ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Acum 36 de ani! Din cronica Revoluției Române!

22 decembrie 1989. Emanații!

• Silviu Brucan: ,,Gorbaciov mi-a spus: Sunt de acord să-l trântiți pe Ceaușescu cu condiția ca P.C.R. să rămână forța conducătoare pentru că altfel va fi anarhie în țară... În momentul în care a sosit trenul Revoluției, noi eram în gară, pentru că eram singurii care cunoșteam mersul trenurilor. Ne-am suit în tren și am pus, mâna pe putere”.
 
♦ În timp ce revoluționarii strigau ,,Ole, Ole”, Ceaușescu nu mai e!”, în scenă (la televizor) au apărut ,,emanații mișcării”, cei care cunoșteau... ,,mersul trenurilor”, așa cum rezultă și din propriile declarații!
 
♦ Ion Iliescu, 21 decembrie 2006: ,,Eu, personal, am avut discuții, începând din 1984, cu diverse personalități, printre care generalul Ioniță, fostul ministru al Armatei... Cu Măgureanu..., cu un comandor Radu Nicolae... Am avut discuți inclusiv în legătură cu ce s-ar putea face”.
 
♦ Generalul Nicolae Militaru, la Comisia Senatorială: ,,În toamna lui 1984, în timp ce Ceaușescu trebuia să plece într-o vizită în R.F.G., era pregătită o lovitură de stat, care nu s-a executat pentru că, spre totala noastră decepție, s-au luat niște măsuri de contracarare. Grupul era compus din două părți distincte: civili și militari. În fruntea civililor era domnul Ion Iliescu, în fruntea generalilor era generalul de armată Ioniță. Contactul dintre cele două grupuri îl făceam eu, direct între domnul Iliescu și generalul Ioniță. Acest lucru era în 1982... Aveam patru variante de acțiune:
 
1. Momentul plecării lui Ceaușescu din țară, moment care a fost plecarea în RFG...
 
2. A doua variantă era când familia Ceaușescu era în țară, dar mergea în județe, dar în județe mai îndepărtate...
 
3. A treia variantă era într-o zi de lucru obișnuită, când urma să fie arestați la locul lor...
 
4. A patra variantă atunci când ar fi avut loc o ședință de comitet executiv, trebuia să se blocheze intrarea și să se acționeze... Vă rog să rețineți detaliul că a fost foarte greu să atragi în această acțiune oameni cu funcții mari. Au aderat în mod deosebit ofițerii tineri, comandanți de subunități, ofițeri din statele majore”.

♦ Generalul Vasile Ionel, declarație la Comisia Senatorială: ,,Înainte de 1989 a fost un grup de militari care se gândeau la o eventuală răsturnare a lui Ceaușescu – la răsturnarea comunismului nu se gândeau ei, dar răsturnarea dictaturii acesteia și că în sfârșit erau o serie de ofițeri care discutau această posibilitate... În 1983, el (Nicolae Radu – n.n.) mi-a propus atunci, mi-a povestit că se organizează ceva pentru răsturnarea lui Ceaușescu și dacă eu aș putea să particip la așa ceva. I-am spus că o să mă gândesc.. A venit peste vreo săptămână sau două și i-am spus: Da! Atunci când va fi nevoie și voi fi chemat voi fi prezent”.

♦ Virgil Măgureanu, declarație la Comisia Senatorială: ,,Eram în legătură, pe timpuri, cu fostul ministru al apărării Ioniță. Legătura mi-a făcut-o un căpitan de rangul 1 Radu Nicolae... Am ajuns prima dată în casa lui Ioniță în toamna lui 1982... Am avut mai multe întâlniri cu Ioniță, cu primul ministru al armatei de după 1989 – generalul Militaru – și la două dintre aceste întâlniri a participat și actualul președinte. Toate aveau același scop, adică îndreptate împotriva lui Ceaușescu... Am avut niște contacte cu Silviu Brucan – Brucan nu a făcut parte din acest nucleu. Domnul Iliescu a avut niște contacte, totdeauna personale, niciodată în grup cu cei menționați”.
 
♦ General Ștefan Kostyal, declarație la Comisia Senatorială: ,,Am început cu Ioniță să tatonez problema și să ajung la concluzia că da, trebuie să facem ceva. M-am bazat pe Ioniță, fostul ministru al armatei... Din 1982 până în 1984 am evaluat împreună cu el, în sensul că am organizat un nucleu de oameni care să facă ceva pentru înlăturarea lui Ceaușescu prin forță... În 1984 apare acest Radu Nicolae... Mi-a spus că este trimis din partea unui grup să ia legătura cu mine și prin mine să judecăm cu grupul nostru și să luăm legătura cu ambasada sovietică... Noi am continuat cu grupul nostru... Foști militari și militari activi. S-a născut planul nostru în sensul următor: Sunt două posibilități – acțiune închisă, sectară de grup militar, care dă lovitura de stat – sau o acțiune în sensul să izbucnească o revoltă populară, care să se dezvolte... Militaru, cu toate că era militar, era în grupul celălalt... Aveam nevoie de Militaru... Și aici începe să fie această contopire a celor două grupuri, în care noi aveam planul nostru, iar ei vin cu planul lor ca un adaos, prin care ne anunță că au oameni, șeful cabinetului lui Postelnicu, este omul nostru, pe Ceaușescu ni-l dă legat... Iliescu făcea parte din grupul acesta? Da. Cu el trebuia să mă întâlnesc mereu și el tot evita... Au fost două cazuri când noi trebuia să acționăm și am fost frânați cumva de grupul Iliescu și Măgureanu, spunând că nu e cazul... Nehotărâre! Frică!... I-am spus lui Ioniță, mergi domnule și spune lui Iliescu că nu se poate aștepta! Ce complot este acela care ține doi ani de zile? Acela nu e complot!... Am fost în stradă când s-a plecat cu elicopterul (la 22 decembrie 1989 – n.n.)... Am urcat în mașina mea și m-am dus la Ministeurl Armatei. La minister era tovarășul ministru, generalul Stănculescu... Mă duc în birou. În birou Stănculescu se școală și vine spre mine și-mi spune: Tovarășe general, s-a dat ordin trupele să se retragă în cazarmă... În condițiile acestea spun: Stănculescule, ajutăm cu mașina, telefoane, și, conform planului nostru, am nevoie să luăm contact și să aducem pe Iliescu, pe Mănescu, pe Militaru. Așa aveam noi planul atunci, una din variantele noastre. Nu a vrut concret, însă să se decidă în ce parte să acționeze. Stănculescu era neotărât”.
 
♦ Radu Nicolae, declarație la Comisia Senatorială: ,,În 1984 încep să aibă loc primele întâlniri ale așa-zisului vârf ale acestei structuri – care au luat parte la o primă întâlnire, Iliescu, Ioniță, Măgureanu, Militaru și eu... Lucrurile erau foarte bine organizate, se făceau foarte direct... Adevărul este că prin Patilineț, noi întrețineam relații... Problema era așa, în cazul că această grupare reușește să-l elimine pe Ceaușescu să nu existe din partea rușilor reacții care puteau să ducă la situații dramatice. Patilineț făcea legăturra prin Ambasada Rusiei de la Ankara, cu Lavrentiev – cu care era în contact... În 1984 se stabiliseră clar legăturile în armată, lucurile erau foarte bine puse la punct de Ioniță... Urma ca toată afacerea să se desfășoare când Ceuașescu făcea vizita în Germania. Atunci urma să se întâmple cu ajutorul unor prim-secretari... Ceaușescu n-a rămas decât o zi... S-a întors imediat în țară. După care toată grupa am fost riguros supravegheați.... Totuși am reușit să ne întâlnim de mai multe ori cu Măgureanu și Patilineț – deci grupul care decidea – Iliescu, Măgureanu, Militaru, Radu, Ioniță – ne-am întâlnit de vreo șase ori... Au fost atraș o seamă de generali, ofițeri superiori... Ultimii cu care s-a stat de vorbă au fost generalii Gomoiu și Popa... Noi ne-am propus să nu înlăturăm sistemul, ci să-l facem să funcționeze real... Prin Patilineț am avut relații până la nivelul lui Gorbaciov”.
 
♦ Mihail Montanu, declarație ca martor: ,,Începând din 1985 au existat întâlniri frecvente între Ion Iliescu, Gogu Rădulescu, Ion Rusu, Ion Ioniță, generalul Militaru, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Silviu Brucan”.
 
♦ Silviu Brucan, declarație la Comisia Senatorială: ,,Începând din 1983 – 1984, în discuțiile cu generalul Ioniță ideea principală a nostră era că dictatura lui Ceaușescu se bazează pe trei piloni: Partidul Comunist, Armata și Securitatea. Nici unul dintre acestea nu poate fi luat prin asalt direct, și singura strategie realistă este de a face o breșă în ele, așa cum s-a întâmplat în alte țări... Gorbaciov mi-a spus: Sunt de acord să-l trântiți pe Ceaușescu cu condiția ca P.C.R. să rămână forța conducătoare pentru că altfel va fi anarhie în țară... Între Iliescu și Militaru era o prietenie care nu avea același conținut pe care îl avea prietenia dintre Stănculescu și Militaru”. 
 
♦ Tot Silviu Brucan conchidea: ,,În momentul în care a sosit trenul Revoluției, noi eram în gară, pentru că eram singurii care cunoșteam mersul trenurilor. Ne-am suit în tren și am pus, mâna pe putere. Când zic noi, mă gândesc în primul rând la Ion Iliescu”.
 
♦ Cătălin Ranco Pițu, fost procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare: ,,Gruparea complotistă a fost formată atât din civili (latura politică), dar și din militari (latura militară), cu toții marginalizați, într-un fel sau altul prin deciziile fostului președinte. Componenții grupului au aparținut principalelor două filoane militare (Armata și Securitatea), de la nivel mediu până la vârf, dar și structurilor civile ale statului român”.
 
Acum 36 de ani! Din cronica Revoluției Române!

Diversiunea/manipularea! 
  
• Gelu Voican Voiculescu: ,,A făcut-o armata... pentru că lui Iliescu i s-au pus condiții, să șteargă cu buretele ce a fost la Timișoara și ce a fost în 21 și 22 decembrie, că armata a fost , a făcut, a dres...”.
 
• Raportul Ministerului de Interne: ,,Aceste zvonuri vehiculate la momentul respectiv aduc mai mult cu așa-zisele jocuri operative care se practicau în scenariile aplicațiilor desfășurate și înaine de revoluție de către MApN și MI”.
 
• Cătălin Ranco Pițu: ,,Factorii de decizie de la vârful Marelui Stat Major au indus în eroare sistematic”.
 
♦ La 22 decembrie 1989, în Piața Palatului, în jurul orelor 18.30, s-a deschis foc de diversiune, urmat de trageri reale, inclusiv cu tunurile de pe tancuri, rezultând zeci de morți și distrugerea unora dintre clădirile din zonă, inclusiv a Bibliotecii Centrale Universitare. 
 
♦ În continuare, acțiunile diversioniste ,,securisto-teroriste” (cum li s-a zis) s-au extins în București și în toată țara, în special în zonele industriale și în cele care se aflau sisteme de apărare antiaeriană, aeroporturi, asupra obiectivelor militare, Televiziunii și Radiodifuziunii, rezultând sute morți și mii de răniți (cu mult mai mult decât în perioada 16 - 22 decembrie 1989).
 
♦ Concomitent a început manipularea prin televiziune, telefonie și mass-media, dar și diversiunea radioelectronică, despre ai căror autori, multă vreme nu s-a spus/scris mai nimic, sau puțin credibil când s-a abordat problema.
 
♦ Anul trecut, generalul Cătălin Ranco Pițu, fost procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare, a avansat/emis câteva ipoteze (concluzii, în aprecierea dândului) referitoare la autorii diversiunii, însoțite și de declarații ale unora dintre cei cei implicați în evenimentele de acum 36 de ani:
 
• ,,Probatoriul administrat la dosarul revoluției a relevat fără echivoc faptul că, în timp ce au activat în sediul central al MApN, ordinele militare diversioniste au fost date de generalii Militaru Nicolae, Stănculescu Victor (ambii în calitate de miniștri ai apărării) și Eftimescu Nicolae (șeful Direcției Operații). Acestora li s-au alăturat în activitatea diversionistă și alți militari cu funcții și grade importante, precum generalii Pletos (și el component al «grupului Iliescu» și colaborator al serviciilor de informații sovietice). Toți acești factori de decizie militară s-au subordonat conducerii CFSN... Ion Iliescu a știut că militarii din jurul lui emiteau ordine diversioniste grave, neluând nicio măsură pentru stoparea acestora”.
 
• ,,Factorii de decizie de la vârful Marelui Stat Major au indus în eroare sistematic, prin repetarea aceluiași gen de conduită. Au fost date multiple ordine inutile de deplasare pe timp de noapte a unor unități militare, în condiții în care nu erau asigurate coordonarea și comunicarea între aceste unități. Regimente întregi de blindate grele au primit ordine de luptă în interiorul orașelor țării, fără ca militarii tanchiști să fie pregătiți pentru lupta urbană. Au fost create în mod repetat condiții pentru apariția inevitabilă a focului fratricid, fără a fi luate măsurile necesare stopării acestui fenomen. S-a persistat în mod succesiv pentru a fi manipulată opinia publică în sensul că «securist-teroriștii» luptă cu înverșunare împotriva revoluției”. 
 
• ,,La ora 14.00, în biroul adjunctului directorului TVR (etajul 11), s-a instalat un grup militar de control și cenzură a informației ce urma a fi difuzată prin această instituție... Multiplele dezinformări exercitate prin TVR, toate după ora 15.00 a zilei de 22 decembrie 989, s-au petrecut sub mandatul și responsabilitatea comandamentului militar al TVR, dar nu independent, ci în deplină colaborare cu MApN. Factorii decizionali ai MApN au fost într-o permanentă legătură cu militarii de la etajul 11 al TVR. Ofițerii Direcției Operații din MStM al armatei erau în legătură permanentă cu etajul 11 al TVR... Însuși generalul Stănculescu era la curent cu ce se întâmplă la TVR... Deși la MApN se știa despre dezinformarea deosebit de periculoasă lansată prin intermediul TVR, nu s-a luat nici o măsură de contracarare, cu toate că o astfel de măsură imediată se putea și trebuia luată, din moment ce televiziunea era sub total control militar. Analizată din perspectivă generală atitudinea comenzii MApN este firească, pentru că în decembrie 1989 vârful decizional al MApN a coordonat inducerea în eroare, iar dezinformările prin TVR au reprezentat o componentă a acesteia. În același timp, conduita MApN a fost acceptată de factorii de decizie ai CFSN”.
 
♦ Locotenent-colonelul Mircea Chelaru, declarație de martor: ,,Pentru exercitarea diversiunii au lucrat două categorii. O primă categorie a fost reprezentată de o rețea a generalilor din armată, orientați cu toții spre Moscova, în sensul că cel puțin aveau studiile militare făcute în URSS... O a doua categorie a fost formată din civili controlați la rândul lor de serviciile sovietice. Mă refer la persoane precum Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu și alții... Rețeaua generalilor despre care vorbeam mai sus era formată, în ordinea importanței, de către generalul Militaru, generalul Kostyal Ștefan, generalul Pletos, generalul Ciubăncan, generalul Pancea, generalul Vasile Ionel, generalul Stănculescu... Generalul Eftimescu a săvârșit o serie de greșeli mari în timpul acelei zile. A dat în mod concomitet ordine unor unități de tancuri de la Târgoviște și unui regiment de elicoptare de la Alexeni să se deplaseze spre capitală cu scopul de a ajuta trupele deja aflate în dispozitiv la București. Acest ordin s-a dat fără a fi stabilite metode eficiente de comunicare. Generalul Eftimescu și echipa sa au dat numeroase ordine total contradictorii. De exemplu, s-a emis ordin de interzicere totală a zborului, iar după aceea, fără a fi anulat acest ordin, s-a permis efectuarea unor zboruri militare... Acest gen de comportament a produs în mod constant grave disfunționalități care au dus în mod inevitabil la existența focului fratricid, cu consecințe deosebit de grave. Explicațiile pot fi două: grava lipsă de profesionalism sau reaua-credință”.
 
♦ Generalul Constantin Olteanu, fost ministru al Apărării Naționale (declarație de martor): ,,Opinez faptul că diversiunea existentă în decembrie 1989 a folosit noii puteri instalate în România. Prin intermediul diversiunii, a fost creat un inamic al Revoluției și al revoluționarilor. Doar așa s-a justificat ideea de revoluție. Trebuia să existe un dușman împotriva căruia să lupți și în acest fel se legitimau. Având în vedere experiența militară și funcțiile deținute în cadrul armatei, afirm cu certitudine că ordinele militare importante, indiferent de natura lor, date în decembrie 1989, puteau fi date exclusiv de la sediul Marelui Stat Major al Armatei. Doar ofițerii cu grad superior ce și-au desfășurat activitatea în acest sediu puteau coordona acțiunile militare importante, la nivel național. Doar aici se aflau codurile importante, parolele necesare, instrucțiunile care reglementau activitatea întregii forțe militare a României”.
 
♦ Maiorul Valeriu Pricină, declarație de martor: ,,Consider că, după 22 decembrie 1989, a fost o continuare a diversiunii la o altă scară, națională, promovată de cei aflați în noua conducere, respectiv CFSN, dar și structura militară la vârf... În acest context s-au înscris și multe ordine date de anumiți comandanți militari pe care le-aș numi cel puțin ciudate, prin care unitățile miliatre au fost angrenate în focul fratricid sau puse în situații de pericol iminent... Personal apreciez că toate deciziile militare luate după data de 22 decembrie 1989 nu puteau fi luate fără implicarea directă a șefilor de direcții militare... Acceptarea acestei situații criminale a fost făcută de grupul politico-militar ce a preluat puterea în stat în cursul lunii decembrie 1989. O analiză obiectivă relevă fără dubii, că toate cadrele militare cu funcții importante și-au păstrat statutul și după 22 decembrie 1989 deși, în multe situații, au participat în mod direct la represiunea existentă până la data de 22 decembrie 1989, au beneficiat ulterior de avansări succesive în grad militar, fiind aduse în poziții nefirești într-un timp foarte scurt”. 
 
♦ Contraamiralul Alexandru Plăviciosu, declarație de martor: ,,Opinia mea este că beneficiarii diversiunii, în ansamblul ei, sunt cei care au preluat puterea în stat, începând cu 22 decembrie 1989. Consider că Direcția Informații a Armatei avea capacitatea de a gândi, planifica și executa întreaga diversiune... Exclud amestecul militar extern și consider că realizarea acestui plan bine pus la punct a fost opera unei mâini interne”.
 
♦ Ion Iliescu, 21 decembrie 2007: ,,La ora 18.30 (la 22 decembrie 1989 – n.n.) a început diversiunea armată care, în esență, își propunea să împiedice constituirea noilor structuri ale puterii de stat... Marea provocare politică, speculată de cercuri interesate – din interiorul și din afara țării – a fost lansarea suspiciunii că această diversiune ar fi fost pusă la cale chiar de cei ce au preluat puterea (membrii CFSN) și că acesta ar fi constituit o adevărată lovitură de stat sau ceea ce s-a vehiculat adesea – «confiscarea Revoluției» – și că, deci, răspunderea pentru cei ce au murit, după fuga lui Ceaușescu ar reveni celor care au preluat puterea”.
 
♦ Raportul Ministerului de Interne: ,,Reține atenția și faptul că majoritatea zvonurilor alarmiste proveneau de la sediul MApN, unde se aflau generalii Victor Stănculescu și Militaru ș.a... Aceste zvonuri vehiculate la momentul respectiv aduc mai mult cu așa-zisele jocuri operative care se practicau în scenariile aplicațiilor desfășurate și înaine de revoluție de către MApN și MI”10.
 
♦ Gelu Voican Voiculescu, 30 mai 1994: ,,A făcut-o armata, fie cu scopul să elimine echipa nedorită care s-a substituit celei care trebuia să fie cu adevărat, fie ca să șteargă și să poată pune condiții după aceea, pentru că lui Iliescu i s-au pus condiții, să șteargă cu buretele ce a fost la Timișoara și ce a fost în 21 și 22 decembrie, că armata a fost, a făcut, a dres...”.
 
♦ Chiar dacă unele afirmații par incredibile, cred că este bine să știn, cel puțin, că ele a fost făcute!
 
P.S. Postarea se referă numai la contextul epocii!