Părintele Cleopa ne vorbea adeseori de dracii teologi. Cum te așezi la rugăciune te iau în primire. Așa că termini rugăciunea și fără să-ți dai seama mintea ta s-a răspândit într-o mulțime de cugetări teologice.

Nu știu de ce, dar acest tablou mi-a venit în minte când am aflat că Sinodul BOR - nu-i spun sfânt în acest caz - a decis că în această săptămână de după pogorârea Duhului Sfânt va fi una de post. Nu știm cum s-a hotărât acest lucru, nici măcar dacă s-a votat. Poate că a fost între cele impuse de comisiile teologice ale Patriarhiei unde se pronunță, adeseori, din păcate, persoane care nu cunosc decât franceza și engleza, și nicidecum o limbă veche cum ar fi greaca sau slavona, nu mai  vorbim de tipic, canoane sau altele asemenea.

În fine, aflăm din calendarul românesc, dar nu și din cel al celorlalte Bisericii Ortodoxe, că în această săptămână este post, chiar începând cu praznicul Sfintei Treimi. Adică, noi românii, după voința a nu știm cui trebuie să postim și când Mântuitorul este cu noi, adică în praznicele împărătești, căci praznicul Pogorârii Duhului Sfânt se încheie cu odovania din sâmbăta ce urmează acestuia. Așadar, este rânduit de sfinții Bisericii a dura 7 zile și nu una cum ne impune calendarul bisericesc românesc al anului 2024.

Pentru neofiți un post în plus este un câștig, dar asta pentru că luați pe sus de duhul zelotismului vor să-și dovedească fidelitatea față de Biserică, fără să știe că discernământul este mama tuturor virtuților. Ei nu știu însă faptul că toate cele ale Bisericii nu sunt făcute pentru a demonstra ceva, ci pentru a ne așeza într-o rânduială liturgică prin care ne înscriem în veșnicie. Cum însă să postești în această săptămână când din punct de vedere liturgic toate slujbele vorbesc despre bucuria pogorârii Duhului Sfânt? Cum să îmbraci sufletul într-o haină de pocăință când Biserica de peste tot sărbătorește chiar nașterea ei la Pogorârea Duhului Sfânt? Cum să postești din punct de vedere liturgic când penticostarul nu îngăduie aceasta? Da, săptămâna viitoare octoihul vine cu canoane specifice postului, cu rugăciuni specifice acestei perioade, dar penticostarul înseamnă cu totul altceva. Liturgic vorbind, în această săptămână totul vorbește despre cincizecime. Așadar, nimic despre pocăință.

Poate că pentru cei care judecă doar ideologic Ortodoxia lucrurile acestea nu au importanță, dar dacă mai există o fărâmă de cugetare ortodoxă, oare nu ar trebui să stăruim mai mult asupra unui lucru de care depinde buna noastră așezare în rânduiala Împărăției lui Dumnezeu cunoscută încă de aici din Biserică?

Oare Biserica Ortodoxă Română nu se supune rânduielii canonice care spune că toate Bisericile Ortodoxe trebuie să păstreze o unitate canonică, liturgică și dogmatică? Nu este acesta unul din principiile fundamentale ale Bisericii? Oare acest principiu nu mai este canonic, nu mai este în actualitate din cauza modernității?

Da, schimbarea calendarului a făcut posibilă această anomalie a prăznuirii Sfinților Apostoli chiar la odovania Pogorârii Sfântului Duh. Dar oare Biserica Ortodoxă Română, astăzi, de ce nu poate accepta soluția la care aderă toate Bisericile Ortodoxe pe nou?

Orice ar fi, în această perioadă nu se poate ține post. E împotriva canoanelor, a rânduielii liturgice, a învățăturii Mântuitorului care răspunde fariseilor că „Pot, oare, prietenii mirelui să postească cât timp este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească, însă vor veni zile când se va lua mirele de la ei și atunci vor posti în acele zile.” (Mc. 2, 19-20).

Cui folosește oare acest post anunțat de Sinod în săptămâna sărbătoririi pogorârii Sfântului Duh, cea mai mare sărbătoare a Bisericii de peste an după Sfintele Paști?

Desigur, numai dușmanii Ortodoxiei și ai Bisericii vor profita de această hotărâre care se dorește a fi luată în numele ortodocșilor. În primul rând, o mulțime de preoți, duhovnici și chiar episcopi ortodocși români în particular și chiar în public recomandă să nu se țină post în această perioadă, pentru a păzi rânduielile ortodoxe. Dar aceasta înseamnă o dezbinare în interiorul Bisericii. Astfel, în multe familii unii țin post iar alții nu, chiar dacă sunt oameni ce păzesc cu strictețe toate posturile. Aceasta pentru ca să rămână fideli învățăturii ortodoxe. Paradoxul dezbinării apare mai ales când se spovedesc la duhovnici diferiți.

De asemenea, cei care țin post, dar sunt conștienți de adevărul învățăturii ortodoxe, o fac cu mâhnire ca și credincioși ce sunt obligați să respecte niște reguli instituționale ce se opun celor ale Bisericii. Dar o fac.

Mai sunt anticretanii care încă o dată găsesc un argument al faptului că ortodocșii nu mai țin Ortodoxia, deci, în retorica lor, ar fi mai bine să ne mutăm la ei.

Ei bine, acest post este un minunat prilej pentru a crea dezbinare în Biserica Ortodoxă Română și a slăbi credința. Oare a fost ințiată această hotărâre de cei preaevlavioși sau de reprezentanții serviciilor secrete în comisiile sinodale? Nu știm, însă efectul negativ al acestei hotărâri în viața Bisericii este evident.

Ne-a spus cineva că un anume episcop ar fi susținut această măsură pentru ca oamenii să se poată spovedi și împărtăși la sărbătoarea Sfinților Apostoli. Dacă așa stau lucrurile, acel episcop nu a înțeles prea bine, mă iertați că trebuie să o spun, că spovedania și Sfânta Împărtășanie nu sunt condiționate de Sfintele Posturi. Cine susține aceasta astăzi nu poate fi socotit ortodox, ci mai curând un catolic de acum câteva secole după înțelegere, lipsit de discernământ, rob al formelor și nu slujitor al duhului. Învățătura ortodoxă nu are nimic cu această cugetare.

Așadar, oricum am socoti acest post care pentru mulți nu este atât de important, dar pe care și mulți credincioși îl păzesc, nu are nici o rațiune, ci dimpotrivă introduce în Biserică multă confuzie și tulburare. 

Nu am fi adus în discuție acest subiect, dacă nu am fi observat că în ultima vreme au pus mâna pe propunerile privind slujirea liturgică și praznicele personaje care ori direct din încredințarea celui rău, ori din prostie și mediocritate teologică schilodesc viața liturgică a Bisericii.

Spunem aceasta având în vedere și sărbătoare Sfântului Gheorghe din acest an care în loc să se prăznuiască în a doua zi de Sfintele Paști cum a făcut întreaga Ortodoxie s-a sărbătorit fără Liturghie la români în timpul postului mare într-o zi în care nu se putea face decât liturghia darurilor, adică o vecernie cu posibilitatea împărtășirii. Liturgic vorbind, o inovație, s-au pus în acea zi și slujba sfântului Gheorghe, dar și a zilei care urma, adică o struțo-cămila.

Această inovație liturgică încălcă cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur care spune că un praznic mare trebuie să se facă doar însoțit de sfânta Euharistie și batjocorește, prin neglijare, sărbătorirea unuia dintre cei mai mari sfinți ai Ortodoxiei. Nici măcar dezlegare la ulei și vin nu se putea face în ziua respectivă, nu mai vorbim de nepotrivirea slujbei sfântului cu momentul liturgic al perioadei respective.

Scriem aceste rânduri cu multă durere și am ezitat mult să o facem, dar văzând cât rău a putut face această hotărâre sinodală, în vremuri grele pentru Biserică, ne-am gândit că este mai potrivit să mărturisim Adevărul. Facem această mărturisire, deși ținem acest post rânduit de Sinod, în primul rând ca ascultare față de duhovnicul nostru. Așadar, să nu se înțeleagă că prin aceste rânduri că recomandăm cuiva să se facă neascultător de calendarul Bisericii.

Nu considerăm că a ține un post în plus este o tragedie, dar ni se pare a fi un lucru de nepermis batjocorirea uneia dintre cele mai mari sărbători ale Bisericii prin postire. E ca și cum nu ne-am bucura de venirea Duhului Sfânt.

Da, avem nevoie de post și ne mirăm de ce Sfântul Sinod nu cheamă lumea la post și rugăciune pentru a ne păzi Dumnezeu de războiul care ne bate la ușă pentru păcatele grele în care ne-am cufundat ca neam. Am fi primii care am susține această rânduială, dar nu în aceste zile sfinte în care Ortodoxia sărbătorește pogorârea Duhului Sfânt.

Scriem aceste rânduri nu cu duh de critică, ci cu multă durere și cu nădejdea că astfel de alunecări liturgice, canonice și dogmatice nu vor mai fi posibile în viitor, ca rod al nepăsării noastre. Bunăoară, pe Bunul Dumnezeu să-L rugăm să nu mai îngăduie să aibă loc astfel de înstrăinări de la rânduielile liturgice și canonice ale Bisericii.

Dar trebuie să ne rugăm!..