ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Factorul Politic este singurul pericol public pentru Vaccinați și Nevaccinați.

O strălucită analiză realizată de Eva Vlaardingerbroek pentru The American Conservative pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.

Începând de sâmbătă, 25 septembrie, orice persoană cu vârsta mai mare de 13 ani din Olanda va avea nevoie de un „certificat digital COVID” pentru a i se îngădui accesul în restaurante, baruri, teatre, cinematografe și săli de concert.

Practic, lucrurile care fac viața agreabilă pentru majoritatea oamenilor vor fi rezervate doar celor care se află în posesia unui cod QR care demonstrează că sunt vaccinați, testați sau că s-au vindecat de COVID-19 în cursul ultimelor 160 de zile.

Ceea ce este interesant – și, în opinia mea, incredibil de grăitor – în legătură cu situația din Olanda, în special, este că 85% din populația olandeză este în prezent complet vaccinată.

La mai bine de un an și jumătate de la începutul crizei COVID, se estimează că 95% din populație are anticorpi și, acum, doar 200 de persoane se află la ATI.

În aceste condiții, totuși, guvernul nostru a decis să adopte măsura cu cea mai mare amploare și cea mai invazivă pe care olandezii au cunoscut-o până acum. Și nu este decât începutul.

Se pare că acești ultimi 15% din populație trebuie înțepați cu orice preț.

Cei care, dintr-un motiv oarecare, aleg să nu se vaccineze, sunt condamnați fie la o viață socială de pustnici, fie să călătorească, uneori pe distanțe destul de lungi, până la un loc cu testare certificată, unde să li se bage un băț cu vată în nas în fiecare zi. 

Dacă vor să-și „redobândească” dreptul de a participa la activitățile cotidiene.

Astfel, deși oamenii nu sunt încă forțați fizic să se vaccineze, ceea ce face guvernul în acest moment nu poate fi numit altfel decât COERCIȚIE.

Deoarece nu există o dată limită oficială sau legală a aplicării pașaportului COVID, nu există nici un motiv să credem că societatea QR în care ne transformăm nu va deveni și mai restrictivă. Cu atât mai puțin să credem că aceste măsuri vor dispărea.

Aruncați o privire către celelalte țări europene, ca Franța, Germania și Italia. Am fost de curând în Germania, unde am experimentat pe propria piele cum este să ți se interzică intrarea într-un restaurant pentru că ești nevaccinat. Testul negativ pe care îl aveam asupra mea nu a fost suficient.

Neîndoios, aceasta va deveni situația și în Olanda, curând.

Deși foarte incomodă și cronofagă, testarea încă mai este o opțiune în Olanda și încă este „gratis” (adică plătită de contribuabili). Dar nu pentru mult timp. 

Guvernul olandez a anunțat deja că, în curând, oamenii vor fi obligați să plătească pentru teste, ceea ce face imposibil pentru majoritatea, în special copii și cei cu venituri reduse, să recurgă la ele în mod regulat.

Este de asemenea o certitudine că pașaportul COVID nu va fi utilizat doar pentru „activitățile sociale și culturale neesențiale”.

Guvernul olandez caută în prezent căile legale pentru a impune pașapoartele de vaccinare la locul de muncă sau în unitățile de sănătate, așa cum se întâmplă deja în țări ca Franța sau Italia.

În consecință, numeroși italieni care refuză în continuare să se vaccineze sunt constrânși să intre în concediu fără plată.

Din punct de vedere legal, impunerea acestor pașapoarte COVID și consecințele de mare amploare pe care le au constituie în mod clar o violare a drepturilor constituționale și a libertăților civice, precum integritatea corporală, principiul nedriscriminării și libertatea de mișcare.

Se afimă adesea că aceste violări nu constituie, tehnic, o „încălcare” juridică a drepturilor noastre constituționale, deoarece violarea este justificată prin prisma sănătății publice.

În opinia mea, această idee este total falsă.

Întâi de toate, dacă această argumentare ar fi acceptată, orice drept constituțional ar putea fi de acum încolo eludat, atunci când o „justificare” precum sănătatea publică ar fi invocată.

Este ceva de care majoritatea oamenilor, în special juriștii, în general se tem. Din cauza fricii, a manipulării comportamentale și a unei oboseli generale în fața măsurilor COVID („Vreau doar să îmi recapăt libertatea!”), un grup important de persoane par să accepte sau chiar să dorească pașapoartele de vaccinare.

Cu alte cuvinte, oamenii acceptă această măsură drastică din motive greșite.
Să începem cu Frica.

Guvernul olandez insistă să catalogheze mult mai puțin periculosul COVID-19 drept o „boală de categoria A” - aceeași categorie cu Ebola.

Acest lucru a oferit guvernanților o serie de pârghii legale pentru măsuri de mare anvergură, cum ar fi lockdown-urile, starea de urgență și acum sistemul pașapoartelor de vaccinare.

Nu este de mirare că guvernul a fost adesea acuzat că instrumentalizează virusul pentru a-și extinde propriile competențe și puteri legale.

La urma urmei, pentru majoritatea oamenilor, virusul nu reprezintă o amenințare mortală. Mai ales pentru persoanele tinere, care constituie o parte importantă din cei 15% care nu s-au vaccinat.

Deși, evident, unii pot face forme grave de boală, ratele de  mortalitate ale COVID nu sunt nici pe departe atât de mari precum cele ale unor viruși ca Ebola, a cărui rată de mortalitate este de 50%.

Nimeni nu poate nega că Frica constituie un instrument excelent pentru a-i incita pe oameni să renunțe la orice gândire rațională și să accepte controlul disproporționat al guvernului.

Pașaportul COVID nu va încetini în nici un caz transmiterea virusului, de vreme ce atât persoanele vaccinate cât și cele nevaccinate pot fi purtătoare și transmițătoare ale COVID.

Cu toate acestea, doar persoanele nevaccinate sunt obligate să facă un test pentru a avea acces în locurile publice.

Sistemul nu se mulțumește să facă o distincție juridică nejustificată între Vaccinați și Nevaccinați – discriminând cetățenii pe baza datelor lor medicale care, din rațiuni de confidențialitate, nici măcar nu ar trebui solicitate – dar mai este și ineficient.

Deși guvernul nostru este desigur conștient de faptul că persoanele vaccinate pot contracta și ele COVID și îl pot răspândi, el urmărește cu toate acestea să ostracizeze persoanele nevaccinate și să le  stigmatizeze ca pe niște inamici ai sănătății publice.

Așa cum președintele Joe Biden le-a spus cetățenilor americani că „guvernul nostru a fost răbdător, dar acum și-a pierdut răbdarea”, ministrul olandez al Sănătății, Hugo de Jonge, a declarat că „libertatea unui grup (cei care nu vor să fie vaccinați) nu poate continua să amenințe libertatea unui alt grup (cei care s-au vaccinat)”, amintind principiul prejudiciului utilitar al lui John Stuart Mill.

Acest tip de retorică de dezbinare din partea guvernului este incredibil de primejdioasă. Ministrul nostru avansează o dilemă total falsă: cele două grupuri NU își amenință libertățile unul altuia.

În realitate, guvernul și numai guvernul este cel care constituie aici o amenințare fundamentală la adresa libertății AMBELOR grupuri.

Aceste pierderi de libertate sunt impuse de factorul politic. Vaccinul nu protejează pe nimeni altcineva decât persoana care și l-a administrat.

Cu toate acestea, numeroase persoane care nu se tem câtuși de puțin de virus, sau care l-au avut deja și care au căpătat astfel imunitate naturală, s-au vaccinat deoarece se tem de guvern și de consecințele sociale ale faptului de a nu fi vaccinat, MAI MULT decât de Virusul însuși.

De când am ajuns să considerăm asemenea comportamente sau opțiuni drept „normale”?

Aspect frustrant, doar un număr foarte limitat de persoane din Occident înțeleg cu adevărat care sunt jocul și miza.

Majoritatea dintre ei nu pricep că, odată ce sistemele de coduri QR vor fi aplicate și oamenii se vor obișnui cu ele, aceste sisteme vor putea fi utilizate și în alte scopuri.

Probabil că nu este o coincidență faptul că, în urmă cu doar câteva săptămâni, a fost realizat un sondaj la scară națională pentru a afla cum privesc olandezii posibilitatea unui „sistem de credit personal al emisiilor de carbon”.

Cu toate acestea, o mare majoritate pare să creadă – sau să vrea să creadă – că toate acestea sunt pentru binele comun, sau măcar că sunt temporare și că lucrurile „nu vor merge atât de departe”.

Sper să aibă dreptate, însă nu mă pot împiedica să simt că Tocqueville a nimerit-o perfect atunci când a afirmat că tipul de despotism de care democrații trebuie să se teamă nu va arăta nici pe departe ca tirania îndurate de strămoși: „Va fi mult mai extinsă și mult mai blândă; îi va degrada pe oameni fără să îi chinuie”, scria el în 1840.

Și, într-un fel, faptul că acest lucru se produce gradual este ceea ce îl face și mai periculos. 

La urma urmei, un popor care nu realizează că își pierde libertatea nu se va bate pentru ea. O va lăsa pur și simplu să-i alunece printre degete.