Când a invadat Ucraina, Propaganda a răcnit că Putin este un nevolnic, bolnav de toate bolile pământului, cu un picior în groapă și că o schimbare de regim este iminentă în Rusia.

Astăzi, acceași Propagandă urlă că, după ce va termina de cucerit Ucraina, Putin va ataca NATO și ca călca în șenilele tancurilor toată Euroopa.

Un editorial de Mike Shedlock via MishTalk pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Cu scopul de a-i determina pe Republicani să aloce sute de miliarde Ucrainei și Israelului, Biden a invocat Principiul Dominoului.

Vă mai aduceți aminte de Principiul Dominoului?

„Nu-l lăsați pe Putin să câștige!”

Reuters relatează că Biden a cerut mai mulți bani. 

Președintele Joe Biden le-a cerut miercuri Republicanilor să aprobe o nouă injecție de ajutor militar pentru Ucraina, avertizând că o victorie a Rusiei în Ucraina ar pune Moscova în poziția de a ataca aliații NATO și ar putea împinge trupele americane într-un război.

Solicitarea lui Biden vine pe fondul intenției Statelor Unite de a anunța 175 de milioane de dolari suplimentari ca ajutor pentru Ucraina, provenind din rezerva tot mai mică de bani alocați deja Kievului.

El (Biden) și-a exprimat dorința de a face schimbări importante în domeniul politicii de imigrație a SUA de-a lungul frontierei cu Mexicul pentru a încerca să obțină acordul Republicanilor.

„Dacă Putin cucerește Ucraina, nu se va opri”, a spus Biden. Putin va ataca un aliat NATO, a prezis el și apoi „vom avea ceva ce nu ne dorim și nu avem astăzi: trupe americane luptând cu trupe rusești”, a spus Biden.

„Nu trebuie să îl lăsăm pe Putin să câștige”, a afirmat el.

Supraestimarea lui Putin

Eurointelligencenotează că am trecut de la automulțumire la panică în privința lui Putin. 

Analiștii occidentali au trecut direct de la automulțumire la panică în evaluările lor despre Vladimir Putin.

Când Ucraina a reacționat, comentatorii au mers până acolo încât au ajuns să fantazeze despre o schimbare de regim în Rusia.

Astăzi, aceiași comentatori avertizează că Putin este pe punctul de a ocupa Kievul și apoi de a ataca NATO.

Este total absurd. Am avertizat în privința oricărei subestimări. Acum, avertizez în privința oricărei supraestimări.

Nu este suficient să interzici vânzarea iPhone-urilor și a Mercedesurilor pentru a-l priva pe Putin de tehnologia necesară războiului.

În același timp, Putin nu are mijloacele – și este puțin probabil că le va dobândi – pentru a purta un război cu NATO, nici măcar cu un NATO cu Trump ca al lider al Americii.

Pe bună dreptate, NATO a început să ia mai în serios apărarea frontierelor sale răsăritene.

Finlanda tocmai a încheiat un acord militar cu Statele Unite. Suedia la fel.  Germania intenționează să trimită o întreagă brigadă în Lituania.

Occidentul nu este neputincios.

Putin are trupe pe care le poate pierde în luptă, însă ritmul la care le pierde acum nu este sustenabil pentru el, nici militar, nici politic.

Nesustenabilul poate fi susținut pentru o perioadă, uneori pentru o lungă perioadă, dar în cele din urmă are un sfârșit.

Am auzit vorbindu-se despre un plan de război de trei ani, până în 2026.

În cele din urmă, Putin va accepta o încetare a focului care să-i garanteze un teritoriu în estul Ucrainei și să desumfle retorica arogantă a Occidentului.

Un asemenea deznodământ ar fi perceput în Rusia ca o victorie politică pentru Putin.

După război, ne așteptăm ca prioritățile sale să se îndrepte către infrastructură. Rusia are multe de oferit, dată fiind localizarea sa geopolitică în centrul continentului eurasiatic.

Cel mai important proiect strategic pentru Rusia ar fi dezvoltarea rutei nordice, de la Marea Barents în est la Marea Nordului în vest.

Topirea ghețurilor arctice face viabilă pentru transport această rută. Dar ar necesita investiții uriașe în infrastructura portuară de-a lungul ei.

EurAsia post-război va fi un loc total diferit.

Principiul Dominoului revizuit

Cititorii mai tineri nici nu au auzit poate de Principiul Dominoului. Acesta afirma că SUA trebuie să lupte cu EI „acolo”, pentru a nu fi nevoită să lupte cu EI„aici”.

Rezultatul a fost implicarea Statelor Unite în Vietnam, inițial în mod limitat, apoi, însă, într-un război major, care a durat în total 20 de ani.

Circa 8,7 milioane de soldați americani au fost sub arme în perioada Vietnam 1964 – 1973, circa 3,1 milioane au mers în Vietnam, 2,2 milioane au fost înrolați, 58.279 de militari americani au murit pentru nimic, iar numărul total de morți în Vietnamul de Nord și de Sud a fost de circa 1,4 milioane.

Statele Unite au pierdut războiul, piesele de domino nu au căzut iar Vietnamul este astăzi un important partener comercial al SUA.

Veterans Breakfast Club propune un excelent curs de împrospătare a memoriei, analizând retrospectiv Principiul Dominoului. 

Principiul Dominoului afirma pur și simplu că victoria comunistă într-o țară sau o regiune ar incita regiunile vecine să se ridice împotriva guvernelor pro-americane, ceea ce ar duce la și mai multe victorii și noi insurecții.

Având grijă ca prima piesă de domino să rămână în picioare – respectiv Vietnamul – Statele Unite ar împiedica Laosul, Cambodgia, Thailanda, Malayezia, Indonezia și chiar India să cadă în ghearele comuniștilor.

Frapant este că cel mai mare partizan al Principiului Dominoului în timpul războiului,secretarul Apărării, Patrick McNamara, a mărturisit ulterior:

„Cred că ne-am înșelat. Nu cred că Vietnamul era important pentru comuniști. Nu cred că pierderea lui ar fi dus – nici nu a dus – la controlul Asiei de către comuniști.”

„Retrospectiv privind, ar fi trebuit să începem să ne retragem din Vietnamul de Sud [în 1965]. Exista o mare probabilitate să fi obținut condiții nu mai puțin avantajoase decât cele acceptate șase ani mai târziu – fără nici un pericol major pentru securitatea națională a SUA și cu costuri umane, politice și sociale mult mai mici pentru America și pentru Vietnam.”

Retrospectiv...

Retrospectiv, nu aveam de la bun început nici o treabă cu Vietnamul.

Retrospectiv, l-aș fi scuipat în față pe McNamara atunci, și l-aș scuipa și azi dacă ar mai trăi.

Retrospectiv, ingerința americană în Ucraina, promovată de John McCain, a provocat mizeria la care asistăm astăzi. La vremea respectivă, am avertizat cu tărie Statele Unite să nu se amestece.

Retrospectiv, sprijinul SUA pentru Israel, indiferent ce a făcut Israelul, a contribuit la situația pe care o avem astăzi.

Retrospectiv, războiul din Irak și uciderea lui Saddam Hussein au dus la apariția ISIS. M-am opus vehement acțiunilor SUA la vremea respectivă.

Retrospectiv, uciderea de către SUA a liderului libian Muammar Gaddafi a dus la ocuparea țării de către ISIS.

Retrospectiv, SUA au irosit trilioane de dolari în Afganistan și au plecat învinse. Încă o dată, am avertizat dinainte în privința acestui lucru.

Nu vă faceți de râs comparându-l pe Putin cu Hitler, sau evenimentele din Orientul Mijlociu cu Al Doilea Război Mondial.

Israelul a dovedit că se poate apăra și singur. Iar sprijinul american acordat de zeci de ani Israelului a avut ca rezultat, în cel mai bun caz, sporirea tensiunilor. Acest mesaj nu constituie un sprijin pentru Hamas pe care Israelul are dreptul să-l distrugă.

Nici o schimbare

Am fost împotriva amestecului american în 1966, în Vietnam, și sunt și acum. Și s-a dovedit că m-am situat de partea bună a istoriei.

Statele Unite nu își pot permite să fie jandarmul lumii, iar rezultatele acestor tentative s-au întors împotriva lor de fiecare dată.

Doar dacă nu presupunem că adevăratul lor obiectiv este Războiul Permanent.