ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



(Să le inchidem gura, tovarăși!)

Sunt voci, comunicatori din partea așa-zisului PSD in special care caută să atenueze impactul legii prin care se limitează folosirea cash-ului, mutând centrul de greutate al discuției, prin afirmații că legea nu atacă libertatea cetățeanului de a dispune cum vrea de banii săi, persoanele fizice putând face plăți in cash de până la 5000 de lei pe zi și doar agenții economici sunt vizați de lege, prin coborârea la 1000 respectiv 2000 de lei a plafonului, pentru combaterea (sanchi) a evaziunii fiscale.

Totul e praf in ochii celor care nu văd unde se petrece marea evaziune, nici mega-tunurile date in „pandemie” de guwernerele moșite de ambasada SUA și nici sifonarea unui important procent din PIB - printre cele mai mari din NATO către complexul militar-industrial american, pentru cumpărarea de indulgențe.

Discuția actuală nu este despre valoarea sumelor (putea fi Ț lei) ci despre crearea cadrului legal, a culoarului prin care statul poate interveni și modifica oricând ordinul de mărire al sumelor și blocarea sau sechestrarea - care e sinonimă cu confiscarea, pe termen nelimitat, a banilor (fizici) deținuți de cetățeni.

Aici nu incap jumătăți de măsură. Insăși existența posibilității legale de intervenție a statului pe criterii absolut arbitrare in libertatea de alegere a fiecărui cetățean in ceea ce privește banii săi e cea care pune statul deasupra cetățeanului, făcându-l din partener, despot. Fără ca cineva să-l fi delegat in sensul ăsta sau să-l fi intrebat pe cetățean.

Oricum i-am spune intervenției statului in dreptul de mișcare și folosire a proprietății patrimoniale a cetățeanului (banii sunt un astfel de drept) tot imixtiune abuzivă se numește indiferent de pragul anunțat sau de delimitarea pe criterii arbitrare introduse intre actorii sociali.

E la fel de cinic ca in bancul ăla in care un comandant de lagăr intră in baraca in care erau deținuții și îi anunță că a doua zi jumătate din ei vor pleca acasă.

- URAAA! URAAA! explozie de bucurie printre deținuți, imbrățișări, bonete aruncate in aer...

In rumoarea creată printre deținuți comandanul se simte dator să completeze:

- De la brâu in sus...