ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Asta e casa parohială (aparține Bisericii) de la Mădei, com. Borca, jud. Neamț, unde a fost tata preot acum 40 de ani. Aici am locuit din 75 pana în 87. Pe atunci mi se părea un palat imens, da asta pentru că eram eu foarte mic. Acum, când m-am dus, mi s-a părut chiar mică. A fost părăsită vreo 20 de ani, acum se renovează, dar fiecare centimetru îmi rostește o poveste de iubire.
  
 
Țin minte că aveam, eu și cu soră-mea Ema, o cloapătă aurie de la tanti Milia Rusu (Maria, Milia îi ziceam când nu puteam spune r), o vecină minunată care ne-a crescut și ne-a hrănit de un miliard de ori, mamă de preot, Dumnezeu s-o ierte.

Când aveam vreo trei ani, am dispărut de acasă. Mama disperată m-a căutat ore întregi prin vecini, pe ogor, prin pod, prin casă. Plângea în hohote. Se temea că m-am dus la Bistriță, și că am fost luat de ape.

După vreo două ore, tanti Milia s-a gândit și a zis: cocoană preuteasă, cred că știu unde este Ionuțu.

Și a întrat în casă. Sub masă, tanti avea o putină de lemn mare de zece kile de brânză bătută cu sare, un deliciu.

Eu stăteam tacticos lângă borcan și băgam ghearele în brânză. Mama m-a întrebat: ce faci aici? Da eu: pap bâdă.

Ei bine, ca să nu divagăm, aveam o cloapătă aurie și o tochiță de lemn de frasin găsită în podul Bisericii.

Și în fiecare zi, înconjuram casa de zeci de ori urlând:

În Mormânt, Viață, pus ai fooost Hristoase, și s-au spăimântat făpturile îngerești, Plecăciunea Ta cea multă preamărind.

Și băteam cloapăta și toaca, faceam trei închinăciuni și iar, și iar.

Până ieșea mama cu o joardă de nuia și ne alerga prin curte, că era în zeama zăpezii și ne umpleam de noroi până la nas.

Fugeam ce fugeam în jurul casei. Apoi iar: În Mormânt, Viață.

Țin minte că trecuseră Paștile, Înălțarea, era vară și noi tot cu Prohodul umblam în jurul casei.