ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Învierea Mântuitorului Hristos este evenimentul care a zguduit din temelii întreaga istorie a umanității, afectând cu har nu numai viitorul lumii ci și trecutul ei, orientându-le către cer și dăruindu-le sens veșnic.

Toate cele petrecute în Vechiul Testament au acum o inteligibilitate nouă, fascinantă și mântuitoare, toate durerile și bucuriile lumii vechi au fost părți dintr-o simfonie a iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, toată înțelepciunea pământului, aparent diversă și dispersă, avea un scop, acela de a vesti întruparea lui Dumnezeu.

În referatul Învierii, vedem o sumă de paradoxuri care sfărâmă orice prejudecată lumească, anulează orice previzibilitate umană și instaurează eonul luminii dumnezeiești care se revarsă peste univers.

Un aspect, deloc de neglijat, al acestui cutremur ontologic suprem este prezența femeilor mironosițe lângă mormânt, râvna lor de a unge trupul Celui răstignit, dorul lor de a-L vedea pe Cel ce înviază morții și acum zace mort.

Tot ce știam despre genul feminin, idiosincraziile umane despre slăbiciunea femeii, despre versatilitatea ei, despre domnia fricii în mintea feminină, toată structurarea patriarhală a lumii în bărbați puternici și femei slabe, se năruie. O lume în care războaiele, violența, domnia tiranică, subjugarea și dominația, silnicia și averea, erau în stare de supremație, își vede secate izvoarele înteligibile prin stăruința unor femei mironosițe care trec peste frica de noapte, peste frica de gărzile imperiale și peste orice motivație omenească, pentru a ajunge la mormântul lui Hristos.

De unde această putere, în timp ce Apostolii care priviseră Schimbarea la Față, morții ridicându-se din sicrie, surzii auzind și orbii strigându-și bucuria vederii, zăceau bolnavi de frică și deznădejde încuiați bine îndărătul ușilor?

Femeia experiază încă din primii ani de viață o lume care îi e deseori străină. În timp ce crește, fetița trebuie să își recunoască inferioritatea în ceea ce privește puterea fizică, într-o lume dominată de bărbați. Mai târziu, umilința ia forma fricii de necunoscut, de întuneric, de bărbați suspecți pe stradă, de viol. Femeia înțelege atracția pe care o exercită asupra regnului masculin și începe să selecteze pricinile și ocaziile în care poate fi pusă în inferioritate. Femeile evită colțurile întunecate, noaptea, singurătatea, necunoscutul, tocmai din această frică.

Aici, însă, la marginea gropii, femeile calcă în picioare frica și durerea de a-L vedea mort pe Învățătorul, deruta și neînțelegerea, cu singurul scop de a-L vedea pe Hristos și a-I unge trupul preacurat cu aromate.

Izvorul unei asemenea puteri stă în puterea dătătoare de viață a femeii. Femeia primește darul vieții în interioritatea ei, izvorăște viața din pântece, percepe lumina din interior prin iubire, simte cum crește bebelușul în ea, își dăruiește trupul ca hrană pentru prunc, devine matrice a nașterii de viață. Pentru ea embrionul nu e o anexă a existenței, ci rațiunea însăși a existenței ei. Această putere este mai mare decât a oricărei armate, e puterea de a da viață din iubirea ta și de a o priveghea în creșterea ei. Nimic nu e mai puternic pe pământ. Imperiile s-au prăbușit și s-au prefăcut în țărână, însă mamele tăcute, izvorâtoare de prunci au biruit toate puterile acestei lumi. Și aceasta pentru că puterea de a naște este dăruită de Născătorul lumilor și al universului, care în smerenia Sa, își impregnează iubirea izvorâtoare de viață în oameni. Spre exemplu, românii din Ardeal, dominați și subjugați timp de 1000 de ani pe pământul părinților lor, au răbdat și au biruit. Doi vectori ai lui Dumnezeu au contribuit la aceasta: credința puternică în Dumnezeu care sfărâmă orice convenție terestră, și durerea mamelor născătoare de prunci, care au păstrat neamul rugându-se și născând.

Prezența femeilor la mormântul care izvorăște viață este temeiul unei noi viziuni a istoriei. Aceea în care nimic pământesc nu are dreptul și nu poate opri revărsarea de har a Învierii. Forța infinită a iubirii lui Dumnezeu se transmite la oamenii născători de viață și anulează orice program infernal. Nașterea de prunci este prolegomena și antrenamentul nostru pentru rai. Finețea și gingășia femeii sunt proorocii ale stăruinței în iubire, fidelitate și naștere. Orice convenție a acestei lumi, impusă de stăpânire, tradiție sau obișuință, trebuie să piară în fața valului de iubire al lui Dumnezeu care mătură toată putreziciunea lumii și o umple de înviere.