Eram la Washington cand, la scurt timp dupa rasturnarea din decembrie 1989, am fost trimis de Vocea Americii la sediul Agentiei Centrale a Statelor Unite pentru Informatii unde ma astepta un analist specializat in studii românesti.

Misiunea a fost pur jurnalistica, nimic secret, dar a fost o surpriza doarece initiativa unui interviu nu imi apartinea nici mie si nici servicului românesc, ci diviziei europene. Cunosteam sediul agentiei CIA deoarece il vizitasem de cateva ori cu studentii mei ofiteri prin anii 1980 cand eram profesor la scoala militara din Fort Bragg. (Voi vizita din nou acelasi sediu cativa ani mai tarziu ca invitat la ceremonia unei pensionari, cu care ocazie ni s-au facut si fotografii oficiale).

Cladirea institutiei nu impresioneaza in mod deosebit, dar este functionala si in interior merge ca un ceas elvetian. Esti insotit pas cu pas; toate usile au coduri electronice de acces; coridoarele sunt marcate; functionarii pe care ii intalnesti sunt sobri, desi cand te apropii de ei te saluta politicos si zambesc... O atmosfera de business!

Am ajuns la biroul analistului care ma astepta amical. M-a salutat folosindu-mi numele mic, mi-a oferit o cafea si dupa cateva fraze de politete am intrat in subiect. Evident, nu a fost un interviu obisnuit. Luat prin surprindere a trebuit sa-mi adaptez si eu atitudinea si intrebarile pentru a da un aspect de interviu discutiei care a urmat si pe care am inregistrat-o si transmis-o la radio.

Privind retrospectiv, este evident ca am fost intermediarul unui act de diplomatie publica; un mesaj pe care guvernul American il transmitea noilor autoritati de la Bucuresti. In esenta, analistul a subliniat ca in 1990, dupa prabusirea comunismului, România nu mai avea nici o datorie externa si in consecinta isi putea reface relativ usor economia si putea cladi o societate democrata si prospera. Totul depindea de noii lideri...

***

Au trecut 35 de ani de la zisa revolutie din decembrie 89 cand, dupa un efort major de mai multi ani si mari lipsuri, România isi platise o datorie internationala de circa zece miliarde de dolari. Pornea deci de la zero datorii si putea sa-si creeze o economie solida si o societate dreapta, dar nu a fost sa fie.

Azi, dupa trei decenii de furturi, coruptie si incompetenta, România are o datorie externa de 240 de miliarde de dolari, datorie pe care nu o poate justifica si nici nu o poate rambursa.

Azi, clasa politica de la conducerea tarii a ajuns sa fie detestata de numerosi români si dispretuita de straini. Societatea româneasca e profund divizata si multa lume e disperata. Dupa decenii de „democratie originala” România se afla in pragul falimentului. Cum s-a ajuns aici?

Totul porneste de la numitul Iliescu, un individ toxic scolit la Moscova in stil marxist si kaghebist si pregatit ca la momentul oportun sa preia conducerea tarii. Si asta a facut.

Prima lui grija dupa zisa-revolutie a fost sa-l lichideze pe Ceausescu, cel care de fapt il protejase si promovase ani de zile in diferite functii importante. Smecher si pervers, Iliescu a cooptat la conducere vechea securitate si fosta nomenclatura de partid si impreuna au deturnat revolutia pentru care au murit mii de tineri idealisti si nevinovati.

Si pentru a se pune la adapost, noii politicieni s-au pus imediat bine cu gangsterii bisnitari din occident carora le-au pus la dispozitie resursele si avutia tarii.

Scopul lor era unul singur: sa ramana la putere si la ciolan. Si au ramas!

Imediat dupa acea schimbare de fatada din 89, Iliescu si acolitii lui au creat o democratie anarhica numita originala; o perdea de fum la umbra careia si-au insusit rodul muncii a milioane de români. Tot ce agonise tara in decurs de 40 de ani de comunism si de munca fortata a fost furat, deturnat sau instrainat de noua clasa politica iliesciana.

Imbogatitii de peste noapte s-au vazut deodata stapani si au inceput sa se adreseze unul altuia cu apelativul de domn. Numai ca au ramas cu mentalitatea fie de sclavi, fie de stapani de sclavi. Degeaba se imbraca dupa ultima moda. Degeaba circula in masini de lux de sute de mii de dolari or etaleaza genti Gucci care costa peste zece mii de dolari bucata de piele gaurita. Degeaba poarta ceasuri Rolex. Ce naste din pisica, soarice mananca. Sau mai pe sleau: Dealu-i deal si valea-i vale, curva-i curva pana moare! Rezultatul acestei conduceri ticalosite a iesit definitiv la iveala in ultimile luni. Intrebarea este pana cand vor mai tolera oamenii de rand un asemenea sistem?

Probabil, pana cand guvernantii vor plesni de imbuibare!

Un proverb popular spune ca Pestele de la cap se strica si capul cu pricina a intrat in putrefactie. Dupa ce s-a lafait 35 de ani la Cotroceni si prin Senat, se pare ca lui Iliescu i-a sosit sorocul. E de sperat ca odata cu el sa plesneasca si sistemul pe care l-a creat si care azi pare ca-si da si el duhul.

Acesti mai mari ai zilei, nomenclaturistii de ieri si pro-europenii de azi, ne-au mintit, ne-au furat si ne-au inselat timp de peste 35 de ani, dar acum dau din colt in colt. Si se pare ca nu-i mai salveraza nici dracul. Nu mai au pe langa cine se gudura. America le-a intors spatele; liderii vest europeni si-au pierdut increderea in asemenea marionete; Moscova ranjeste; vecinii ne dispretuiesc.

Diriguitorii nostri, care altfel se cred destepti nevoie mare, au reusit sa ramana la guvernare imprumutand 240 de miliare de dolari. Ce s-a ales de aceasta imensa suma? Unde s-au dus banii? Cine sunt cei raspunzatori si ce fel de oameni sunt ei? Cel mai bine i-a caracterizat Frans Timmermans, un lider politic occidental, fost prim vice-presedinte al Comisiei Europene. Acesta a afirmat: "Problema României este tipica pentru tarile din Africa si Asia, care desi sunt pline de resurse naturale, se zbat in saracie din cauza prostiei si hotiei care colcaie in acele tari. Resursa umana ajunsa in fruntea tarii e de o calitate atat de jalnica incat reprezentantii ei, dupa ce ca sunt hoti, sunt atat de prosti incat isi inchipuie ca pot pacali toata lumea, desi ei nu sunt capabili sa comunice nici macar in limba lor materna. Mai elegant decat atat, nu stiu cum sa o spun, dar totusi o voi face: Problema României e ca unul din trei politicieni e la fel de corupt ca ceilalti doi.” (Citat de pe internet).

La aceste concluzii au ajuns si alti intelectuali onesti din tara, oameni buni si cu simtul raspunderii. Iata o apreciere formulata în iulie 2022 de scriitorul Mihai Cantuniari din care citez selectiv: 

„Guvernele de după 1989, toate fără excepție, sunt vinovate față de România și de români -  vinovate în fața Istoriei… mioape și profund egoiste, josnice, grețos de lacome, cel mai adesea antinaționale, aservite tuturor intereselor altele decât românești, preș sub picioarele minoritarilor tot mai agresivi…. Doar o nenorocire încă mai mare, o catastrofă, ne va trezi la realitate și ne va constrânge la acțiune… Pentru toate acestea, nu poporul este de vină. Dă-i conducători buni, demni, cinstiți  -  și se va conforma înaltelor comandamente morale; dar pune-i în fruntea țării lichele, vânduți,  penibile marionete ale altor puteri, orbi la suferințele neamului  -  și veți obține rezultatul ultimelor decenii.” (Din ciclul „Omul ca Iarba”, Editura Humanitas).  

Luati aminte domnilor guvernanti! Retineti ca tatucul Iliescu e pe punctul sa iasa de pe scena politica pe care a instaurat-o dupa 89 si de care voi ati profitat cu imensa nerusinare. Incercati acum, in ceasul al 12-lea, sa scoateti tara din miasma in care se zbate de peste 35 de ani. E ultima voastra sansa!

Prof. Dr. Nicolae Dima, USA,  21 Iunie 2025