Pe 25 octombrie sărbătorim Ziua Armatei României, o zi fixată în calendarul inimilor tuturor militarilor, dar nu numai, și în sufletele tuturor celor care trăiesc și simt românește, pentru că pe data de 25 octombrie 1944, Armata Română a eliberat ultima localitate românească de sub ocupație străină: orașul Carei. În cel de-Al Doilea Război Mondial, efortul de război a implicat dislocarea pe front a aproximativ 540.000 de militari, dintre care peste 90.000 și-au pierdut viața, aproape 60.000 au fost dați dispăruți, iar peste 330.000 au fost răniți în luptă. Armata României a continuat să lupte, alături de trupele aliate, pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei și Austriei, contribuind astfel, prin noi jertfe și sacrificii, la marea victorie obținută la 9 Mai 1945, ce a marcat sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa. De 75 de ani, vocea eroilor care s-au jertfit pentru neam și țara lor, răsună adânc în inimile și sufletele românilor.

Ai văzut și admirat vreodată o paradă militară sau un ceremonial militar? Ar trebui s-o facem cu toții. Cu ochii liberi nu putem observa decât uniformele frumos împodobite cu medalii și decorații militare. Tehnica militară, în special aviația, cu toată splendoarea ei. Ne produce senzația de siguranță, de încredere și putere, dar și de uimire, fascinație, dragoste și bucurie. Dar, ceea ce este dincolo de toate acestea, frământările, gândurile, suferințele, căutările și starea sufletului de ostaș, acest erou necunoscut, nu putem ști. Dar nici-o suferință nu e de ajuns pentru dragostea de țară, dragostea de neam, dragoste de pământul strămoșesc, despre care se vorbește din ce în ce mai puțin. Mulți ar dori să știe ce se ascunde în mintea și sufletul soldatului, ce gândește el atunci când se hotărăște să ucidă, să se lase ucis sau să intre în panteonul eroilor pentru că așa cum spune Allende: „erou nu este cel care ucide, ci acela care nu ucide și nu se lasă ucis”.

Sufletul soldatului este asemenea unei scântei dintr-o flacără de o imensă măreție, de o uriașă înălțime, ajungând până la cer care se desprinde, trăiește o anumită experiență și se întoarce din nou la flacără. Ostașul, acest cunoscător fin al valorilor adevărate, al momentelor firave dintre viață și infern, nu moare niciodată, el se mulțumește să dispară din istorie și să se întoarcă „acasă”. Soldatul nu este impresionat și uimit de nimic, el pune în practică din cunoștințele acumulate. Un strălucit strateg militar întrebat fiind: cum poate omul deveni erou, el a răspuns; „Pot să spun cum să ajungi soldat nemuritor ..., cum să ai mari comandanți”. Pentru că întâmplarea și chemarea la arme nu ajută decât spiritele pregătite. Iar, trăsăturile esențiale ale ostașului foarte bine pregătit pentru a se confrunta cu spaimele morții sunt curajul, spiritul de sacrificiu și îndrăzneala, așa cum avea să ne prevină și marele Plutarh: „Nimic nu este de necucerit pentru cei curajoși, nimic nu este greu pentru cei îndrăzneți!”.

Instituția soldatului este una de castă, de camaraderie, de fraternitate, chiar de vocație, dar și de cunoaștere. Orice persoană poate deveni o celebritate. Cu ostașul se întâmplă altceva. Pentru că dacă nu ai chemare, nu ai vocație, nu ai dragoste pentru neam și țară este foarte greu să te formezi ca soldat și patriot. Cine își asumă crucea de militar, își asumă responsabilitatea patriotului, a celui care ia parte la războiul războaielor, unde sufletul eroului primește libertatea zilei: „care nu cunoaște amurgul, a zilei care nu cunoaște umbra”. Cel care își asumă chemarea armelor îmbracă cămașa morții ca și mireasa rochia pentru solemnitatea nunții.

"Patriotul luptă pentru libertate prin iubirea de țară, luptă pentru democrație prin menținerea suveranității, luptă pentru națiune prin a sluji țara!" Patriotul pune întotdeauna pe primul loc binele țării și al poporului!

Considerăm că este necesar ca fiecare cetățean al României și în mod deosebit militarii Armatei României, activi, în rezervă, în retragere, veterani de război, fără deosebire de rang, de confesiune sau origine etnică, să-și aducă contribuția la îndeplinirea înaltei opere de pietate și recunoștință pentru cei care s-au jertfit pentru neam și țara lor, constituind, fără tăgadă, pentru noi toți și în special pentru tânăra generație adevărate pilde de vitejie, de jertfă, de demnitate, de onoare, pentru libertate și de iubire de Patrie, de neam, de o exemplară  lecție de educație civică, morală și patriotică.

Odihniți în pace, eroi ai Patriei! Mormintele voastre sfințite, cunoscute ori necunoscute, le acoperă evlavia, recunoștința, admirația și prețuire noastră nețărmuită. Dragostea noastră să reînvie, ca să fiți în veci cu noi ca sprijin sufletesc, izvor veșnic de lumină și credință și pildă de eroism și noblețe pentru generațiile viitoare.

La mulți ani, militar al Armatei României, oriunde te-ai afla!

Dl. Comandor (r) Ștefan Popa este cunoscut colaborator al site-ului Creștin Ortodox și, începând de astăzi, și al ActiveNews