De mult timp ma confrunt cu o problema majora pe care nu stiu cum s-o abordez. E vorba de trasaturile social-culturale, de mentalitatea, atitudinea si purtarea noastra, care sunt dominate primordial în ultimii ani de instinctul de supravietuire. Asa cum am scris in cartea Românii și România (Editura Institutul National pentru Studierea Totalitarismului - INST, Academia Romana, Bucuresti, 2021) supravietuirea este o calitate, dar nu este neaparat o virtute. Noi, romanii am supravietuit, dar de prea multe ori am evitat confruntarile. Prea mult timp in istoria noastra am fost supusi, resemnati si fatalisti...

Trasaturile neamului nostru, bune si rele deopotriva, trebuie abordate in mod direct si obiectiv. Altfel, e ca si cum ai incerca sa tratezi o maladie fara a-i cunoaste si a-i recunoaste cauzele. Am avut o asemenea discutie cu scriitorul Octavian Paler la Washington imediat dupa revolutie cand i-am luat un interviu pentru Vocea Americii. La discutie a participat si Parintele Calciu, cu care mai abordasem problema trasaturilor noastre ca neam. La scurt timp dupa revolutie, dupa acei ultimi ani de suferinte fizice si mentale la care fusesera supusi confratii din tara, Octavian Paler ne spunea trist si ingandurat ca romanii sufera de o maladie grea si nu mai suporta nici diagnosticul si nici tratamentul necesar vindecarii...

In decembrie 1989 am avut sansa sa rupem lanturile robiei sufletesti cu care suntem legati de generatii, dar iudele dintre noi au avut grije sa schimbe doar fatada si sa pastreze sistemul care le perpetua privilegiile.

In aceste zile, sistemul inaugurat acum 35 de ani se simte amenintat si se teme ca de frica mortii. Cum si de ce am ajuns aici?

E foarte trist, dar noua ne lipseste o buna parte din istoria timpurie. De la goti pana la tatari, am fost invadati de toti barbarii veniti de la rasarit. Si cand am reusit sa ne reorganizam teritorial, libertatea noastra a durat doar 2-3 secole. Mircea cel Batran, Vlad Tepes, Mihai Viteazul, Stefan cel Mare, sunt cativa din marii nostri eroi care s-au ridicat si au luptat pentru neam si tara, dar pozitia noastra la rascrucea continentelor ne-a fost fatala. Apoi, cand cerul a inceput sa se lumineze din nou ne-au navalit otomanii si au venit peste noi muscalii. Si probabil ca cea mai cumplita mostenire a acestui trecut au fost fanariotii veniti de la Istanbul. Acestia au introdus in Principate sistemul socio-politic clientelar si parazitar care intr-o forma sau alta dainuie pana in ziua de azi.

Unii din inaintasii nostri s-au rasculat, dar soarta lor a fost crunta. Imi vine in minte Tudor Vladimirescu. Am reajuns la libertate odata cu Unirea Principatelor, dar viata politica a tarii a ramas dominata de urmasii fanariotilor; urmasi pe care i-au descris cum nu se putea mai bine Eminescu si Caragiale.

Alte tari vecine din Europa centrala, de exemplu, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, au avut o soarta mai buna decat noi. Elitele lor s-au format sub influenta liberalismului occidental care la vremea aceia inspira Europa. Rezultatul e gradul de educatie, responsabilitate si demnitate al elitelor acestor tari. Incercarile noastre de recuperare intelectuala, politica si economica, au survenit tarziu si au intampinat multe obstacole.

Am ajuns la liman in secolul trecut, dar si atunci in anii de progres dintre cele doua razboaie mondiale, clasa politica era in mare parte deficitara. Incepuse totusi procesul de limpezile, dar acea perioada a fost prea scurta. A fost retezata in mod brutal de invazia sovietica si de regimul comunist pe care Moscova l-a instaurat la Bucuresti.

In primele doua decenii de comunism, invadatorii au impus la conducere elemente declasate ale societatii si multi dintre acestia erau alogeni care dusmaneau tara si neamul romanesc.

Apoi, in ultimele doua decenii ceausiste, s-au impus oportunistii, care acum se falesc ca ei nu au fost comunisti; ei au vrut sa slaveze tara!

Mihai Botez, fost ambasador la Washsington, imi spunea la un moment dat: Am intrat in partid ca sa schimbam sistemul, dar ne-a schimbat sistemul pe noi. Cu asemenea nomenclaturisti s-a ajuns la revolta din decembrie 89; o „revolutiune” zisa spontana, dar care fusese foarte bine pregatita in culisele globaliste ale istoriei.

O pregatisera pe furis si cu rabdare diabolica indivizi ca Soros si acolitii lui. Si era pregatita chipurile pentru binele nostru. Doamne fereste de asemenea fericire! O traim de 35 de ani.

In acest zile de primavara timpurie, imprevizibila si riscanta a anului 2025 suntem sufocati de ultimii fanarioti ai neamului romanesc. Acestia dau din colt in colt si nu mai stiu ce sa faca sa-si salveze interesele. Au inventat si debitat ultimele minciuni, dar nu-i mai crede nimeni. Se zbat si se jeluiesc pe la stapani. Nu mai stiu unde sa se ploconeasca; la Washington, la Ierusalim sau la Bruxelles? Ar face orice si ar targui orice numai sa ramana la putere...

Pentru a ocupa fotoliul prezidential Iliescu a vandut Basarabia. Apoi, pentru a-si asigura bani de propaganda mincinoasa a vandut interesele verilor nostri macedo-romani. Acum, fiii si nepotii fostilor nomenclaturisti, ar da chiar si Transilvania sa ramana la putere...

In conditiile de azi, ma intreaba unii prieteni, de ce il sustin pe Georgescu, asa cum am spus? Fratilor, nu sustin pe nimeni in mod special. Sustin lichidarea sistemului politicianist care paraziteaza tara. Fac apel la toti oamenii cinstiti si la tinerii care au intrat recent in politica si le cer sa nu se lase contaminati. Sa aiba in vedere tara si neamul!

Si in incheiere imi amintesc cateva versuri dintr-o poezie invatata in inchisoare: Toti talharii, toti codosii, joaca hora tarfei rosii, Hora temnicerilor pe jalea durerilor...

Iubiti confrati, cu voia Domnului, anul viitor voi implini 90 de ani si nu mai vreau decat un singur lucru; sa inlaturam cloaca politica de la conducere tarii! 

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Prof. Dr. Nicolae Dima, USA, 1 Martie 2025