Cu 250 de ani în urmă, la 4 iulie 1776, a fost adoptată Declarația de Independență, prin care cele  13 colonii britanice din America de Nord și-au declarat independența față de Regatul Unit al Marii Britanii. Numele de Statele Unite ale Americii a fost adoptat oficial  pe 9 septembrie 1776.

Președintele Donald Trump a deschis manifestările dedicate aniversării a 250 de ani de la declararea independenței, printr-un discurs urmat de focuri de artificii, în noaptea de 3/4 iulie, la poalele muntelui Rushmore din Dakota de Sud, în a cărui stâncă sunt sculptate chipurile a patru dintre cei mai importanți președinți americani (George Washington, Thomas Jefferson, Theodore Roosevelt și Abraham Lincoln). Trump publicase pe rețelele sociale un videoclip în care figura lui era adăugată după cea a lui Lincoln [1].  În videoclip  spunea: „Eu voi fi cel mai mare președinte pentru mulți ani de acum înainte” («I will be the greatest president for many, many years to come») [2]. În unele fotografii luate în timpul discursului unghiul a fost ales astfel încât chipul lui Trump să se proiecteze, ca în videoclip, după cel al lui Lincoln. Discursul principal al președintelui a avut loc a doua zi pe Esplanada Națională din Washington.

Ambele discursuri s-au centrat pe excepționalismul american, într-un stil apologetic marca Trump, centrat pe propria personalitate: „Nașterea și supraviețuirea națiunii americane sub Dumnezeu reprezintă, pur și simplu, cel mai bun și mai incredibil lucru care s-a întâmplat vreodată pe această planetă prin mâinile oamenilor”… „Statele Unite ale Americii sunt cea mai de succes, cea mai realizată și cea mai excepțională națiune care a existat vreodată în istoria omenirii și este minunat să fiu președintele vostru.”

Interpretarea exclusivistă a excepționalismului american a constituit baza doctrinei de politică externă a administrației Bush-junior (2001-2009),  pusă în practică prin invadarea Afganistanului (2001 – operațiunea „Enduring Freedom”) și a Irakului (2003 – operațiunea „Iraki Freedom”), doctrină a cărei esență este hegemonismul unipolar american și intervenționismul militar fără autorizarea Consiliului de Securitate al ONU. Ideologul acestei doctrine a fost Dick (Richard Bruce) Cheney, arhitectul războiului din Irak, considerat de către unii analiști drept cel mai puternic vicepreședinte american [3]. În cartea Excepțional. De ce Lumea are Nevoie de o Americă Puternică [4] scrisă, împreună cu fiica sa, Liz Cheney, în timpul celui de-al doilea mandat prezidențial al lui Barack Obama, Cheney dezvoltă această viziune exclusivistă a excepționalismului american, atacând vehement poziția lui Obama exprimată într-un interviu: „Cred în excepționalismul american, după cum bănuiesc că britanicii cred în excepționalismul britanic și grecii cred în excepționalismul grec.” [5]

Una dintre frustrările lui Donald Trump este faptul că Memorandumul de Înțelegere USA ̶ Iran din iunie 2026 [6] nu depășește condițiile esențiale ale acordului cu Iranul din 2015 (Planul Comun de Acțiune Cuprinzător) [7], obținute după doi ani de negocieri asidue, de către președintele Obama. Dick Cheney l-a susținut pe Trump [3] în 2018, în decizia acestuia de a retrage Statele Unite din Acordul Obama. Decizia a fost urmată de arderea demonstrativă în Parlamentul iranian a Acordului și reluarea programului nuclear de către Iran. 

Înhumarea Liderului Suprem. Drapelul roșu șiit.

În data de 4 iulie 2026, la Teheran a început, la mai mult de patru luni de la data decesului, ceremonialul de înhumare a Liderului Suprem Ali Khaminei ucis în atacurile americano-israeliene (mai precis în bombardamentul israelian) din 28 februarie. Ceremonialul a durat șase zile (4-9 iulie), sicriul fiind transportat, de la Teheran, prin patru dintre  orașe sfinte ale islamului șiit:  Qom (Iran), Najaf, Karbala  (Irak), Mashhad (Iran). Au participat delegații din peste 100 de state, Occidentul păstrând o detașare diplomatică totală față de acest eveniment. Participarea a fost de ordinul milioanelor de oameni, estimările oficiale pentru capitală fiind între 12 și 20 de milioane.

Înhumarea lui Khaminei în ziua când Statele Unite sărbătoreau 250 de ani de la declararea independenței denotă faptul că aripa radicală a conducerii de la Teheran, generalii IRCG (Islamic Revolutionary Guard Corps), a preluat pentru moment controlul decizional, în disputa cu liderii civili (președintele Iranului, președintele Parlamentului, prim-ministrul) care negociaseră Memorandumul de Înțelegere cu SUA semnat la 17 iunie.

Deasupra mulțimilor era o mare de drapele și bannere roșii inscripționate:  „Trebuie să ne ridicăm!”, „Trump, te vom ucide!”. La această amenințare explicită, președintele Trump a răspuns că a dispus ca, în cazul asasinării lui, 1000 de rachete americane să fie lansate pentru distrugerea totală a Iranului.

În cultura șiită roșul aprins, în particular arborarea steagului roșu, are o dublă semnificație  ̶  una religioasă și una a cultului răzbunării.

Steagul roșu este arborat, cu semnificație religioasă, pe câteva moschei-sanctuar șiite, reamintind martiriul lui Hussein [8], nepotul Profetului Mahomed.

Pe de altă parte, arborarea steagului roșu pe case, la porți sau pe morminte are semnificația „vărsării de sânge nevinovat care cere răzbunare”, el putând fi înlocuit cu steagul negru al doliului numai după împlinirea răzbunării. Acest aspect a căpătat o dimensiune politică majoră după ce drapelul roșu al răzbunării a fost arborat pe cupola moscheii Jamkaran din Qom, capitala teologică și spirituală a islamului șiit, în ziua uciderii generalului Soleimani la ordinul direct al președintelui Trump (ianuarie 2020, în timpul primului mandat al lui Trump) [9]. La câteva zile după asasinat, IRCG-ul a lansat rachete balistice  ̶  în premieră  un atac direct și asumat  ̶  asupra unor baze americane din Irak (avertizând guvernul irakian asupra operațiunii, ceea ce a făcut să nu existe pierderi de vieți umane).

Imediat după atacul aerian din 28 februarie 2026 steagul roșu a fost arborat pe marile sanctuare șiite din Iran și Irak, pe clădiri guvernamentale și comandamente militare, precum și la lansatoarele din bazele de rachete din vestul Iranului care au dat prima ripostă balistică.

În 4-9 iulie, la ceremonialului de înhumare, pe parcursul întregului traseu sicriele Liderului Suprem și ale celorlalți patru membri ai familiei sale uciși în atacul din 28 februarie, inclusiv micul sicriu al nepoatei sale de un an și două luni, Zahra, au fost înfășurate în drapelul național al Republicii Islamice Iran (slide 2). În unele momente ale funeraliilor  ̶  cu caracter strict religios, în interiorul moscheilor  ̶  la sicriul lui Khaminei a fost pus stindardul roșu sacru [10] adus din Irak (Karbala), de la altarul imamului martir Hussein.

Făcând o comparație cu rapiditatea operațiunii militare americane din Venezuela, ministrul de Externe al Iranului, Abbas Araghchi, spunea: „Iranul este diferit. Sprijinul său este o civilizație de câteva mii de ani, combinată cu gândirea și credințele șiite despre martiriu. Când acestea se combină, creează ceva ce nu poate fi învins ușor”.              

[1]  https://www.newsweek.com/donald-trump-posts-gold-replica-of-himself-on-mount-rushmore-12157408

[2] James Rosen, Trump on Rushmore? Perish the Though, New Hamphshire Journal, July 16, 2026,  https://nhjournal.com/point-trump-on-rushmore-perish-the-thought/

[3] https://en.wikipedia.org/wiki/Dick_Cheney

[4] Dick Cheney, Liz Cheney, Exceptional: Why the World Needs a Powerful America.

[5] James Kirchick, Squanderer in chief, Los Angeles Times, April 28, 2009. https://www.latimes.com/archives/la-xpm-2009-apr-28-oe-kirchick28-story.html

[6] Tiberiu Tudor, Istoria în mers (8)  ̶  „Let the oil flow!”

[7] Joint Comprehensive Plan of Action (JCPOA),

 https://2009-2017.state.gov/documents/organization/245317.pdf

[8] Barnaby Rogerson, "Moștenitorii Profetului Mahomed", Editura Polirom, Iași, 2007.

[9] Les Etats-Unis tuent le puissant général iranien Ghassem Soleimani dans une frappe en Irak, Le Monde,  03 janvier 2020, 

https://www.lemonde.fr/international/article/2020/01/03/le-general-iranien-ghassem-soleimani-aurait-ete-tue-dans-un-bombardement-a-bagdad_6024655_3210.html

[10]https://www.1news.co.nz/2026/07/04/late-supreme-leaders-casket-displayed-as-iran-prepares-for-dayslong-funeral/