile. Vor face absolut orice consideră necesar.”

Mai mult, spune Cummings,

„Asta se va întâmpla peste tot în Europa, iar ei între ei își vor spune că luptă împotriva fascismului… Oamenii din jurul lui Starmer și din eșaloanele superioare ale sistemului de la Whitehall se uită la Trump, se uită peste tot în Europa și-și spun: Lecția aici este că trebuie să lovim din fașă și să lovim puternic, ca să nu-i lăsăm pe oamenii aceștia să intre”.

A doua bombă a venit, la foarte scurt timp, de la Paul Ovendon, fost director de strategie al prim-ministrului Keir Starmer, care, într-un articol publicat inițial în The Times, afirmă că guvernul Marii Britanii a fost „capturat” de o rețea de operatori din interior, ONG-uri și lobby-iști care „deturnează puterea de la electorat către agendele elitelor”.

Ovendon nu numește această rețea deep state, ci „statul stakeholder” – cuvânt drag tuturor, moștenit de la simpaticul fost șef al World Economic Forum, Klaus Schwab, cel care nu, repet nu a spus „nu veți avea nimic și veți fi fericiți”.

Acest „stat al părților interesate” este, spune Ovendon, „o clasă politică permanentă care există în toate partidele, în toate departamentele, și a cărei prioritate este să-și mențină statutul în sistemul care îi validează”.

Puterea „trece de la electorat la grupuri care au timpul, banii și accesul instituțional necesar pentru a deveni prea importante ca să mai poată fi ignorate”, iar guvernul ajunge să „meargă pe vârfuri ca să satisfacă pretențiile acestei coaliții complexe de grupuri de campanie, emitenți de reguli, avocați, asociații de comerț și organizații cu contacte sus-puse”.

Acest „stat al părților interesate” are legături directe cu agenda „distopică” a guvernului laburist privind identitatea digitală – care, mai nou, vizează nou-născuții. Sub pretextul controlului asupra imigrației ilegale, rețeaua urmărește, de fapt, să ostracizeze orice disidență, de la mediul online la accesul la piața de muncă.

Sursa: ZeroHedge,Modernity.

 

 

Articol publicat inițial pe site-ul Mea Sponte.