La 13 ani de la trecerea Părintelui Justin la Domnul, vă oferim un interviu inedit despre puterea luptei în comun, despre dragostea fraților din comunitatea în care te afli, dragoste care ne va da puterea să biruim și să nu descurajăm niciodată, transmite Revista Atitudini.

Cuvântul este întărit de făgăduința Părintelui că nu ne va părăsi niciodată… 

Să ne implicăm în jurul nostru!

Cum să nu ne descurajăm, atunci când mediul în care viețuiești nu este prea duhovnicesc și idealurile sunt mediocre, departe de această performanță de care vorbiți? Este greșit dacă îți dorești și lupți pentru performanța comunității în care viețuiești?

Cum să fie greșit, măi? În tot ce facem, trebuie să ne implicăm pentru binele comunității în care trăim. Să ne simțim un singur trup! Fiecare dintre noi suntem mădularele aceluiași trup. Fiecare comunitate este una din mlădițele corpului hristic, pe care trebuie să o altoim, să o îngrijim, cu dragoste, și nu cu nepăsare. Să nu zicem: Ce treabă am eu cu situația cutare sau cu persoana cutare, dacă greșește sau dacă este vătămată cu ceva? Nu, dragii mei! Cine are dragoste, pune suflet în tot ceea ce face, îi pasă de tot ce este în jurul lui și caută să îmbunătățească în permanent, situația. Este un om activ și devotat, care nu obosește niciodată în a căuta punți de legătură către biruință.

Dacă vezi, de pildă, că fratele e mai posomorât și se află într-un impas personal, te duci la el și îi arăți interesul și dragostea ta față de el. Așa prinde și el curaj și putere să meargă mai departe, văzând grija ta mică pentru sufletul lui! Dacă unul e mânios, tulburat, ajută-l să se calmeze, nu mai pune și tu gaz pe foc! Oferă-i un gest mic de atenție și ușor-ușor se va calma.

A nu te preocupa de starea fratelui tău, de starea obștii tale, arată multă meteahnă sufletească. Când ne dispersăm și ne izolăm de obște, să știi că prăbușirea noastră este aproape. În niciun caz nu poți să înaintezi duhovnicește, când tu deja te ascunzi, dezertezi de pe terenul de luptă, nu-ți pasă de nimic. Este ca și cum ai îngropat talantul și ca un struț fricos te ascunzi în văgăuna ta.

„Nu mai căutați modele!”

Dar dacă ceilalți nu vor să fie ajutați și se mulțumesc cu starea în care sunt?

Tu trebuie să îți faci datoria să încerci să ajuți și să aduci un plus de valoare în locul în care te afli. Rezultatul, lasă-l în seama lui Dumnezeu, ca să nu te descurajezi. Fii tu însuți model în tot ceea ce faci și, în timp, poate te vor urma și alții.

Vor veni zile când vor lipsi modelele duhovnicești și atunci va trebui ca noi înșine să punem în aplicare, ceea ce am văzut și am învățat de la povățuitorii noștri. Să nu mai căutați modele, să deveniți voi modele! Cu răbdare și cu ajutorul sfinților, veți reuși! Nu vă mai așteptați la biruințe mari, victorii răsunătoare! Omenirea a decăzut duhovnicește și slăbiciunile s-au înmulțit. Însă, voi, cei slabi, care veți rămâne în luptă și nu veți înceta să strigați ziua și noaptea către Hristos, veți fi mai mari ca noi. Acum, este o slăbiciune generală a umanității și nu trebuie să vă deznădăjduiți, pentru că Însuși Domnul a simțit pe Cruce părăsirea Tatălui. Cu toții trebuie să trecem prin astfel de părăsiri, greutăți, ca să putem ajunge la Înviere. Fără doar și poate, Dumnezeu va da și învierea, va da și biruința. Nu în puterea noastră este biruința, ci în puterea lui Dumnezeu. Ale noastre sunt doar încercarea, dorința și nevoința.

„Negreșit vom fi alături de voi!”

Vor veni vremuri când veți fi loviți din toate părțile, dar voi să vă puneți nădejdea în sfinții noștri care au pătimit chinuri și batjocuri în temnițe pentru numele lui Hristos. Negreșit, vă vor ajuta! Negreșit vom fi alături de voi! Pașaportul nostru către cer sunt prigonirile, defăimările, încercările și greutățile. Nu vă înspăimântați! Lăsați-L pe Dumnezeu să strălucească în inimile voastre! El strălucește, acolo unde inima rabdă durerile și necazurile acestei lumi, cu smerenie și simplitate. Dar dacă ne îndoim, ne frământăm și cârtim, ne lipsim de toate aceste bunătăți pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi.

Dar și așa, dacă ai căzut ca Petru, ridică-te prin lacrima pocăinței, pentru că Domnul e bun și Iubirea însăși, care caută oaia cea pierdută și se bucură pentru ea, mai mult decât pentru cei câștigați, pentru cei 99 de drepți.

Să ne ajute Domnul să răbdăm toate încercările care vor veni asupra noastră, cu bărbăție și nădejde în atotmilostivirea Sa!

(Interviul integral îl puteți citi în Nr. 96 al Revistei Atitudini, în curs de apariție; Interviu realizat de monahia Fotini)

Pirogravură de la Mănăstirea Paltin-Petru Vodă: