ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Scenariul „Taiwan” seamănă cu Scenariul „Ucraina” ca două picături de sânge.

Rusia a avertizat în repetate rânduri Statele Unite că aderarea Ucrainei la NATO este inacceptabilă și a cerut garanții privind neutralitatea Kievului.

În caz contrar, Moscova a dat de înțeles cât se poate de limpede că va interveni militar.

Washingtonul a refuzat de fiecare dată să ofere asemenea garanții, repetând că porțile NATO sunt deschise pentru oricine.

Pe 20 februarie, la Conferința pentru Securitate de la München, Kamala Harris a reafirmat deschiderea NATO către Ucraina.

Pe 24 februarie, Putin a atacat.

Cealaltă femeie atomică de la Washington, Nancy Pelosi, este responsabilă pentru aprinderea fitilului taiwanez.

Din luna aprilie, de când au apărut primele informații că numărul 3 din administrația Biden ar putea vizita insula, Beijingul a luat foc.

Pe măsură ce devenea limpede că vizita lui Pelosi nu este un simplu zvon, amenințările regimului communist au devenit tot mai contondente.

„Cine se joacă cu focul, de foc va pieri!”, i-a trântit Xi Jinping lui Biden la telefon săptămâna trecută. Acestea nu sunt vorbe care se aud prea des în diplomație. Nici măcar între liderii a două state aflate pe picior de război.

Au urmat alte amenințări chineze teribile, inclusiv cu doborârea aeronavei oficiale.

Pe 2 august, Pelosi a aterizat la Taiwan și a plecat a doua zi, fără incidente.

China nici nu a doborât avionul lui Pelosi, nici nu a invadat Taiwanul.

Și atunci, care e asemănarea cu Ucraina?

La fel ca Rusia, înainte de invazia din 24 februarie, China a masat trupe la graniță și a declanșat manevre militare de mare amploare.

Așa-numita „linie mediană” a strâmtorii Taiwan a fost depășită, „Linia median încetat practic să mai existe”, a scris oficiosul comunist Global Times”.

Și a adăugat că scopul manevrelor este „simularea reunificării”.

Taiwanul se confruntă cu „o blocadă maritimă și aeriană”, a declarat Ministerul Apărării de la Taipei.

Iar veteranul US Navy, Carl Schuster, fost director de operațiuni al Centrului Reunit de Informații al SUA pentru Asia-Pacific, a afirmat că, de data aceasta, chinezii „au mers mult mai departe decât au făcut-o vreodată”.

Este invazia iminentă?

Încă din luna martie, înainte să se vorbească despre vizita lui Pelosi, un disident rus a prezentat un document al FSB în care se preciza că invadarea Taiwanului de către China se va produce cu siguranță în această toamnă.

Spre deosebire de Ucraina, pentru o invazie a insulei chineze, participarea forțelor navale este crucială.De aceea, reușita operațiunii depinde de condițiile atmosferice din Strâmtoarea Taiwan (Formosa).

Zona este cunoscută pentru furtunile care fac ravagii în cea mai mare parte a anului și care ar perturba vizibilitatea, radarele. comunicațiile, operațiunile de sprijin din aer.

Există însă o fereastră de două luni în condițiile sunt prielnice unei invazii: septembrie și octombrie.

*

Da, invadarea Taiwanului de către China este iminentă. Nu pentru că o spune FSB-ul lui Putin. Ci pentru că niciodată până acum condițiile nu au fost mai favorabile pentru o invazie.

Nu meteorologice, ci politice.

Niciodată nu a existat la Washingon un președinte ca Joe Biden. Și probabil că nici nu va mai exista prea curând.

Iar când președintele este secondat și de două femei năuce, când toată administrația pare picată în cap, când Pentagonul este mai ocupat de soarta transsexualilor, ispita invaziei devine irepresibilă. Ca un portofel gras care se ițește din buzunarul unui căscat sub ochii unui șuț profesionist.

În plus, Statele Unite sunt băgate până în gât în războiul din Ucraina, care a secătuit o bună parte din arsenalul american.

Și au intrat în recesiune. Trump spune că „recesiune este un cuvânt frumos”.Urmează „depresiunea”.

Niciodată nemulțumirea americanilor față de conducătorii lor nu a fost mai mare.

Colac peste pupăză, cum rar s-a întâmplat în ultimele decenii, China se bucură acum și de alianța Rusiei. O conjunctură care de asemenea nu se știe cât va dura.

Pe de altă parte, la Beijing, Xi Jinping nu stă pe roze. Scaunul i se hâțână. Este contestat tot mai puternic din interiorul partidului, mai ales pentru modul dezastruos în care gestionează economia.

Challengerul principal este premierul Li Keqiang, a cărui poziție s-a întărit în ultimii doi ani, prin adunarea în jurul său a întregii clientele de partid care a pierdut miliarde din cauza restricțiilor COVID.

În luna noiembrie, are loc al XX-lea Congres al Partidului Comunist Chinez. Xi este conștient că ar putea fi măturat de la putere.

În schimb, dacă ar pune pe masa partidului cel mai râvnit plocon la care poate visa un lider chinez – Taiwanul – atunci poziția sa în fruntea PCC ar fi asigurată pe viață.

Iar în manualele de istorie ar fi plasat alături de idolul său, Mao.

Or, congresul din noiembrie pică exact după cele două luni de grație meteo din Strâmtoarea Taiwan.

 Atunci când vremea frumoasă te îmbie la invazie.

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews