Pe drept cuvânt – un regal aniversar la un an de la admirabila inițiativă a fondatorului acesteia, cunoscutul avocat Florentin Țuca, un însuflețit, dar și un însuflețitor al nervului național, un promotor al adevăratei elite, aceea de mare clasă, de profunzime, prin performanțele notabile și prin pregătirea de excepție pe care o are!

Încă păstrez în suflet puternica emoție dar și bucuria de care am avut parte să trăiesc în compania invitaților podcasturilor lui Florentin, dar și a publicului select, prezent la evenimentul organizat in splendida Sală a Bibliotecii Universitare Carol I. A fost, pentru mine, ca o vizită într-un magazin de bijuterii unde, admirând diversitatea exponatelor, majoritatea briliantelor sclipeau!

Dezbaterile au fost deschise, bineînțeles, de către amfitrion, iar prima înscrisă în program a fost d-na Conf. Univ. Dr.Mireille Rădoi, Directorul general al BCU Carol I, care ne-a pus în temă că acea splendidă sală a fost desemnată de către Forurile universitare europene drept cea mai cochetă sală universitară din Europa! Această sală a găzduit de-a lungul timpului dezbaterile intelectualității bucureștene, pomenind, desigur, și de Grupul Criterion, care, în perioada interbelică s-a bucurat de un succes fulminant, centru din care se dădea ora exactă a celor mai apreciate și citite curente culturale ale acelor vremuri. Întrebat fiind filosoful Petre Țuțea, cum se poate explica apariția în istorie a acelei generații excepționale românești, care a ieșit din toate tiparele și măsurătorile, profesorul, a cerut permisiunea să răspundă, însă tot printr-o întrebare: „Care a fost, preponderent, materia studiată în școlile românești din secolul XIX? Cazania și Ceaslovul, nu? Deci, Dumnezeu, așa e bine să rămânem înțeleși, cum că nu va rămâne niciodată dator nimănui care este vrednic, care Îl preamărește și Îi prețuiește dar și aplică învățătura Sa.”

Doctorul sucevean Mircea Pușcașu și-a început frumoasa pledoarie, prin care, imediat, a reușit să culeagă binemeritate ropote de aplauze, fiind bine cunoscut ca un excelent orator.

D-na avocat Otilia Savu, fost Secretar de Stat în Ministerul Apărării Naționale, a fost vizibil copleșita de emoție, însă, prin discursul dânsei, sincer și mărturisitor, acesta a mers direct la inima publicului numeros, pe care, urmărindu-l cu coada ochiului, am observat că o urmărea cu o respirație sacadată și cu ochii umeziți de emoție.

Dna Otilia Sava făcea precizarea că „Niciodată nu vom fi singuri într-o încăpere ci, noi, suntem plini de prezența strămoșilor care trăiesc atunci prin noi și ne dau din înțelepciunea lor, dar și puterea de a învinge potrivniciile abătute asupra noastră!”. Din acest punct de vedere sunt întru totul de acord, deoarece cred că nu am fost singurul care a simțit că era un duh al sălii, absolut vibrant, era un trafic spiritual foarte bogat energetic, ceea ce a făcut ca peste tot să troneze o atmosferă armonioasă, de bună înțelegere, unde publicul a empatizat admirabil cu invitații lui Florentin.

Bun, îmi propusesem să spun câteva cuvinte superlative despre fiecare dintre invitații  care au impresionat publicul, atât prin discurs cât și prin atitudine, însă aș risca să mai umplu câteva pagini și sunt sigur că Florentin va pune la dispoziția doritorilor tot materialul filmat.

Am să mă rezum aici doar la a-i mulțumi lui Florentin în mod deosebit pentru această bucurie împărtășită într-o unanimitate de cuget și simțire, ghidându-mă după zâmbetul perceptibil, de mulțumire, observat. Remarc rodul bunelor sale intenții prin rolul său de animator, adică de inimă. Cel ce se situează în această poziție, cheie, depășește ușor riscul de a greși, deoarece, această poziție îi oferă o simultaneitate de informații trimise și primite din partea tuturor organelor pe care acesta le irigă, le armonizează, și are meritul că ține în viață trăinicia și performanțele întregului organism.

Pentru mine, evenimentul a fost ca o vizită plină de foloase sufletești, undeva, la înălțime, chiar în măgura vulturilor.

Piloții care au programat un zbor, dacă timpul și condițiile meteo le sunt favorabile, fac afirmația că „Astăzi am satisfacția că am zburat!” Tot așa aș fi tentat să afirm și eu după experiența de ieri.

Eram îndelung însetat, tânjam să gust o întrunire de o asemenea simbioză, în care spiritul fin, valorile autentice, bunul simț, bunul gust, prietenia, camaraderia, să primeze, să le găsești pe toate la un loc și să le mai și vezi că au un circuit viu, ca fluidul din vasele comunicante.

Am plecat cu toții mai îmbogățiți sufletește, profund recunoscători lui Florentin și invitaților săi, și dornici de perpetuarea unor  asemenea dezbateri reușite. Mă înclin cu tot respectul în fața lui Florentin și a întregii sale echipe, care ne-a produs o asemenea plăcută delectare!

Cu prietenie,

Dan Radovici