Pe la începutul anilor ’80, când colții foamei începuseră să se arate în România lui Ceaușescu, în Piața Moghioroș a avut loc un eveniment ciudat.

Înainte de Crăciun, gestionarul de la Gostat (aflat pe locul unde se află acum un Mega Image) a pus pe ușă o bucată de carton prinsă cu sârmă și a scris cu creion chimic: „Avem varză murată”.

Peste noapte, un glumeț a completat cu pixul: „Încă o palmă dată societății de consum!”

„Societatea de consum” era una din expresiile disprețuitoare cu care regimul comunist numea capitalismul occidental.

Dimineața, descoperirea inscripției a iscat un scandal monstru: puzderie de securiști și de milițieni a luat piața cu asalt încercând să descopere sabotorul care făcea bășcălie de realizările socialiste.

Nici până azi nu știu dacă a fost prins.

Dar atunci, pentru prima oară, am realizat ce putere formidabilă are Cuvântul și groaza pe care o bagă în oasele dictatorilor.

*

Din punct de vedere religios, suntem în Săptămâna Patimilor Mântuitorului. La nivel istoric, trăim în epoca Patimilor Cuvântului.

Același lucru: Dumnezeu ESTE Cuvânt. Cuvântul ESTE Adevăr.

Noua Ordine Mondială este una demonică: prin blenderul Marii Resetări, urmărește să zdrobească identitatea unică a Omului – de Chip al lui Dumnezeu – și să transforme omenirea într-o pastă uniformă și rozalie. Numai bună de turnat în formele sociale drăcești plăsmuite de niște minți demente.

Noua Ordine Mondială este o Dictatură. O Tiranie crâncenă. De aceea, nu are nevoie de libertatea Cuvântului. Dimpotrivă, o detestă și vrea să o distrugă. Să o strivească sub bocanc.

*

Tucker Carlson: „Dacă propui măsuri și politici care nu sunt în beneficiul nimănui altcuiva decât al tău, trebuie să minți în legătură cu ele și trebuie să îi împiedici pe oameni să se plângă.”

*

Uraganul declanșat de intenția lui Elon Musk de a cumpăra Twitter și de a-l „descătușa” de toate restricțiile, redând sutelor de milioane de utilizatori libertatea cuvântului, este pilduitor.

Dulăii Noii Ordini au amușinat imediat pericolul și au sărit să-l sfâșie pe miliardarul pe care până ieri îl adorau pentru că face mașini electrice și trimite rachete pe Marte.

Au simțit că este mult mai mult decât de o simplă operațiune comercială. Că este un atac devastator la planurile lor de globalizare forțată.

Opoziția crâncenă a marilor acționari Twitter față de vânzare nu are nici o rațiune economică: Musk a oferit – bani gheață! - cu peste 50% din cât era valoarea la bursă a companiei înainte de a investi el. Iar o eventuală retragere a sa din afacere ar provoca prăbușirea acțiunilor Twitter cu mult sub valoarea lor anterioară.

Nici un capitalist serios nu s-ar opune unui profit de peste 50% peste noapte. Dar în lumea de astăzi nu mai este de mult vorba de capitalismul tradițional.

În scandalul Twitter-Musk, un detaliu a trecut aparent neobservat. Miliardarul promitea că, în cazul în care afacerea se va face, compania va deveni PRIVATĂ.

Aceasta înseamnă că Twitter va rămâne exclusiv în proprietatea sa personală – eventual cu un asociat – descotorosindu-se de pletora de fonduri de investiții, gen Vanguard și Black Rock care controlează toată economia mondială.

Vorbim mult despre Marea Resetare, dar uităm că expresia completă inventată de Klaus Schwab este „Marea Resetare a Capitalismului”. Pentru că formatarea Noii Lumi trebuie să înceapă de la modul de organizare al capitalismului.

Capitalismul viitorului, așa cum e el preconizat de arhitecții planetari, seamănă al dracului cu comunismul: el se numește „capitalism corporatist” sau „capitalism al părților interesate”.

Noile companii urmează să preia în totalitate rolul și responsabilitatea statelor față de cetățenii lor – de la apărare și menținerea ordinii publice, până la locuri de muncă, hrană, cazare, cultură și educație. În schimbul promisiunii că statul-companie va avea grijă de toate aspectele vieții, cetățeanul renunță de bună voie la tot ce are, ca un prunc căruia îi e suficientă țâța maică-sii.

„Nu dețin nimic și niciodată viața mea nu a fost mai bună...”

În aceste condiții, concurența privată este considerată un factor de risc pentru „nobila misiune” a multinaționalelor și ea trebuie eradicată.

(De pildă, concurența liberă a pieței de muncă ar putea împiedica angajarea unei femei în locul unui bărbat, sau a unui negru ori asiatic în locul unui alb, sau a unui homosexual ori transgender  în locul unui hetero.)

Promițând „privatizarea” Twitter, Musk reprezintă astfel un dublu pericol mortal: readuce libertatea de exprimare pe cea mai mare platformă socială din lume și dă o lovitură cumplită capitalismului corporatist și Marii Resetări.

*

Lupta împotriva Cuvântului s-a înăsprit din 2015, odată cu valul de imigranți lăsați de Merkel să intre într-o Europă cu granițele vraiște.

Orice critică la adresa acestei măsuri catastrofale, care a atras după sine un șir de atacuri teroriste și o mulțime de probleme sociale și economice, a fost prohibită sub amenințarea consecințelor penale.

În presă și pe rețelele sociale a fost introdusă o cenzură crâncenă. Au fost create grupuri specializate care monitorizau până și cele mai mici derapaje de la linia trasată, identificau „vinovații”  și dictau sancțiuni.

S-a împlinit astfel profeția lui Orwell despre Ministerul Adevărului și Poliția Gândirii.

Securiștii din Piața Moghioroș ar fi avut toate motivele să fie invidioși.

*

După imigranți și teroriști au venit COVID-ul, războiul din Ucraina, criza energetică... Se pregătesc foametea și sărăcia.

Fiecare criză vine cu propria ei teroare și cu un nou cod de corectitudine și de auto-cenzură în exprimare din ce în ce mai draconoic.

Codurile de la crizele precedente nu se abrogă, ci rămân și ele în vigoare.

Nu înseamnă că dacă a început pandemia poți critica imigrația necontrolată. Sau dacă a început războiul, ai voie să-ți pui întrebări despre vaccin.

Nici vorbă! Cod peste cod, se tot așază ca straturile unui monstruos tort al Miresei menit să-ți umple gura și să ți-o țină închisă.

*

Fiecare criză vine și cu idolii săi. De la ei emană Adevărul oficial și acceptat. Ei trasează linia discursului public. În jurul lor se creează emulația și entuziasmul necesare pentru a depăși criza în curs și a trece la o altă criză, calitativ superioară.

Merkel, Macron, Juncker, Renzi au fost zeii imigrației.

Fauci, Trudeau, Netanyahu, Merkel, Scott Morrisson, Arafat - zeii COVID-ului.

Războiul are un singur Mare Zeu: Zelenski. Divinitatea Supremă. Cel pe care ambasadorul Poloniei în America l-a numit fără să clipească „Liderul lumii libere”. Pe lângă el, mișună zeități mai mici, care se întrec să îi intre în voie și să îi facă pe plac.

Observați că, pe măsură ce crizele se succed și se agravează, autoritatea cuvântului zeilor crește. Iar foștii zei ajung să aibă ei înșiși nevoie de recalificare și de îndrumări de la zeii cei noi.

Așa se face că Zeul Zeilor de acum face turul video al parlamentelor lumii pentru a le împărtăși lumina Adevărului Oficial.

*

În România comunistă, jumătate din știrile de presă începeau cu „Tovarășul Nicolae Ceaușescu a zis că...”

Jumătate din știrile lumii de azi încep cu „Zelenski a zis că...”

Toate aceste știri sunt așezate la loc de frunte și tratate ca adevăruri absolute. Ca directive de gândire și exprimare. Nimeni nu le verifică: ar fi o blasfemie. Necum să publice varianta părții opuse, principiu considerat sacrosanct în presă până în urmă cu un deceniu.

*

 „Liderul lumii libere”, zeul suprem Zelenski, închide bisericile, interzice opoziția și controlează presa.

În cel mai pur stil orwellian nu doar valorile ci și înțelesul cuvintelor este răsturnat.

Minciuna este încoronată. Adevărul este răstignit.

Cuvântul este înlocuit de Anti-Cuvânt .

New York Times, cel mai mare ziar din lume, nu se sfiește să îndemne în ajunul Paștilor: „În aceste vremuri de război, să renunțăm la Dumnezeu”.

avemvarzămuratăavemvarzămuratăavemvarzămuratăavem