(Semnalarea unei carti despre Exilul Romanesc)

In situatia de azi, in care aproape o treime din populatia Romaniei a parasit tara, se cere imperios un studiu obiectiv despre Cauzele, si mai ales despre Consecintele, plecarilor si ale de-popularii tarii.

Incep cu o marturisire. Cand am ajuns in lagarul de refugiati de la Traiskirchen de langa Viena in octombrie 1968 m-a impresionat diversitatea refugiatilor si povestile multora dintre ei. Cele mai multe erau dramatice si unele erau de-a dreptul shocante. Atunci m-am gandit ca ar trebui scrisa o carte cu dramele multora dintre refugiati. Numai cine a trecut prin furcile caudine ale exilului cunoaste iadul prin care treci inainte de a iesi la liman. Altfel, cand trebuie sa lupti in fiecare zi pentru asigurarea existentei, nu te mai gandesti la scris carti. In plus, o asemenea sarcina echivaleaza cu un studiu enciclopedic care iti cere timp, persistenta si responsabilitate.

D-na profesoara Anca Stangaciu, coferentiar si cercetator la Universitatea din Cluj-Napoca, a facut acest lucru in cartea Dialoguri esentiale din exil, carte publicata de editura Polirom, 2025. Volumul este impresionant, are 438 de pagini si cuprinde interviuri ample cu zece persoane plecate in exil in perioade diferite. Iata lista alfabetica a celor intervievati: Mihai Babeanu, PS Episcop Cristian Crisan, Nicholas Dima, Ion Dumitru, Pia Farcasanu Bader, Alexandru Herlea, Mihai Neagu, Ingrid Popa Fotino, Dinu Zamfirescu si Livio Zanolini. Mentionez insa ca fiind o carte de referinta nu se citeste usor; de fapt cartea trebue studiata mai degraba decat lecturata.

Subliniez totodata ca d-na Stangaciu a abordat subiectul cu toata rigoarea unui om de stiinta si dupa ani de munca asidua l-a dus la bun sfarsit. Autoarea a abordat doar problema vechiului exil politic. Este un foarte bun inceput! In opinia mea trebuie abordata insa cu aceiasi rigoare si problema emigrarii economice de dupa 1989. Recuperarea istorica a exilului politic este o datorie de onoare; recuperarea emigrarii economice esteinsa vitala pentru viitorul tarii.

***

Am cunoscut mai multe din personalitatile mentionate in cartea d-nei Stangaciu si i-am cunoscut personal pe unii din cei intervievati. Pe Alexandru Herlea l-am intalnit si la Bucuresti si la Washington unde i-am luat un interviu pentru Vocea Americii. Comunicam deseori si ne respectam reciproc. I-am intalnit la New York si pe sotii Fotino. Amintirile d-nei Ingrid Popa-Fotino din trecerea familiei prin Iugoslavia m-au shocat si m-am gandit de multe ori ca trebuiau asternue pe hartie. D-sa, azi o profesoara in varsta si cu un suflet nobil, a ajuns in exil impreuna cu parintii cand avea doar de 9 ani. Relatarile d-sale din inchisorile iugoslave sunt de-a dreptul dramatice. Am cunoscut-o prin anii 70 la intunirile romanilor exilati din New York. I-am cunoscut deasemenea parintii, iar cu domnul Ervin Popa discutam deseori despre reorganizarea exilului. 

Revenind la subiectul acestei semnalari, mai ales in contextul confuz care domneste azi in tara, trebuie facuta o precizare referitoare la termenii de exil, refugiu, emigrare, si mai recent… diaspora. Nu poti sa pui toate aceste notiuni intr-o singura categorie asa cum se intampla in prezent in Romania.

Imaginati-va un tinar student arestat in 1954 care a executat 10 ani de inchisoare politica si care ulterior a reusit sa emigreze in America. Si imaginati-va un individ de la varful partidului comunist care, dupa ce si-a facut "datoria,” (datoria fata de partid), a emigrat in Israel. Ma refer concret la fratele meu Ion Dima si la colonelul de securitate Stefan Coler. Primul a fost condamanat la 20 de ani si a ajuns la inchisoarea din Aiud; al doilea a fost directorul inchisorii din Aiud. Dupa logica celor de la guvernare, ambii sunt in egala masura membri ai diasporei, incadrati in categoria "romanii de pretutindeni.”

S-a falsificat si chiar s-a abandonat istoria; Ni se ataca eroii si identitatea; Si acum ni se perverteste si limba. Schimbi conotatia unui cuvant, alterezi perceptia publica, si schimbi istoria…

***

Precizez ca in demografie se fac distinctii clare intre notiunile de Exil, Refugiu si Emigrare. Emigrantul pleaca din tara din motive in special economice. El se poate intoarce oricand daca nu se adapteaza in noua tara.

Refugiatul politic fuge din tara in care a fost persecutat si ajunge in exil, de unde de cele mai multe ori nu se mai poate intoarce. Aceasta definitie e simpla si redusa la esenta; teoria demografica fiind complexa. Oricum, am ajuns la Exil, cuvant derivat din Latina - exilium.

***

Exilul reprezinta o stare atat concreta si obiectiva, cat si psihica si subiectiva. Exilatul nu se poate intoarce in tara si daca revine nu mai gaseste tara pe care a parasit-o. Unde isi gaseste locul un refugiat intors in Romania cand aceeasi indivizi de ieri, sau urmasii lor de azi, si-au schimbat eticheta politica si au ramas la guvernare? Si pentru a se legitima si a masca realitatea, guvernantii ocolesesc cuvantul Exil si recurg in schimb la notiunea de Diaspora; cuvant de origine greaca insemnand disperasare; adica imprastiere prin lume.

Majoritatea romanilor care au fugit in timpul regimului comunist au fost refugiati politici si au format exilul traditional. De acest exil s-a ocupat d-na profesoara Stangaciu in lucrarea sa. O felicit pentru subiectul abordat. Admir curajul, meticulozitatea, persistenta si obiectivitatea cu care a lucrat si a realizat acest valoros studiu. Admir si editura Polirom care a publicat cartea. Cititorii i-ar putea pune o singura intrebare autoarei: dupa ce criterii a ales persoanele intervievate? Raspunsul este complex... Oricum, sper ca in viitor vor fi efectuate si alte studii asemanatoare despre emigranti, despre cei plecati temporar la lucru si despre consecintele plecarilor din tara… Cauzele sunt multiple, dar consecintele sunt extrem de grave.

***

Referitor la emigrare in general, in aceiasi perioada studiata de profesoara Stangaciu, au primit permisiunea sa plece legal din tara si unii cetateni apartinand cu precadere altor etnii: evrei, germani, armeni, greci…Acestia au emigrat principial din motive economice.

Este totusi util de subliniat ca, metaforic vorbind, starea de exil o poate trai o persoana chiar si inainte de a-si parasi tara. O resimte pentruca i s-a luat totul si traieste cu teama ca i se va lua si libertatea. Si este la fel de util de precizat ca printre cei care au emigrat legal, au existat si persoane care odata plecate s-au alaturat psihologic celor exilati. Ii includ aici si pe unii din cei care au plecat dupa evenimentele din 1989. Cei mai multi dintre ei au emigrat din motive economice, dar unii se simteau ca si cum ar fi fost in exil inca de cand traiau sub Ceausescu.

***

Si pe o nota trista mentionez ca recent un scriitor din tara a declarat ca multi romani au inceput sa se repatrieze din motive materiale; chipurile, se traieste mai bine in tara. Intr-adevar, privilegiatii sistemului cu pensii si venituri nesimtite traiesc foarte bine. Cum traiesc insa majoritatea batranilor cu pensii de mizerie?

Adevarul e ca romani se intorc din alte motive. Ei revin acasa pentru ca Romania este patria lor, a noastra, a tuturor celor cu suflet romanesc. Si este foarte trist sa constat ca in timp ce unii dintre cei plecati si-au pastrat simtamintele nationale si au incercat sa faca ceva pentru tara, multi din cei ramasi acasa si-au vazut doar de interese personale.

Si daca multi dintre noi nu se intorc este pentru ca tara a fost in mare parte mutilata sufleteste si mai recent a adoptat legi anti-democrate si anti-romanesti. Consecinte unor asemenea legi vor fi catastrofale. Tara sufera in continuare datorita ticalosilor iliescieni si sorosisti care maltrateaza Romania de 36 de ani.

Nicolae Dima, SUA (O versiune scurta a acestei recenzii a fost prezentata la cenaclul Destine Literare din Montreal, Canada, la 10 Ianuarie 2026)