Dacă doriți să înțelegeți mai profund sensul sintagmei „om ipocrit” sau a sinonimelor acesteia: „fățarnic”, „mincinos”, „perfid”, „prefăcut”, „șiret”, „viclean”, sau „curvă”, „cutră”, „om cu două fețe”, sau „fariseu”, „proclet” etc., etc., citiți această frază din cuvântarea Președintei Maia Sandu din 2 martie, Ziua Memoriei și a Recunoștinței, de comemorare a eroilor căzuți în războiul de la Nistru din 1992, declanșat de Federația Rusă împotriva Republicii Moldova:

„În memoria celor care și-au dat viața apărându-și țara, avem datoria să nu cedăm în fața hoților”!

Să înțelegem că toți confrații căzuți cu moarte de erou în acea perioadă cumplită de după destrămarea imperiului sovietic au fost uciși de niște „hoți” ordinari?!

Să înțelegem că chipul zvelt și mândru, dornic de dreptate, al tânărului judecător din sectorul Ciocana al capitalei, Anatol Popovici, plecat cu arma în mâini să opună rezistență în fața tancurilor armatei a 14-ea rusești de la Tiraspol, a fost sfârtecat la Tighina de niște „hoți” (intenționau probabil să-l jefuiască de bani!)?

Să înțelegem că Maria Isaicu, profesoara de istorie din satul transnistrean Cocieri a fost omorâtă și aruncată în fântână, la 19 decembrie 1991, cu mai bine de două luni înainte de declanșarea agresiunii militare rusești asupra Republicii Moldova, de niște „hoți” banali de drumul mare? Or, ea a fost ucisă și aruncată în fântână de KGB-ul rusesc pentru că-și afirma deschis, în fața elevilor ei, identitatea românească și pentru faptul că purta cu mândrie tricolorul românesc pe drumul spre școală!

Să înțelegem că haita de gardiști care, în ziua de 3 aprilie 1992, au atacat prin surprindere și au dat foc, în centrul satului Gâsca, mașinii de poliție în care au ars de vii polițistul Valeriu Dumbravă, de numai 23 de ani (!), și încă trei camarazi ai săi, erau niște amărâți de „hoți” de buzunare?

Să înțelegem că frontistul Grigore Vârtosu a fost împușcat cu luneta din spate de niște „hoți” de la Tighina?

Să înțelegem că eroul nostru luptător pentru independenta acestui stat, Filip Lupașcu, care a băgat în sperieți bandele de separatiști, a fost împușcat mortal de niște „hoți”?

Să înțelegem că sutele de luptători de la Nistru care au eliberat de câteva ori Tighina și Dubăsariul au fost trădați și lăsați să moară în bătaia gloanțelor trase de armata lui Lebed de niște simpli „hoți” de la Chișinău? Or, ăștia constituiau agentura rusească aflată în chiar fruntea Ministerului Securității Naționale de atunci și în celelalte structuri de forță ale Chișinăului care își coordonau perfect acțiunile cu KGB-ul de la Tiraspol și Moscova?

Să înțelegem că confrații noștri din „grupul Ilașcu” au fost arestați, judecați și ținuți ani de zile în pușcăria de la Tiraspol de „hoții” pe care îi are în vedere în discursul său doamna președintă Maia Sandu?

Să înțelegem că „hoții” de drumul mare le interzic copiilor români să învețe în școlile din stânga Nistrului?

Să înțelegem că niște „hoți” au închis și expulzat din stânga Nistrului Universitatea de la Tiraspol cu miile de studenți și profesori?

Să înțelegem că în decizia sa cu privire la grupul Ilașcu Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a declarat zona separatistă drept „teritoriu ocupat de Federația Rusă” presupunând că „ocupantul” este un „hoț” pe care îl are în vedere azi Maia Sandu în discursul său?

Ce să mai înțelegem?

Că Maia Sandu este același Dodon ori mai rău chiar?

Dacă un trădător ca Dodon calcă cu bocancii săi pe sângele vărsat de moldoveni la Nistru depunând flori la mormântul ucigașilor separatiști sau transmițând către stăpânii săi de la Kremlin toată informația secretă pe care i-o punea la dispoziție Serviciul de Informații și Securitate în calitatea lui de șef de stat, comițând astfel cea mai gravă crimă împotriva statului și a intereselor noastre naționale, Maia Sandu pur și simplu ne spală creierii pentru a ne face să uităm crimele ocupantului, pentru ca aceste crime împotriva Republicii Moldova și a ființei noastre naționale să fie șterse din memoria și inimile noastre!

Este aceeași acțiune de trădare, ca și a lui Dodon, dar cu ștaif!

Este o acțiune marca Kozak! (A mers la miezul nopții să bată palma cu Kozak, omul lui Putin, dar nicidecum nu i se dă să procedeze la un dialog civilizat cu fracțiunile parlamentare pentru a desemna un prim-ministru!)

Unde mai pui că agresiunea/războiul Rusiei împotriva Republicii Moldova din 1992 este catalogat de către Maia Sandu în același discurs al său din 2 martie drept „conflict armat pentru apărarea independenței și integrității teritoriale din 1992”!

O adevărată perversiune morală despre care distinsul și regretatul ziarist Constantin Tănase scria astfel:

„Noua „elită politică” a discreditat, de fapt, și a îngenuncheat spiritul național, iar odată cu aceasta – a compromis noțiunile de patriotism și naționalism. S-a ajuns, astfel, până acolo, încât astăzi multora le este rușine să recunoască faptul că au participat cândva la mitingurile organizate de Frontul Popular, că au luptat cu arma în mână la războiul împotriva rușilor, la Tiraspol sau la Tighina etc. Lucrurile au fost denaturate într-o asemenea măsură, încât acest război, astăzi, este numit ba „conflictul militar de pe Nistru”, ba „luptele pentru integritatea republicii”, evitându-se denumirea adevărată – „războiul moldovenilor împotriva rușilor”(…) Noua „elită politică” i-a făcut pe moldoveni să se simtă VINOVAȚI și să se RUȘINEZE de acțiunile lor naționale și patriotice de la sfârșitul deceniului trecut. Tot ei au avut grijă să inoculeze opiniei publice ideea că situația proastă din economie, sărăcia, corupția și jaful deschis se datorează faptului că moldovenii au cerut limbă de stat și alfabet latin. Cu alte cuvinte, noii guvernanți au mers pe linia unei cumplite perversiuni morale și ideologice, totul fiind întors cu fundul în sus. Discreditând intelectualitatea, și nu numai pe ea, dar pe toți acei care au îngenuncheat în Piața Marii Adunări Naționale”.