Europa a iesit epuizata din cel de al Doilea Razboi Mondial. Germania era distrusa. Anglia era bombardata. Franta era saracita si de abia supravietuia. America devenea cea mai puternica tara din lume. Uniunea Sovietica era victorioasa, dar ruinata. Stalin regreta ca nu a putut ocupa si comuniza toata Europa. Tarile Est Europene erau insa ocupate de sovietici si se aflau in curs de comunizare. Aici voi insera prima amintire personala despre armata Sovietica.

***

In vara anului 1944 eram in vacanta la bunica din satul Curcani unde ma nascusem. In luna iulie implinisem opt ani si nu stiu daca eram cumva un copil precoce, dar un anumit eveniment nu-l voi uita niciodata. Era la sfarsitul lunii august sau la inceputul lui septembrie dupa acel act odios act de neghiobie sau tradare de la 23 august.

Casa bunicii era situata pe valea Argesului si pe marginea soselei care ducea de la Bucuresti la Oltenita. Dincolo de Oltenita, peste Dunare, era Bulgaria. Intr-una din zile au inceput sa treaca pe sosea sute de camioane incarcate cu soldati sovietici grabiti sa ocupe Bulgaria. M-au impresionat camioanele militare. Un frate mai in varsta mi-a spus ca erau americane. Incepusem sa citesc si imi amintesc ca pe botul tesit al acelor camioane scria Fordson. Multi sateni, si in special noi copiii, ne uitam curiosi la trupele sovietice. Satenii erau ingrijorat si aveau si motive. Cativa ani mai tarziu va incepe o tragedie care intr-un fel sau altul continua si azi...

***

Revin la primii ani postbelici. Acordurile din Malta au pus capat vechii Europe. Daca regiunea de Est era in curs de comunizare, nici vestul nu statea pe roze. Populatia Europei occidentale suferea si in unele tari ca Franta, Italia si Grecia partidele comuniste le amenintau stabilitatea. In acele conditii Statele Unite au decis sa intervina si sa ajute Europa prin Planul Marshall, legiferat de Congres in 1948. Planul a costat America 13 miliarde de dolari, ceea ce in ziua de azi ar echivala cu peste 150 de miliarde. Din 1948 pana in 1951 planul Marshall a ajutat 16 tari si pe unele le-a salvat din ghearele comunismului.

Intre timp, alianta americano-sovietica din timpul razboiului s-a dizolvat; lumea s-a divizat in doua tabere opuse si s-a ajuns la Razboiul Rece. Datorita in mare parte ajutorului american tarile occidentale s-au refacut si au inceput sa prospere. Ele se simteau totusi amenintate de lagarul comunist si in 1949, in urma unei intruniri care a avut loc la Washington, au infiintat Alianta Nord Atlantica (NATO). Pornind de la 12 membri fondatori, organizatia s-a extins in mai multe etape si dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice a ajuns la 30 de tari membre fiind deschisa si aderarii altora. In mod neasteptat, in ultimii ani organizatia a intrat insa in impas, ceace ridica unele semne de intrebare si ii afecteaza solidaritatea si eficacitatea. Si la acest punct voi adauga unele comentarii.

***

Intre 1985 si 1989 am fost profesor la scoala militara J.F. Kennedy din Fort Bragg, Carolina de Nord, unde am realizat mai multe studii, din care unele au fost publicate. Un asemenea studiu este despre România si un altul despre evolutia post-belica a Europei de Est. Ambele au fost publicate in revista „Military Intelligence” („Eastern Europe: An Area in Crisis”, June 1987 si „Communist Romania: A Model of Social Decay”, October 1987). La vremea respectiva eram convins ca zilele comunismului est-european erau numarate si ma asteptam la o mare schimbare in jurul lui 1990. (A se vedea pagina atasata aici).

In acele conditii sugeram ca viitoarele tari libere din regiune, de la Marea Neagra si Marea Adriatica pana la Marea Baltica, sa ramana o zona tampon care sa separe occidentul de Rusia. Ideea a declansat interes intre specialisti unde am avut atat sustinatori cat si opozanti. Sustinatorii au fost de parere ca e o ideea buna, dar criticii au scos in evidenta ca nici natura si nici societatea umana nu accepta zone neutre si ca la primul seism echilibrul va fi zdruncinat.

De altfel, ceva mai tarziu, profesorul Samuel Hantington sustinea in studiul sau geopolitic publicat in 1996 si intitulat The Clash of Civilization ca zonele tampon (bridge) sunt foarte subrede si de cele mai multe ori sunt primele care se prabusesc. Si inca de atunci scria clar ca Ucraina este un asemenea stat-tampon; o tara sau natiune destinata sa se scindeze... Cata dreptate a avut!

Si revin la anii 1990 cand s-a schimbat soarta intregului lagar comunist controlat de Moscova. Acele schimbari, care pareau de bun augur, au modificat si atitudinea mea si m-au facut sa devin un adept al extinderii aliantei NATO. In acest sens, in 1990, am inceput sa cooperez cu noii diplomati români acreditati la Washington, intre care ambasadorul Dragos Munteanu. Acesta mi-a sugerat sa prezint punctul de vedere al românilor americani la o reuniune organizata in Congresul SUA, lucru pe care l-am facut. In paralel insa, si dupa ce m-am consultat cu liderii exilului românesc si cu unii legislatori americani, am prezentat congresului un studiu in acest scop. Am sustinut cu argumente culturale, istorice si geografice ca România trebuie cooptata in Alianta. Studiul a fost prezentat in Congres de catre deputatul Martin Hoke din Ohio si a fost inserat in arhivele oficiale ale legislativului SUA. Iata introducerea deputatului Hoke, care la vremea respectiva avea rezerve fata de noii guvernanti români:

Extinderea Aliantei NATO si Pozitia Românilor Americani - Martin R. Hoke of Ohio, House of Representative, July 23, 1996:

Prefata deputatului Hoke:

„Domnule Presedinte, fiind eu insumi pe jumatate român doresc sa vad România reintegrata in Europa occidentala, regiune cu care impartaseste multe traditii politice, economice si culturale. Consider ca soarta si stabilitatea României este vitala pentru pacea si securitatea continentului. Cu toate acestea, am unele rezerve fata de noile institutii democratice din tara care sunt slabe si fragile. Ma refer, intre altele, la faptul ca mult prea multi fosti sefi ai regimului comunist au ramas in pozitii de putere. Pe deasupra, multe din posibilitatile financiare ale fostului partid comunist sunt in continuare dominate de acestia, ceace, impreuna cu radioul si televiziunea, le confera mari avantaje fata de partidele din noua opozitie. In consecinta, nu sunt convins ca se merge spre o democratie reala si catre o economie de piata, care sa permita României sa devina o tara membra cu drepturi depline a aliantei NATO. Oricum, inaintez declaratia de pozitie a românilor Americani.”

Nicolae Dima: „Subliniez ca prezentarea acestui studiu in Congres a fost facilitata de Petre Lucaci, presedintele Uniunii si Ligii Societatilor Române din America cu sediul in Ohio, statul deputatului Hoke. Lucaci a sustinut fara rezerve analiza mea si pentru a-i conferi mai multa pondere a cooptat si episcopii româno-americani sa co-semneze. Iata semnatarii:

Peter Lucaci, President, Union and League of the Romanian Societies of America

***

Adaug faptul ca declaratia introductiva a legislatorului american a fost scrisa si prezentata oral in Congresul SUA in iulie 1996, acum 29 de ani. Ce s-a schimbat de atunci si pana acum? România a fost cooptata in alianta NATO in 2004 cand eu eram de acum in relatii bune cu diplomatii români, civili si militari, acreditati la Washington si la New York. Intre timp, stabilisem o legatura cu generalul Nicolae Spiroiu, cu care fusesem coleg de liceu. L-am intalnit si intervievat la Bucuresti cand era ministrul apararii. La intalnire a participat si colonelul Boyd, atasatul militar al Americii la Bucuresti, diplomat cu care ma cunoscusem la Washington. (Foto)

In noua conjunctura eram total de acord cu aderarea tarii la alianta, dar aveam unele retineri din cauza Basarabiei. Eu doream ca mai intai, sau odata cu aderarea, Basarabia sa se reuneasca cu România. Undeva exista insa o piedica si aceasta era doar partial vizibila. Moscova se opunea ideei de reunire, in timp ce Washingtonul acceptase tacit conditia Rusiei ca Republica Moldova sa ramana in suspensie.

Si totusi, alianta NATO era in plina ascensiune si tarile est europene erau avide sa se alature occidentului. România in mod special a dorit aderarea la alianta din cauza abuzurilor cu care Rusia a tratat-o de-a lungul istoriei. Nimeni nu isi imagina ca peste trei decenii alianta va intra in criza. Si s-a ajuns la situatia de azi datorita Ucrainei. De fapt, totul a inceput cu negocierile din Malta si cu interpretarea acordurilor semnate.

Problema isi are originea in februarie 1990 cand Gorbaciov a acceptat planul de reunificare a Germaniei si ulterior de integrare in NATO a tarii reunificate. Potrivit Moscovei, conditia a fost ca alianta sa nu se extinda mai departe spre hotarele Rusiei. Conform darilor de seama, Secretarul American de stat James Baker, a afirmat la acea vreme: ”nici un centimetru (inch)” de extindere spre Est”.

Aceasta afirmatie nu a fost inclusa insa in documentele semnate si de aici incep neintelegerile. Au urmat extinderi in lant si cu fiecare noua extindere NATO s-a apropiat si mai mult de Rusia. Cand s-a propus ca Georgia sa fie cooptata in Alianta, Rusia s-a vazut incoltita si a declansat razboiul din Caucaz. Apoi, cand Ucraina si-a anuntat decizia de a adera la alianta, Moscova s-a considerat grav amenintata si s-a ajuns la razboiul actual. Detaliile ostilitatilor sunt cunoscute.

Cine a pornit insa razboiul? Intrebarea este filozofica si practic inutila. Ea seamana cu intrebarea proverbiala si fara raspuns: Ce a fost la inceput, oul sau gaina?

Desigur, se stie ca Rusia a atacat, dar de ce a facut-o? Pentru ca potrivit intelegerii cu America, Ucraina trebuia sa ramana neangajata; pentru ca guvernul din Kiev a recurs la masuri de reprimare a minoritatii ruse din sud-estul tarii; si pentru ca Ucraina lui Zelensky s-a pus totalmente la dispozitia tarilor din Occident provocand Rusia la un razboi pe care nu-l poate castiga. Moscova la randul ei a considerat ca pierderea Ucrainei ar fi o amenintare existentiala si a reactionat in mod corespunzator. Si aici am sa le amintesc cititorilor ca am scris mai multe articole in care am sustinut negru pe alb ca Rusia nu va ceda niciodata Ucraina de buna voie. Va invit sa consultati intre altele cartea The United States vs. Russia, 2009-2019, Washington-London: Academica Press, 2020.

***

Si ce a urmat? S-a declansat razboiul actual si situatia s-a agravat pas cu pas. Anglia si principalele tari vest europene, cu consimtamantul ferm al Americii condusa de fostul presedinte Biden, au impins vehement Ucraina sa se opuna militar invaziei rusesti. La randul sau, Zelensky si sustinatorii lui s-au prins de buna voie intr-un joc periculos si fara solutie riscand sa distruga tara si sa sacrifice poporul. Si cu fiecare zi ce trece, incetarea conflictului devine si mai problematica. Ce urmareste Occidentul in acest razboi extrem de costisitor? Urmareste oare resursele Ucrainei, dar ce va ramane din ele daca razboiul continua? In plus, mare parte din resurse, intre care minerale rare, au fost contractate de Statele Unite. Pe de alta parte, daca Occidentul si-a propus sa castige razboiul, atunci va trebui sa rapuna complet Rusia. Este oare posibil acest lucru avand in vedere ca Rusia dispune de peste cinci mii de focoase nucleare? Cine isi asuma riscul declanserii unei calamitati de proportii apocaliptice?

Intre timp, Presedintele Trump a revenit la Casa Alba si a complicat mult scena geopolitica din intreaga Europa.

Donald Trump este un presedinte hotarit, dur si imprevizibil. El a preluat America intr-o situatie precara pe plan social si economic si in declin de prestigiu pe plan international. Europa de Vest la randul ei s-a dezvoltat economic si in unele privinte a depasit tehnologic America, dar si-a ignorat capacitatea de aparare militara. In consecinta, Trump a cerut aliatilor sa-si majoreze cheltuielile de aparare initial la 2 la suta din bugetele nationale si ulterior la 5 la suta. Alocatiile cerute sunt foarte mari si multe tari nu si le pot permite. Trump a avertizat insa Europa asupra unor posibile consecinte neplacute in cazul in care tarile NATO nu isi asuma mai multa raspundere.

In acelasi timp, Trump a initiat negocieri directe cu Putin fara consultari prealabile cu principalii aliati vest-europeni. Ignorate si frustrate, Anglia, Franta si Germania au anuntat ca vor continua sa ajute oricum Ucraina si si-au propus un plan de reinarmare de sute de miliarde de dolari, plan esalonat pe urmatorii zece ani. Isi inchipuie liderii acestor tari ca Rusia va sta cu mainile in san si-i va astepta sa se reinarmeze!?

Adevarul este ca Europa occidentala se afla in declin socio-economic si in deriva morala si crede probabil ca un eventual razboi cu Rusia ar putea fi o solutie pentru iesirea din criza. Fara Statele Unite, Europa nu are insa nici o sansa, iar America se afla ea insasi in cautarea unui loc propriu si dominant in lumea globala de azi; o lume in care nimeni nu mai e multumit si nu-si mai gaseste locul. In ultimele zile, de exemplu, Anglia si Germania au semnat un tratat strategic bilateral dovedind nelinistea si nesiguranta care domina in Europa.

***

In aceste zile incordate si cu viitor incert, eu personal raman adept al integrarii României in Uniunea Europeana si alianta NATO, dar am inceput sa am rezerve fata de politica celor doua organizatii. Acestea trebuie reformate radical.

România la randul ei, are urgenta nevoie de un plan strategic de lunga durata si de lideri onesti, competenti si responsabili.

De 35 de ani tara e condusa si abuzata de o clasa politica oneroasa care combina vechile traditii fanariote cu metodele mafiei moderne. „Totul pentru ei si pentru stapanii lor din Vest”.

Acum, România a primit dispozitii de la centru sa se inarmeze si s-a conformat imediat. De unde va scoate Guvernul sumele necesare cand tara e aproape falimentara? Guvernantii au insa imaginatie: vor taia din bursele studentilor dar nu se vor atinge de pensiile nesimtite acordate unor protejati ai sistemului si nici de averile ilicite ale uzurpatorilor.

Altfel, Guvernul a decis sa cumpere tehnica militara la mana a doua si tehnica avansata (sa speram noua) din Franta. In ce priveste rachetele moderne de aparare Patriot, cumparate pe bani grei din America, guvernantii nostri le-au donat Ucrainei...

Ce va urma?

PS: Studiul „Extinderea Aliantei NATO si Pozitia Românilor Americani”  e tradus in intregime in limba româna si e disponibil la cerere.

Profesor Dr. Nicolae Dima, SUA, Iulie 2025