Conflictul Ruso-Ucrainian: Privire Retrospectiva

Nicolae Dima

De la Kiev la Moscova

Rusii, ucrainienii si belorusii sunt cele trei natiuni slave de rasarit si originea lor este comuna. Toti descind din populatia slava locala peste care au venit vikingii, dand treptat nastere unor populatii cu trasaturi noi. Asa cum se stie, Vikingii au fondat mai multe centre politice care au dominat regiunile geografice limitrofe, dar care aveau relatii comerciale si diplomatice extinse din Scandinavia pana la Constatinopol. Pe la anul 1000, knezatul Kievului domina intreaga regiune si era in plina glorie, dar avea vecini agresivi si viitorul era incert. Kazarii amenintau Kievul la sud-est si mongolii se conturau ca o mare amenintare din Est. In acele conditii, in anul 987 marele print Vladimir a adoptat religia crestin-ortodoxa care s-a raspandit trepat la toti slavii de rasarit. Ulterior, knezatele vikingo-slave au fot cucerite de tatari si Kievul si-a pierdut importanta in favoarea Moscovei. Cred ca atunci a fost sadita samanta animozitatii dintre Moscova si Kiev care persista pana in ziua de azi. Aproximativ in aceiasi perioada a inceput si diferentierea slavilor de rasarit; proces care a durat sute de ani si care a lasat unele zone in confuzie. Este cazul regiunii de sud-est a Ucrainei contemporane. Procesul de diferentiere etnica a creat probleme teritoriale care inca persista. Cele trei natiuni noi s-au conturat separat lingvistic si psihologic, dar nu s-au delimitat clar pe plan geografic. Ele s-au suprapus teritorial intre ele si se suprapun si cu tarile vecine. De aici rezulta una din neintelegerile actuale dintre Rusia si Ucraina si dintre Ucraina si vecinii ei din Vest

***

In cursul extinderii lor teritoriale rusii au reprimat doleantele popoarelor cucerite. Personal, cred ca in subconstientul natiunii ruse exista anumite framantari din cauza suferintelor pe care le-au cauzat elitele atat propriului popor redus la robie cat si popoarelor ocupate. Framantarile marilor filozofi, scriitori si lideri rusi au dat nastere la doua curente social-politice contradictorii. Pe de o parte, pentru a-si justifica expansiunea, elitele au avansat idea de mesianism. Timp de cateva secole ele au sustinut ca misiunea Rusiei a fost sa elibereze natiunile crestine de sub jugul otoman si ca eforturile respective necesitau sacrificii. Apoi, in secolul trecut, fosta uniune sovietica a trambitat misiunea egalitatii universale prin comunism. Alta expansiune, alte sacrificii! Acum, Moscova sustine ca este chemata sa salveze Rusia si omenirea de sub influenta unui Occident intrat in faza de decadenta. Al doilea curent, mult mai slab in prezent, este cel al modernizatorilor. Acestia propun o societate democrata cu valori occidentale, dar se pare ca oamenii de rand nu sunt suficient de educati sa opteze pentru asemenea valori. In conscinta, Moscova a rearborat vechea traditie expasionista, dar incearca sa gaseasca argumente noi.

Noi cautari si justificari

In ultima vreme, rusii isi cauta alte justificari pentru a-si mentine controlul regional si au formulat o noua gandire adaptata la timpurile pe care le traim. Precizam ca natiunea rusa, ca de altfel toate natiunile europene, nu se mai inmulteste, ceace constitue o mare amenintare economica, culturala si in final politica. Fara generatii tinere care sa asigure continuitatea biologica, natiunile sunt in pericol de disparitie. Liderii rusi sunt constienti ca in Rusia se inmultesc in special musulmanii si asiaticii si incearca sa compenseze acest proces prin asimilarea locuitorilor de alte etnii. In acest sens, in ultima vreme sociologii au inceput sa avanseze ideia unei identitati de stepa; de campii nesfarsite; identitate si mentalitate care ar fi comuna tuturor popoarelor din vastitatea federatiei Ruse de la Petersburg pana la Vladivostok. Unul din avocatii acestei gandiri este filozoful Alexandr Dughin, un intelectual traditionalist care pare a fi un om onest. Este adevarat ca unii din membrii etniilor ne-ruse au fost educati si promovati social si acum se identifica cu Rusia, dar este indoelnic daca aceasta patura subtire va atrage spre asimilare si minoritatile din care provin.

Si apropo! Cand imi faceam studiile de doctorat la New York prin anii 1970 se spunea, mai in gluma mai in serios, ca armata rosie era in curs de ingalbenire; adica avea din ce in ce mai putini etnici rusi albi, dar avea in schimb multi recruti de rasa galbena din partile asiatice ale uniunii. De fapt, in 1989 cand ma aflam in vizita in fosta uniune am vazut personal multi asemenea soldati cu ochi oblici. Au trecut peste cinci decenii de atunci si lucrurile s-au  schimbat, dar nu neaparat spre bine. In actualul razboi din Ucraina, Putin nu prea mai are recruti rusi si a inceput sa aduca soldati coreeni. De unde va aduce Moscova soldati in viitor in situatia in care se stie ca rusoaicele refuza sa mai faca copii? In acest context socio-demografic, nu cred ca Rusia mai reprezinta un mare pericol pentru Europa. Referitor la tara noastra, Rusia ne-a cauzat suferinte imense in trecut si inca ne creaza mari necazuri in Basarabia, dar disputa noastra actuala este cu Ucraina.

Problemele Ucrainei

Din punct de vedere teritorial, granitele Europei moderne au fost stabilite la Conferinta de Pace de la Paris in urma primului razboi mondial. Ucraina, avea atunci un teritoriu mai mic si a fost atrasa in Uniunea Sovietica dupa ce Lenin i-a oferit partea de sud-est, care apartinea Rusiei. Apoi, provinciile romanesti Basarabia si Bucovina de Nord au fost oferite Ucrainei de catre Stalin in urma pactului Ribbentrop-Molotov. Si sa nu uitam cum se poarta Ucraina cu cei 500 de mii de confrati romani care traiesc in prezent pe teritoriul ei. Nici macar nu vrea sa-i numeasca romani; ca pe timpul lui Stalin. Sunt guvernantii de la Kiev orbi sau se fac ca nu inteleg ca au o problema? Mircea Druc, fost prim ministru al Republicii Moldova, imi spunea la Cernauti in 1989 ca ucrainieni sunt constienti de conflictul teritorial cu Romania si ori de cate ori se aduce in discutie acest subiect, tresar si nu stiu cum sa reactioneze.

Altfel, Calin Georgescu a avut dreptate cand s-a referit la acest subiect spinos intr-unul din inteviurile sale recente, dar asemenea subiecte trebuie abordate in mod discret si diplomatic. Ucraina are probleme teritoriale si lumea internatioala este constienta de acest lucru. Insusi Alexandr Dughin a declarat ca Ucraina are asemenea dispute cu tarile vecine, inclusiv cu tara noastra; si a mai spus ca Basarabia se va reuni cu Romania. Este guvernul roman pregatit in acest scop si in stare de alerta?

Nicolae Dima, USA, 5 Februarie 2025.