Trăim în bula noastră strâmtă de credincioși buni, de bătrânei sfinți, de mămici cu prunci, de preoți și teologi, și riscăm să uităm furtuna antihristică de afară.

Am scris un articol despre pomenirea morților "Femeile neamului românesc fac în rai de mâncare lui Dumnezeu".

E bineînțeles o metaforă a dăruirii plenare din rai, pe care Însuși Hristos Dumnezeu a asemănat-o cu un ospăț euharistic:

Luca 22, 29-30

"Și Eu vă rânduiesc vouă împărăție, precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu,

Ca să mâncați și să beți la masa Mea, în împărăția Mea și să ședeți pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel".

Un ziar de pe net, botoșăneanul, a făcut un articol cu textul meu. Toate bune și frumoase.

Însă sute de comentarii triviale, obscene, sectare, pline de ură, de tâmpenie pură, blesteme, mizerii, urlete de hienă.

Oameni care urăsc Biserica, pe preoți și învățătura de două mii de ani a lui Hristos.

Oameni care nu au citit o carte teologică în viața lor care bălăcăresc tot ce are românul mai sfânt: icoane, moaște, pomeniri, cei adormiți, Cruce, Hristos.

O adunătură a iadului pe pământ.

E necesară o nouă evanghelizare a românilor. O nouă îmbisericire a neamului păgânizat de comunism, prostie, consumism și capitalism feroce.

Și când te gândești că toți acești oameni au fost sfinți, bebeluși înmiresmați cu Mir, botezați în numele Preasfintei Treimi și împărtășiți cu Hristos.