ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit.


Nimeni n-a înțeles până la capăt de unde a pornit criza guvernamentală de la București. De la alegerea unor procurori sau de la PNDL-ul lui Cîțu (fost al lui Orban) pentru a cumpăra primari PNL la alegerile din 25 septembrie, cele pentru președinția partidului ? De fapt, se pare că nici de la una, nici de la cealaltă.

Noua criză politică, absurdă, irațională, a fost provocată de Klaus Iohannis, prin Florin Cîțu, care l-a demis pe ministrul USR al Justiției, Stelian Ion. În spatele lui Klaus Iohannis au fost, ca de obicei, cei care l-au plasat la Cotroceni. Pentru că nu a fost pus acolo grație votului românilor. Românii nu i-ar fi dat concurenți pe imaturul Victor Ponta în 2014 și pe „gospodina” Viorica Dăncilă în 2019.

Și, la fel ca în cazul lui Traian Băsescu, „softurile” nu au fost controlate de alegătorii români, nici măcar de STS, un simplu executant.Criza guvernamentală de la București e, foarte probabil, determinată de alegerile parlamentare din Germania, alegeri care au loc în același week-end cu cele din PNL, adică pe 26 septembrie. Bogdan Tiberiu Iacob a fost primul în presa de la noi care a făcut legătura directă dintre criza politică din România și alegerile parlamentare din Germania, într-un articol lung și foarte bine documentat istoric („Iohannis nu așteaptă congresul PNL, ci alegerile din Germania”, inpolitics.ro, 10.09.2021).

Începând din luna august, în toate sondajele, CDU-ul Angelei Merkel și al modestului său urmaș, Armin Laschet, e dat perdant în fața SPD-ului lui Olaf Scholz. SPD, adică PSD din Germania. Olaf Scholz, actualul vicecancelar în marea coaliție cu CDU, dreapta creștin-democrată (devenită o stângă moale, globalistă în ultimii patru ani), este și ministru de Finanțe. L-a înlocuit pe longevivul Wolfgang Schäuble. 53 % dintre alegătorii germani îl văd pe Olaf Scholz cancelar după 26 septembrie 2021, 15 % îl văd pe Armin Laschet (CDU) și doar 8 % pe Annalena Baerbock, capul de listă al Verzilor (Die Grünen). Cele mai recente sondaje dau SPD-ul câștigător cu 25 %, contra 19 % pentru CDU. Verzii ar lua 17 %, liberal-democrații (FDP) ar obține 13 %, național-conservatorii (AfD) 11 % și extrema stângă (Die Linke) 6 %. În ultimele luni, SPD este în creștere, tras în sus de Olaf Scholz. 26 % dintre cei care votează SPD spun că o fac doar pentru Olaf Scholz.

Totuși, 30 % dintre electori se declară în continuare indeciși. Surprizele nu sunt excluse (vezi și Isabelle Missiaen – „Allemagne : Les socio-démocrates annoncés en tête d’un scrutin incertain”, lepoint.fr, 12.09.2021).Presa franceză scrie mult despre alegerile din Germania : „Vicecancelar și vistiernic al guvernului Merkel, social-democratul Olaf Schulz, moderat și cam lipsit de carismă, visează să producă surpriza preluând frâiele Germaniei la 16 ani după mentorul său, Gerhard Schröder. Ironizat frecvent pentru figura lui austeră și discursurile pe care le debitează ca un automat – de unde și porecla „Scholzomat” –, fostul primar al Hamburgului a devenit în august favoritul surpriză al unui scrutin cu totul nehotărât. Se prezintă în campanie ca adevăratul său succesor și îndrăznește chiar să apară pe un afiș întrebându-se dacă nu cumva va fi el „viitoarea cancelară” [...]. Social-democratul de tendință centristă Olaf Scholz, în vârstă de 63 de ani, i-a urmat într-adevăr în 2018 la Ministerul de Finanțe foarte ortodoxului creștin-democrat Wolfgang Schäuble. Ministrul a făcut uitat tonul uneori aspru și moralizator al predecesorului său, mai ales la adresa țărilor taxate drept laxiste din sudul Europei. Dar i-a continuat gestionarea riguroasă a finanțelor. Pe plan local, fostul edil, căsătorit cu o membră SPD, a putut părea cheltuitor în mandatul său de la Hamburg ocupându-se prioritar de problemele copiilor mici și de locuințele sociale. Dar, dacă edilul a consumat cu asupra de măsură bugetul orașului pe care l-a condus între 2011 și 2018, și-a respectat credo-ul după ce a devenit ministru : „Nu dăm decât ceea ce avem.”

În 2019, militanții au preferat la conducerea SPD-ului un duo cvasinecunoscut dar situat mult mai la stânga. În ciuda acestui eșec, Olaf Scholz a fost ales ca să apere culorile SPD-ului în septembrie” (Fabien Cazenave – „Élections en Allemagne. Qui sont les candidats pour succéder à Angela Merkel à la chancellerie ?”, ouest-france.fr, 8.09.2021).

Alegerile din Germania sunt urmărite de cel puțin o lună atât la Cotroceni, cât și „în pădure” cu mult mai mare interes și îngrijorare decât „epopeica” luptă dintre Florin Cîțu și Ludovic Orban pentru președinția PNL. Anunțata venire la putere a stângii în Germania într-o coaliție condusă de SPD a crescut cota PSD la București și l-a prins pe picior greșit pe pseudodreptaciul Klaus Iohannis („Jó napot kívánok, PSD !”). Alianța „de dreapta” cu USR Plus și UDMR îi poate crea mari probleme „prompterului” de la Cotroceni. Susținătorii USR Plus, atât cei din SUA (George Soros et comp.), cât și cei din Franța (Emmanuel Macron și partidul său, LREM) par să treacă printr-una dintre cele mai proaste perioade ale lor. Criza Covid, criza profundă a președinției Biden, încununată de retragerea catastrofală din Afganistan, manifestațiile neîntrerupte anti-Macron din Franța par să-i scoată din joc pe patronii internaționali ai USR Plus și să-i facă pe aceștia neinteresanți pentru statul subteran de la București.

Marile schimbări politice care se profilează în Germania după lunga eră Merkel, noua axă Germania-Rusia, reorientarea masivă (vezi exporturile care au crescut cu 24 %) spre Est a Germaniei (Polonia, Ungaria, Cehia, România, Rusia) după Brexit – exporturile spre Marea Britanie au scăzut în aceeași proporție – pun serios în pericol cariera politică a lui Klaus Iohannis și a păpușarilor săi. Despre posibila majoritate de stânga din Germania scrie, în același sens, François Stecher, corespondentul specializat în politică germană al site-ului Polemia : „La 26 septembrie, domnia interminabilă a Angelei Merkel va lua sfârșit. Ar trebui să spunem, de fapt, „domnia germană”, căci nimeni nu poate afirma astăzi că acest monstru politic, după câteva luni de relativ repaus și de concertare, nu se va hotărî să-și continue, de data asta de la Bruxelles, cariera atât de nocivă pentru a-și satisface pofta nesățioasă de putere, de-acum în detrimentul tuturor europenilor, dar mereu în slujba „castei”.

Dar, oricare ar fi intențiile doamnei, în zilele și săptămânile care vor urma alegerilor din Bundestag, nemții vor asista la un exercițiu care se arată a fi destul de dificil, cel al formării coaliției de guvernare. Germania însăși intră într-o zonă de turbulență, iar lunile de după alegeri vor fi destul de agitate [...]. Mă voi opri mai îndelung asupa vechiului SPD, care pare să se învioreze cu ocazia alegerilor, până-ntr-acolo încât e dat drept cap de pluton de câteva institute de sondaje. Dar să nu ne înșelăm : nu e vorba aici de nici o victorie ideologică, de nici o recucerire socială. Nu e vorba decât de „efectul Scholz”, după numele candidatului SPD la cancelarie, în chip oportun preferat celor două personaje care-i prezidează teoretic destinul – și care, de altfel, au fost rugate să nu se manifeste până în 26 septembrie. Olaf Scholz deci, care poartă pe umerii săi toate speranțele – fondate – ale SPD-ului, este actualul vicecancelar al lui Merkel și ministrul său de Finanțe. E un politician versat, fost primar al orașului-stat Hamburg” (François Stecher – „Élections en Allemagne, la fin du règne d’Angela Merkel”, polemia.com, 2.09.2021).În ciuda capacităților sale în mod evident foarte modeste, Klaus Iohannis a fost împins în față în rolul de președinte al României și pentru că era un etnic german. Iar Germania domina autoritar UE.

Generalul Iulian Vlad (decedat la 30 septembrie 2017) aprecia foarte mult lumea și civilizația materială germană. Îl cunoscuse pe Helmut Kohl și colaborase îndeaproape cu marele om politic german pentru Nicolae Ceaușescu, dar și pentru România. După toate aparențele, statul subteran din România și Klaus Iohannis, reprezentantul său, se pregătesc să se repoziționeze la stânga în așteptarea unui eventual cancelar social-democrat la Berlin. O majoritate PSD-PNL, chiar cu un prim-ministru PSD, nu mai este de neînchipuit. În lumina alegerilor parlamentare germane din 26 septembrie mai contează cine va câștiga președinția PNL ?! PSD își poate regăsi locul real pe eșichierul politic, primul, obținut la ultimele alegeri.