Hoardele năvălesc ca barbarii și distrug totul în calea lor și când nu mai au unde se extinde se auto-distrug și dispar din istorie. Popoarele se așează, se împacă cu vecinii și își fac un rost în lume. Neamurile și națiunile își găsesc sensul și se apropie de Dumnezeu.

Noi românii suntem așezați pe aceste meleaguri din zorii istoriei. Au trecut peste noi hoarde barbare și popoare nesătule care au vrut să ne desființeze, dar legătură noastră cu pământul și credință creștină ne-au salvat. Am supraviețuit, dar a supraviețui nu e o virtute decât arareori și doar temporar. Trebuie să învingem și în acest scop avem nevoie de obiective și de un plan strategic. Marele om de stat Iuliu Maniu spunea că națiunile trebuie să aibă mereu și mereu țeluri pe care să și le propună și pe care să le urmărească. Așa trebuia să aibă și România. Și a avut. Precursorii globalismului soroșist de azi i-au ucis însă mișelește ori i-au aruncat în închisori pe toți cei care au vrut binele țării.

Unde se află țara noastră în aceste vremuri zbuciumate? Ce vrem noi și ce vor dușmanii noștri?

Îmi permit să răspund singur. Vor să ne desființeze ca națiune și să ne transforme într-o ficțiune geografică. Și nu ne mai ataca hoardele din afara. Ne sfășie soroșistii globaliști strecurați între noi. Am însă o știre pentru ei. Au mai încercat și alții, care ne-au schingiut mai rău decât naziștii și comuniștii, dar au eșuat. Nu vor reuși nici cei de azi, deși cu trecerea timpului și-au schimbat și perfecționat metodele. Românii trebuie însă să se unească, în cuget și-n simțiri.

Iată în continuare doar câteva exemple pentru care eu cred că românii vor izbândi:

Efortul programatic de distrugere a țarii noastre și a neamului românesc a început în 1947 cu un set de instrucțiuni secrete primite de la KGB/NKVD de nou-înființata securitate bolșevică, de ei controlată. De fapt, a început în 1941 cu deportările în Siberia ale populației romanești din Basarabia și Bucovina.

Arestările masive dintre granițele post-belice ale țarii au început în primăvara anului 1948 - 14 mai. Odată cu ele s-a trecut la experimentele diabolice de la Pitești, urmate ulterior de cele de la Aiud, perfecționate psihologic și continuate recent prin experimentul „Societății Deschise” dirijate de agenții lui Soros.

Să le luam pe rand.

Iată ce prevedeau între altele instrucțiunile kaghebiste primite de la Moscova:

Dezorganizarea societății; compromiterea tuturor reperelor morale și tradiționale ale țării; promovarea unor indivizi incompetenți în funcții importante; compromiterea oamenilor de valoare care refuză să devină agenți informatori; eliminarea din școli și universități a profesorilor bine pregătiți; ruinarea țăranilor; denigrarea bisericii; lichidarea fizică a liderilor politici din opoziție… (Citat preluat din cartea „La Cumpănă Mileniilor”, Destine Literare, 2024).

Și instrucțiunile sovietice au fost aproape imediat puse în practica în toată țara și experimentate brutal la închisoarea din Pitești...

În timp ce țara era distrusă prin dezorganizare, în închisori s-a încercat dezumanizarea oamenilor.

Experimentul Pitești

Cea mai sângeroasă tentativă internaționalist-bolșevică de anihilare a tineretului român cu credință în Dumnezeu s-a aplicat la închisoarea din Pitești intre 1949 și 1953. Iată ce mi-a declarat arhimandridul Roman Braga, victima a acelor torturi, când l-am intervievat pentru „Vocea Americii” prin 1980 după ce arhimandridul a ajuns în Statele Unite.

„...Tot ceea ce s-a imaginat vreodată de o minte bolnavă a fost folosit pentru a îngenunchea spiritul celor care au respins rânduiala comunistă și îndeosebi a celor care credeau în Dumnezeu. Deținuții au fost siliți să-și denunțe și să-și condamne părinții, pentru că i-au crescut în spiritul unor valori morale creștinești... O cruzime deosebită s-a folosit împotriva acelora care erau cunoscuți că au o puternică credință. Torționarii erau furioși pentru că nu puteau să controleze în totalitate viețile și mințile victimelor. Pe torționari îi supăra profund credința oamenilor în Dumnezeu...

-Ca seminarist, părinte, și ca un om care crede în Dumnezeu, ați fost tratat altfel decât ceilalți deținuți? l-am întrebat eu.

-Într-un fel, da, mi-a răspuns părintele. Ei au vrut să-mi frângă credința în Dumnezeu și Iisus cu orice preț...

-Dar, părinte, ce s-ar fi întâmplat dacă nu v-ați fi supus acelor ucigași?

-Frate Nicolae, uită-te la mine. Mi s-au scos dinții unul câte unul; mi s-au scos și unghiile – și totul, pentru că n-am rostit un cuvânt de hulă împotriva Domnului. Nu mai puteam să rabd. Mă băteau într-una, mă torturau zile întregi. Voiam să-i aduc reproșuri lui Dumnezeu pentru a scăpa de chin, însă ori de câte ori deschideam gura să rostesc acele cuvinte, ele pur și simplu nu veneau. Era peste puterea omenească. Îmi aduc aminte că odată am fost bătut cu brutalitate și nu am fost în stare să scot un cuvânt. Nu voi uita niciodată că, în acel moment, torționarul mi-a spus calm și indiferent că, în definitiv, lui prea puțin îi pasă de convingerile sau ideile mele; tot ce dorea el era, de fapt, să mă compromită. Aceasta este, în fond, adevărata natură a comunismului: să găsească un punct slab și să-i compromită pe oameni...”

De altfel, scriitorul rus Aleksandr Soljenițîn, fost deținut politic în Uniunea Sovietică și ulterior laureat la premiul Nobel pentru literatură, a declarat că experimentul de la Pitești a fost "cea mai mare barbarie a lumii contemporane.” Dirijorul din închisoare al crimei a fost locotenentul zis Marina, conducătorul din umbra era generalul de Securitate Nikolsky, aflat la Ministerul de Interne din București, dar adevărații criminali se aflau în sediul KGB din Moscova... sau poate chiar în occidentul de unde a venit bolșevismul.

Unul din martirii acelor schingiuiri a fost tânărul student medicinist Gheorghe Calciu, care a făcut 20 de ani de închisoare și care mai târziu a devenit preot. Și aici am să inserez o afirmație, nu pentru a mă lăuda, deoarece la aproape 90 de ani nu mă mai mișcă nici laudele și nici criticile, ci pentru a se ști: eu personal l-am adus și l-am angajat pe părintele Calciu la Biserica Otodoxa Sfânta Cruce de lângă Washington când eram președintele consiliului parochial. Și îmi amintesc că părintele își cerea iertare la începutul fiecărei slujbe duminicale daca greșise cumva față de cineva. Închisoarea îl transformase sufletește.

Eu îmi cer iertare de la cititori daca îi ofensez prin aceste rânduri. Și le scriu pentru că mă doare sufletul să constat ce se întâmplă în țară și să văd atitudinea de slujnicuțe a politicienilor noștri.

Unde e demnitatea, competenta și responsabilitatea lor? Unde e cinstea și onoarea? Abominabila crimă de la Pitești a eșuat, dar diavolul și-a pus mănuși de catifea și câțiva ani mai târziu a inventat siluirea sufletească din închisoarea Aiud.

Experimentul Aiud

M-a ocrotit Dumnezeu și nu am trecut prin nici una din cele doua abominații. Am avut noroc să fiu închis în perioada dintre cele două experimente, mai precis anii 1956 și 1959. Fratele meu Ion, cu șapte ani mai în etate decât mine, a fost victimă a acelui diabolic proces de siluire mintală. A revenit acasă după zece ani de detenție și rareori vorbea despre cele îndurate.

Demostene Andronescu, coleg de lot cu fratele meu și prieten cu mine după eliberarea sa, a descris amănunțit acea pagina neagră a istoriei neamului nostru. Ultima oara am vorbit cu el la telefon în urma cu vreun an. Era retras la Mănăstirea Petru Vodă. Deși împlinise 94 de ani era la fel de lucid ca atunci când a scris cartea „Reeducarea de la Aiud-Peisaj Lăuntric” (București: Editura Christiana, 2009).

Noua reeducare s-a făcut cu mănuși, dar scopul a fost același: asasinarea spiritului creștin românesc.

Ofer cititorilor un paragraf, care, ca și cel despre Pitești, este reluat din cartea mea „Românii și România: Între Pământ și Cer”. Precizez că de data aceasta victimele nu mai erau tineri studenți sau chiar elevi; erau adulți cu 10-15 ani de închisoare în spate. Citez din ce ne spune confratele Andronescu despre scopul și metodele anchetatorilor:

„Reeducatorii impuseseră anumite puncte care trebuiau tratate. Mai întâi trebuiau prezentate câteva date personale, apoi împrejurările intrării în viața politică, după care trebuia să ponegrești, în cuvinte cât mai grele (injurioase), trecutul, credința și tot ce ai adorat anterior, și să te desolidarizezi categoric de ele. Apoi, în cuvinte meșteșugite, trebuia să recunoști justețea ideologiei marxist-leniniste și să elogiezi realizările regimului împotriva căruia, ‘ca un criminal ce ai fost’, te-ai ridicat. În sfârșit, această sinistră farsă, care se chema eufemistic ‘autoprezentare’, trebuia să se încheie cu un angajament prin care te legai față de ‘popor‘ și de ‘clasa muncitoare‘ că nu vei precupeți nimic, etc. etc...

Andronescu l-a întrebat pe unul din capii reeducării:

-Dumneavoastră chiar credeți că toți cei care au acceptat să-și facă autoprezentarea și s-au dezis de trecutul și de crezul lor sunt sinceri?

-Nu ne interesează sinceritatea voastră ci compromiterea, sinuciderea voastră morală… Uite, aici am certificatele de deces ale tuturor celor care și-au făcut auto-prezentarea. Și te asigur că, mai devreme sau mai târziu, îl voi avea și pe al tău.

-Certificate de deces…?

-Certificate de deces moral.

-Și dacă, totuși, unii dintre noi vor refuza să moară?

-Nu avea grijă, vă vom crea noi toate condițiile pentru asta... ”

Reeducarea de la Aiud s-a încheiat în 1964 și în 1989 s-a terminat și comunismul vizibil. A început însă o era noua; o era perversa care a înșelat și continua să înșele mulți oameni. Și mulți dintre ei sunt „intelectuali onorabili”.

Experimentul Societății Deschise Globalist-Soroșiste

După 89 au fost create într-adevăr metode noi adaptate la condiții noi. De fapt metodele existau, dar au stat ascunse până când a fost nevoie de ele. De data aceasta și condițiile și metodele erau ambalate frumos și oferite cu mănuși de mătase. Era un fel de "Internațională” nouă, diferita la aspect de cele trei internaționale comuniste precedente, dar în fond urmărind același scop.

Noua internațională „deschisă” sună ”frumos”: Incluziune, diversitate, fraternitate, corectitudine, egalitate, dar și fluiditate de sexe… Praf în ochii proștilor. Alte lozinci, dar același scop: denigrarea trecutului, degradarea națiunilor, granițe deschise, reinterpretarea istoriei, cenzura ideilor, întinarea religiei, „combaterea urii”, vrajba și confuzie între frați… În realitate, vechea luptă de clasă marxist-leninistă adusă la zi!

Un rol însemnat în noua conjunctura l-a avut de asemenea "post-modernismul” care a negat ideea adevărului unic, a contestat rolul rațiunii, a destrămat literatura și filozofia clasică și a început să rescrie istoria după interesul și bunul plac al revizioniștilor.

Care e scopul noii diversiuni? Să puna stăpânire pe popoarele lumii și să le închine unui neant necunoscut și ateu!

În acest scop a fost pregătită o ceată de indivizi pătrunși în mare parte de duhuri necurate care și-au vândut sufletele pentru burse în străinătate, granturi, poziții importante, fotolii guvernamentale...

Aceiași protejați ai vechii securități din care unii se dădeau mari dizidenți.

Prostovanii s-au luat după ei și „mândrii noștri parlamentari și guvernanți” s-au pus pe treaba. Ultima făcătură? Să fie condamnați toți cei care fac referiri favorabile la personalități istorice care nu sunt pe placul globaliștilor. Să fie scoși din istorie!

Pai, domnilor saltimbanci, vrem nu vrem, Nicolae Bălcescu și Nicolae Ceaușescu sunt parte din istoria noastră. Carol al II-lea, Ion Antonescu, Corneliu Codreanu și Gheorghiu-Dej, sunt lideri istorici. Gyr și Crainic, la fel că Sadoveanu și Arghezi, sunt români de ai noștri. La fel și Cioran, Ionescu și Eliade, care, deși au trăit în străinătate, sunt mai români decât slugile soroșiste din țară.

Și Eminescu e sufletul neamului nostru. Nici comuniștii nu l-au scos din cărți așa cum vor globaliștii.

Ajungem și la ultima găselniță - cenzura financiară. Recent, „intelectualii lui Soros” au cenzurat revista Contemporanul tăindu-i fondurile. Cenzură financiară! Așa cum se încearcă și cu cele câteva publicații online din țară „nealiniate” noii securități soroșiste, unde scriu și eu. Motivul? Nu respectă noua „linie de partid”! Soroșiștii au pus chiar Academia Română, unde s-au infiltrat, să le aplice hotarârea. Rușine! Contemporanul este una din cele mai bune publicații culturale din țară.

Altfel, pare să fie doar începutul unei ere noi; o eră troțkista. Stalin nu mai e la modă!

Hoardele soroșiste își fac deci datoria. Vor să transforme națiunea română într-o gloată fară Dumnezeu, fară istorie, fără limbă și fară nici un sens de a fi. Metisată și la propriu și la figurat. Vor s-o închine marelui lor stăpân - Lucifer.

România a devenit astăzi un laborator satanist.

Dacă noul experiment vă reuși, procesul soroșisto-sodomist va fi aplicat la scară globală. Dar nu va reuși pentru că e contra naturii și împotriva lui Dumnezeu!

Iar Dumnezeu nu rămâne niciodată dator!

Nicolae Dima, SUA, 15 iunie 2025

PS: Uneori un observator din afară are o vedere de ansamblu mai clară decât cei dinăuntru care văd fiecare copac, dar nu mai văd pădurea. Văzută din afara, pădurea noastră este defrișată și ucisă, dar nu moare doar pădurea ci mor și locuitorii ei. Este ucis sistematic neamul românesc! … Unde ești tu, Țepeș Doamne?

PPS: După ocuparea țării de către trupele sovietice în 1944 puțini indivizi s-au vândut imediat comuniștilor. Nimeni nu credea că o mână de lichele urma să răpună întreagă țară. Numărul celor care s-au dat cu globaliștii în ultimele decenii e de asemenea relativ mic, dar având ca reper marea trădare post-belică și mijloacele actuale este posibil că aceștia să pervertească din nou țara noastră pe încă o generație… Să nu fie! Deșteaptă-te, Române!