Pe 24 iunie 2022, Curtea Supremă a SUA a hotărât anularea deciziiei sale Roe v. Wade (1973) și a declarat constituțională o lege privind avortul din statul Mississippi. Imediat, propaganda progresist-globalistă a lansat un fakenews: Curtea Supremă a interzis avorturile în SUA. Preluată de democrații lui Joe Biden (care speră că în acest mod vor minimiza pierderele la alegerile din noiembrie 2022), minciuna a fost rostogolită în întreaga lume. În România, presa progresistă, superficială și isterică, a preluat știrea fără să o verifice și a chemat lumea la o cruciadă mondială pentru a apăra dreptul femeilor americane la avort. Până și experți ai OMS-ului (vă amintiți de aceea organizație care recomanda „vaccinul” anti-COVID „eficient și sigur”) au criticat decizia Curții Supreme a SUA fără să se uite în grădina proprie: în majoritate țărilor din care provin ei, avortul este reglementat similar sau mai restrictiv decât în legea incriminată.

Cum stau lucrurile în realitate?

În timpul ultimelor secole, oamenii au fost profund polarizați cu privire la problema avortului. Din moment ce dezbaterea despre avort implică atât seculariști, cât și oameni cu o trăire religioasă, problema a devenit deosebit de acută din cauza opiniilor puternice de ambele părți. În general, dezbaterea a fost prezentată în termenii de „pro-viață” și „pro-alegere”, deși este o problemă mult mai complexă. Ea depășește această dihotomizare simplistă datorită aspectelor spirituale, filozofice, morale, etice, legale și socio-economice. Curtea Supremă a SUA nu a făcut niciodată o declarație cu privire la aceste aspecte. Curtea pur și simplu s-a pronunțat cu privire la drepturi protejate de Constituția SUA.

Mulți consideră că Roe v. Wade a „legalizat avortul”. Acest lucru nu este adevărat. Ceea ce a făcut, a fost să schimbe modul în care statele pot reglementa avortul și a caracterizat avortul ca ceva care era acoperit de drepturile constituționale la viață privată.

Despre ce a fost vorba în Roe vs Wade?

În 1969, o femeie singură în vârstă de 25 de ani, Norma Leah Nelson McCorvey (22 septembrie 1947 – 18 februarie 2017), folosind pseudonimul „Jane Roe”, a contestat legile privind avortul din Texas. În acele timpuri, statul Texas a interzis avortul cu excepția cazurilor în care viața mamei era în pericol sau sarcina era urmare a unui viol sau incest. Apărător al legii anti-avort a fost Henry Wade – procurorul districtual al comitatului Dallas – de unde Roe vs. Wade.

Norma McCorvey era însărcinată cu al treilea copil când a depus dosarul pentru avort și a susținut că a fost violată. Cazul a fost respins și ea a fost nevoită să nască. În 1973, apelul ei a ajuns la Curtea Supremă a SUA, unde cazul ei a fost audiat alături de cel al unei femei din Georgia în vârstă de 20 de ani, Sandra Bensing. Un medic din Texas s-a alăturat procesului lui Roe, argumentând că legile statului privind avortul erau prea vagi pentru ca medicii să le respecte. El fusese arestat anterior pentru încălcarea legii.

În fața Curții, Henry Wade a adus următoarele argumente:

a. Statele au un interes în protejarea sănătății, menținerea standardelor medicale și protejarea vieții prenatale

b. Un făt este protejat de al 14-lea amendament al Constituției.

c. Protejarea vieții prenatale din momentul concepției este un interes convingător al statului.

Jane Roe și ceilalți implicați și-au bazat cazul pe următoarele:

a. Legea din Texas a invadat dreptul unui individ la „libertate” încălcând cel de-al 14-lea amendament al Constituției americane.

b. Legea din Texas a încălcat drepturile la confidențialitatea conjugală, familială și sexuală garantate de Bill of Rights

c. Dreptul la avort este absolut – o persoană are dreptul de a pune capăt sarcinii în orice moment, din orice motiv, în orice mod alege.

Curtea prin decizia 410 US 113 (1973) a hotărât: se recunoaște că avortul intră sub incidența drepturilor la viață privată.

Dreptul constituțional la confidențialitate, afirma Curtea, provine din clauza privind procedura echitabilă a celui de-al paisprezecelea amendament. Clauza, privind procesul echitabil, nu prevede în mod explicit că americanii au dreptul la intimitate. Cu toate acestea, Curtea Supremă a recunoscut un astfel de drept.

Cu doar un an înainte de Roe, Curtea Supremă a susținut că „într-o Constituție pentru un popor liber, nu poate exista nicio îndoială că sensul „libertății” trebuie să fie într-adevăr larg”. În Roe v. Wade, Curtea a decis că acest drept la intimitate se extinde la controlul asupra sarcinii. Decizia Roe v. Wade include, de asemenea, o discuție asupra diferitelor puncte de vedere cu privire la momentul în care începe viața. Curtea a recunoscut că nu se poate pronunța cu privire la momentul în care începe viața, întrucât nici măcar cei din medicină, teologie și filozofie nu au un consens în această chestiune. Curtea a constatat însă că nu este la latitudinea statelor să decidă când începe viața: „[Noi] nu suntem de acord că, adoptând o teorie a vieții, Texasul poate trece peste drepturile femeii însărcinate, care sunt în joc”. Curtea a concluzionat că „nenăscuții nu au fost niciodată recunoscuți în lege ca persoane în întregul sens”.

În același timp, Curtea a decis și că nu exista un drept absolut la avort. Cu alte cuvinte, dreptul la intimitate nu împiedică statele să impună unele reglementări privind avortul. Curtea a împărțit sarcina în trei trimestre de 12 săptămâni:

1. În timpul primului trimestru, Curtea a susținut că un stat nu poate reglementa avortul dincolo de a cere ca procedura să fie efectuată de un medic autorizat în condiții de siguranță medicală.

2. În timpul celui de-al doilea trimestru, Curtea a reținut că un stat poate reglementa avortul, dar numai dacă reglementările sunt legate în mod rezonabil de sănătatea gravidei.

3. În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, interesul statului de a proteja potențiala viață umană depășește dreptul la viață privată. Drept urmare, statul poate interzice avorturile, cu excepția cazului în care un avort este necesar pentru a salva viața sau sănătatea persoanei însărcinate.

Rezumând, în Roe v. Wade, Curtea Supremă și-a bazat constatarea dreptului constituțional al femeii la avort înainte de viabilitatea fătului pe doi factori: statutul juridic al fătului și dreptul femeii la viață privată. Concluzionând că, în afara legii avortului, copilul nenăscut nu a fost niciodată tratat ca persoană juridică cu drepturi depline, Curtea a căutat să vadă dacă există interese de stat suficient de convingătoare pentru a trece peste dreptul femeii de a lua această decizie personală importantă pentru ea însăși. A decis că interesul statului de a proteja viața potențială devine „convingător” și depășește dreptul femeii la intimitate abia după ce fătul devine viabil (24 – 28 de săptămâni în 1973, 22 de săptămâni în prezent). După criteriul viabilitatea fătului, statele pot interzice avortul, cu excepția cazului în care continuarea sarcinii ar amenința viața sau sănătatea femeii.

Decizia Roe vs. Wade a stârnit de la început controverse.

Juriști importanți au declarat că a echivala dreptul la avort cu un drept constituțional este cel puțin forțat și slab argumentat. Ei s-au întrebat, care este legătura între dreptul la avort și litera și spiritul Amendamentului 14, care are următorul conținut „Nici un stat nu va priva vreo persoană de viață, libertate sau proprietate, fără un proces echitabil”. Apoi, dacă Curtea nu se poate pronunța privind momentul începutului vieții, de ce a ales viabilitatea fătului criteriu de etapizare a sarcinii?

Roe vs Wade a împărțit statele Uniunii. Unele, dând o interpretare dincolo de spiritul deciziei, au legalizat avortul și pentru stadiile avansate ale sarcinii (lunile VII-XIX) indiferent de motiv. Pe cealaltă parte, un număr de state, fără să interzică avorturile, au impus restricții în anumite circumstanțe. Au existat peste 50 de legi statale pentru a limita avortul (majoritatea anulate de instanțele federale în baza lui Roe vs Wade).

Exemple:

• În 1988 și 1989, statul Pennsylvania, condus de guvernatorul Robert Casey, a promulgat noi legi privind avortul, care prevedeau că o femeie, care solicită un avort să-și dea consimțământul informat, că o minoră, care solicită avortul, să obțină consimțământul părintesc (dispoziția includea o opțiune de derogare judiciară), că o femeie căsătorită să-și notifice soțul despre avortul intenționat, și, în sfârșit, că unitățile medicale să ofere anumite informații unei femei care solicită un avort și să aștepte 24 de ore înainte de a efectua avortul. Înainte ca aceste legi să intre în vigoare, Planned Parenthood din Pennsylvania de Sud-Est a intentat un proces împotriva guvernatorului. Planned Parenthood of Southeastern Pennsylvania vs. Casey i-a împărțit pe judecătorii Curții Supreme în două: cei care doreau să anuleze Roe și cei care doreau să o păstreze. Niciuna dintre părți nu a prevalat și rezultatul a fost un compromis scris de judecătorii O’Connor, Kennedy și Souter. Acesta a susținut concluzia centrală a lui Roe, anume că femeile au dreptul protejat constituțional de a alege avortul, înainte de viabilitatea fatului, dar au anulat stadierea trimestrială a sarcinii. Decizia Casey a susținut că interesul profund al statului de a proteja viața potențială a existat în toate etapele sarcinii, nu doar după viabilitatea fatului. Curtea a menținut toate prevederile legii din Pennsylvania atacate, cu excepția cerinței de notificare a soțului. Decizia Casey a permis statelor să restricționeze avorturile pe baza unei preocupări pentru sănătatea femeilor. Statele pot adopta proceduri și reguli, care să reflecte preferința sa pentru naștere față de avort, atâta timp cât aceste reguli și proceduri nu constituie o „povară nejustificată” pentru alegerea femeii.
• În 2010, Nebraska a interzis orice avort după 20 de săptămâni, pe motiv că fătul în acel stadiu poate simți durere. Ulterior, mai mult de o treime dintre state au adoptat legi similare.
• În 2013, o lege din Texas, impunea oricărui medic, care efectuează un avort să aibă contract (privilegii de admitere) într-un spital la cel mult 30 de mile de unitatea de avort și impunea ca orice unitate de avort să îndeplinească standardele minime pentru centrele de chirurgie ambulatorie. Multe unități de avort nu ar fi putut îndeplini aceste cerințe și ar fi fost forțate să se închidă. Legea a fost atacată în justiție (cazul Whole Woman’s Health vs. Hellerstedt) și a ajuns la Curtea Supremă în 2016. Fiecare dintre cele două prevederi, a susținut instanța, „pune un obstacol substanțial în calea femeilor, care solicită un avort previzibil, fiecare constituie o povară nejustificată pentru accesul la avort și fiecare încalcă Constituția Federală”. În plus, prevederile legii nu erau necesare pentru a proteja sănătatea femeilor deoarece avortul este o manevră simplă și fără complicații (???). 
• În 2015, Legea privind protecția copilului nenăscut cu capacitatea de a simți durere a fost adoptată de Camera Reprezentanților a SUA, dar la presiunile mișcărilor pro-avort a fost retrasă din Senat. Proiectul de lege interzicea unui medic să efectueze un avort după 20 de săptămâni, cu excepția cazurilor în care este necesar pentru a salva viața unei femei însărcinate sau în cazuri de viol sau incest asupra unui minor.
• Mai multe state au legiferat interzicerea anumitor metode de avort, cum ar fi avortul la naștere parțială, procedură de dilatare și evacuare intactă etc. au impus unele limite de timp (bazate pe sensibilitatea fetală) și restricții clinicilor și medicilor care efectuează avorturi în numele protejării sănătății materne.

Între 1991 și 2020, cinci judecători, critici publici ai Roe vs. Wade (Clarence Thomas, Samuel Alito Jr., Neil Gorsuch, Brett Kavanaugh, Amy Barrett) au fost numiți la Curtea Supremă. Schimbarea în componența Curții a încurajat mai multe state să adopte interdicții la avort. 

• Una dintre cele mai restrictive, semnată de guvernatorul Texasului Greg Abbott în mai 2021, interzice avorturile după ce sunt detectate bătăile inimii fetale. 
• În 2022, Oklahoma a adoptat o restricție similară și a făcut din avortul ilegal o infracțiune pedepsită cu până la 10 ani de închisoare.
• Un proiect de lege introdus în Louisiana (House Bill 813) în mai 2022 permitea acuzații penale pentru crimă împotriva femeilor care fac avort precum și împotriva celor care efectuează avortul. Cea mai puternică organizație pro-life din Louisiana „The right to life” nu a susținut proiectul de lege, deoarece politica lor este că „femeile vulnerabile la avort” nu ar trebui tratate ca niște criminale. O versiune modificată a HB 813, care a eliminat acuzarea penală a femeilor, care au facut avort, a trecut de Parlament.

Cu alte cuvinte Decizia din 24 iunie 2022 nu a apărut din neant, ci își are rădăcinile în dezbaterile desfășurate pe parcursul a cinci decenii.

Cum s-a ajuns la aceasta Decizie?

În 2018, statul Mississippi a adoptat o lege, care interzice toate avorturile după vârsta gestațională de 15 săptămâni, cu excepția urgențelor medicale sau a unei anomalii fetale severe. Legea a fost contestată în instanță de Center for Reproductive Rights și de partenerii săi în numele lui Jackson Women’s Health Organization, singura clinică de avort rămasă în Mississippi. Astfel, s-a născut cauza Dobbs vs. Jackson Women’s Health Organization. Statul Mississippi a pierdut la instanțele federale și a făcut recurs la Curtea Supremă. În mai 2021, Curtea Supremă a fost de acord să revizuiască în termenul său din octombrie 2021 decizia unei instanțe inferioare, care anula legea statului Mississippi. Întrebarea la care Curtea trebuia să răspundă a fost dacă interdicțiile asupra avorturilor sunt neconstituționale? Pentru a răspunde, Curtea trebuia să se pronunțe dacă recunoaște atât Roe vs. Wade, cât și Planned Parenthood vs. Casey. În mai 2022, un proiect de opinie majoritară în caz, scris de judecătorul Samuel A. Alito, Jr., a fost divulgat către o publicație de știri politice ceea ce a fost o încălcare extraordinară a secretului tradițional în care Curtea își conduce deliberările. În 24 iunie 2022, a fost făcută publică decizia, care, în esență, cuprinde:

1. Anularea deciziilor Roe vs. Wade, cât și Planned Parenthood vs. Casey cu un vot majoritar de 5 la 4. „Suntem de acord că Roe și Casey să fie anulate”, a scris judecătorul Samuel Alito în opinia majoritară a instanței „Constituția nu face referire la avort și niciun astfel de drept nu este protejat implicit de vreo prevedere constituțională, inclusiv de cea asupra căreia apărătorii lui Roe și Casey se bazează acum în principal – clauza procesului echitabil din al paisprezecelea amendament”.

2. Legea statului Mississippi este constituțională și poate intra imediat în vigoare. La acest punct a existat o majoritate de 6 la 3.

Majoritatea diferită pentru fiecare punct se explică prin faptul că judecatorul John Roberts a scris o opinie separată în care spune că susține legea statului Mississippi fără a face pasul suplimentar de a șterge precedentul Roe.

În concluzie, Curte Supremă a SUA nici nu a liberalizat, nici nu a interzis avortul. S-a pronunțat strict pe o problemă de drept constituțional și spre cinstea ei nu a cedat presiunilor politice, mișcărilor de stradă a „progresiștilor” și lobiștilor clinicilor de avort. Problema legiferării avortului a fost returnată statelor așa cum era normal. Este de așteptat ca aproape jumătate din state să permită în continuare avortul fără restricții în timp ce celelalte state îl vor restricționa.

P.S.1. Pe 6 mai 2022, PEW Research Center a publicat rezultatele unui amplu studiu sociologic privind atitudinea americanilor față de avort. Aflăm că 7% dintre adulții din SUA afirmă că avortul este moral acceptabil în toate cazurile, 13% că este moral greșit în toate cazurile, 36% că este moral greșit în majoritatea cazurilor, 24% că este moral acceptabil de cele mai multe ori, iar aproximativ 20% nu consideră avortul o problemă morală. Cercetarea investighează numeroși parametri și o puteți consulta pe https://www.pewresearch.org/topic/politics-policy/political-issues/abortion/

P.S.2. În 1998, după ce s-a convertit la catolicism, Norma McCorvey a participat la mișcarea anti-avort. A declarat că implicarea ei în cazul Roe a fost „cea mai mare greșeală din viață”.

P.S.3. Toate marile religii condamnă practica avortului. Cei mai restrictivi sunt creștinii. Biserica Ortodoxă Română nu acceptă avortul decât în situația în care sarcina pune în pericol viața mamei.

sursa foto: angelusnews.com