ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Un scor de peste 40%, dublu față de locul II. O finală cu (aparent) cel mai accesibil adversar. Eliminarea candidatului coaliției majoritare de trei partide care, din 1989 încoace, au făcut legea și fărădelegea în țară...

Ai zice că trebuie să fim optimiști.

Însă, dincolo de bulele de șampanie, situație nu e deloc roz.

După furtul alegerilor, prigoana polițienească, înscenările juridice și campania de cenzură dezlănțuite în ultimele luni, te așteptai ca votul de ieri să fie un tsunami. Un val care să măture Sistemul. Să smulgă răul din rădăcini. Ori, măcar să încerce.

Dar valul a făcut pleosc.

Spre deosebire de americani, care au dreptul să poarte arme permanent, noi românii primim acest drept din an în Paști: la alegeri.

Atunci, voturile ar trebui să se transforme în furci și topoare, cu care să fie pedepsită clasa politică.

Dar insurecția așteptată s-a desfășurat mai ales pe Facebook, TikTok și la grătare, în vacanța de 1 Mai. La care s-a adăugat pătura ultrapuritanistă a „boicotiștilor”.

Prezența la vot a fost similară celei de la turul I din noiembrie.

Ca și cum fenomenul „Călin Georgescu” nu ar fi existat.

Cu remarcabila, admirabila excepție a diasporei, care s-a mobilizat de parcă ar fi sfârșitul lumii. (Chiar este!).

Sfidând sutele de kilometri de parcurs, șicanele de organizare și propria comoditate, românii din străinătate au dat o excepțională lecție de patriotism: o prezență de trei ori mai mare decât în noiembrie.

(Cum, per total, prezența a fost aceeași, înseamnă că românii din țară nu au catadicsit să vină la vot nici măcar ca la alegerile anulate!)

Ca și cum „trezirea în conștiință” s-a produs doar în exil.

Asistăm la un fenomen perfid și sinistru, tot mai vizibil de la un scrutin la altul: împărțirea românilor în două categorii tot mai diferite.

De o parte, românii din străinătate, profund interesați de mersul țării, implicați civic, informați și activi, dar mai ales uniți.

De cealaltă, românii din țară, apatici, dezinteresați, cârcotași și profund dezbinați.

Primii, aflați în ochiul uraganului sexo-marxisto-belicos și al dezastrului economic care cuprinde Occidentul, și-au păstrat intact instinctul de conservare. Au sesizat pericolul de moarte și încearcă să fugă. Dar, pentru asta, au nevoie de un adăpost cât de cât sigur.

Constată însă că „acasa” lor, după care au tânjit atâția ani amari de exil, nu mai e limanul liniștit pe care îl știau.

Dimpotrivă, e pe punctul de a fi cuprinsă de aceeași plagă care îi alungă din Occident. De aici, disperarea care determină mobilizarea și implicarea lor, într-o tentativă de a-și salva vatra.

Românii din țară, însă, par mesmerizați. Paralizați. Într-o stare soporifică de extaz călâi pe care trebuie să o aibă broasca atunci când e fiartă la foc mic.

La Covid, asta s-a dorit: împărțirea indivizilor în două categorii – oameni și sub-oameni. Ca în nazism.

Atunci, șocul a făcut ca operațiunea să dea greș: broasca a simțit apa prea fierbinte și a sărit din oală.

Acum, însă, broasca dâmbovițeană pare că a început să se obișnuiască. Nu e prea încântată de incinta emailată unde apa bolborosește deja, dar starea de abulie o paralizează. O împiedică să facă saltul mântuitor. Așa că zace.

Probabil că tandemul Georgescu-Simion va câștiga turul II și președinția. Din nou, cu aportul decisiv al diasporei.

În ciuda disperării, care îl va face să dezlănțuie iadul juridic și mediatic, Sistemul nu va avea curajul să anuleze alegerile a doua oară.

Însă, abia din 18 mai va începe greul: pentru a reconstrui țara, e nevoie de o operațiune națională de desțelenire. Sistemul trebuie scos din rădăcini și distrus. Altminteri, ne distruge el pe noi.

Această muncă de Sisif cere forțe noi. Energii proaspete. Pe care românii din țară arată că nu le au.

De aceea, prioritatea zero a tandemului Georgescu-Simion trebuie să fie repatrierea masivă a diasporei. Este singura sursă de sânge proaspăt și de entuziasm care poate compensa apatia și, vai!, degenerescența locală.

Unica șansă pentru ca acest popor să nu ajungă în curând o adunătură de devianți, o copie, multiplicată de milioane de ori, a lui Nicușor Dan sau Lasconi.

Unica șansă de a nu ne transforma într-o fermă de găini crescute în cuști, furajate „științific”, subviețuind în propria scârnă, care se ouă la comandă și sunt abatorizate cu metode „umane”, spre folosul stăpânilor.

Ultima șansă de a rămâne vulturi.

PS: În ciuda interdicției personale, a prigoanei împotriva românilor și a războiului, Simion a câștigat alegerile din Ucraina. Mi se pare de departe cea mai spectaculoasă și dătătoare de speranțe victorie!