O cercetare a dinamicii cunoașterii din ultimii 50 de ani ne descoperă incidența obsesivă pe agenda savanților a două teme: banii și deci economia (cu toate avatarurile ei) și tehnologiile în frunte cu cele „inteligente”. Omul și popoarele sunt teme ocolite sau privite cu condescendență și uneori chiar cu dispreț. Transumanismul a readus tema în actualitate sub anunțul ultimului cuvânt, cel de adio: omul, această ființă imperfectă a murit, strigă transumaniștii, și va fi înlocuit de postom, un fel de carcasă umană, o făptură ameliorată de mașina inteligentă. Lumea însăși nu va mai fi așa cum o cunoaștem din narativul care „povestea” că omenirea este compusă din popoare diferite cu manifestări identitare de o superbă diversitate. Locul acestei omeniri este luat în tabloul noilor științe de o postumanitate compusă dintr-o supă antropologică planetară. Ba chiar și cerul va fi înlocuit de cloud-ul planetar, ne anunță unul dintre apostolii Davosului, Youval Harari. Instituțiile îndrumătoare ne avertizează că invocarea popoarelor este fie nedemnă de știința mare fie primejdioasă pentru ordinea nouă. Cei ce se încăpățânează să mențină aceste teme pe agendele lor sunt decretați fie populiști fie fasciști. Evoluțiile din ultima perioadă la scara a trei continente, America, Europa și Africa, readuc omul și popoarele pe agenda științelor și a politicii prin efectul ca de tsunami a unei mari insurecții planetare pe care o putem încadra în ceea ce s-ar cuveni să denumim revoluție neptică (trezitoare). Limbajul politic este nevoit s-o recunoască, calificând-o, e drept, ca fiind extremistă și primejdioasă.

O nouă ciocnire: revoluția neptică VS deep state-ul globalist

Această mișcare de amploare mondială a intrat, iată, în coliziune cu deep state-ul globalist, cum a fost denumită alianța „ascunsă” a celor ce vor să controleze în continuare odată cu banii și deci cu averile și percepțiile sociale la scara întregii planete. Valul acestei revoluții, izvorâtă din trezirea popoarelor menținute până deunăzi în somnul imperiului neo-liberal globalist, a fost denumit printr-un termen, deja foarte hulit, „suveranism”. Extremiștii deep state-ului globalist califică valul mișcărilor suveraniste (trezitoare la scara conștiinței colective de rază mondială) drept mișcări naționaliste neofasciste, naziste, legionare etc. Acestea constituie un simptom că deja lumea a intrat în faza a doua a ciocnirilor de mare scară și anume aceea dintre mișcarea suveranistă mondială și globalismul de tip polimorf, îmbrățișat pe ambele emisfere ale globului de către marii actori geopolitici și geoeconomici cu aspirație dominatoare. Excepția care survine în aria Americii prin ascensiunea lui Donald Trump (deși nu știm încă ce va face efectiv decât după instalarea sa la cârma marelui stat-continent) este marea surpriză. Statul însuși poate să adere la o asemenea revoluție neptică a popoarelor devenind astfel stat-civilizație. Acest val este un fenomen care a cuprins deja Europa toată și deopotrivă America, statele africane, după cum știm, ceea ce a provocat un frison geopolitic la scara lumii (atestat de rapiditatea rostogolirii mesajelor antisuveraniste pe canalele media de pretutindeni). Chestiunea revoluțiilor de „trezire în conștiință” a popoarelor este crucială pentru înțelegerea ascensiunii civilizației de tip european, așa cum ni s-a descoperit prin tiparul ordinii Westfaliene, în ciuda sincopelor cunoscute ale evoluțiilor istorice ale acestui nou tip de ordine internațională bazată pe polifonia popoarelor reprezentate de state-națiuni.

„Revoluția mondială” a națiunilor

Adeziunea spontană la revoluția mondialăa națiunilor, cum a denumit-o Massaryk la începutul secolului XX, este o ilustrare a energetismul creator al acestei mișcări de rază mare. Fără acel miraculos proces al trezirii popoarelor din somnul imperiilor, renașterea Europei ar fi fost imposibilă și ar fi permis forțelor revizioniste să se regrupeze și să zădărnicească astfel organizarea lumii pe baza dreptului popoarelor la pace și la auto-afirmare, adică pe temeiul principiului naționalității. Spiritul național trezit în momentele cheie ale istoriei europene are rădăcini în nous-ul popoarelor. Cel ce urmărește mișcările transilvănenilor de la 1291 până la procesul memorandiștilor și de la acel moment până la 1 dec 1918 va sesiza cât de importantă a fost dimensiunea neptică (trezvia) a poporului și a elitelor sale pentru triumful naționalității. Fără propagarea unui proces trezitor în curgerea veacurilor, care s-a întețit spre al XIX-lea secol, n-ar fi fost cu putință 1 dec 1918. Acest proces trezitor este atestat la un prag și o continuitate extraordinare în Transilvania, încât putem spune că tocmai această provincie este maica românismului întregit și întregitor. Dreptul la pace și existență suverană al unui popor este rodul de ultimă instanță al trezviei sale de-a lungul veacurilor.Semnele milenare ale acestei trezvii sunt: a) războaiele de apărare și afirmare continuă a ființei popoarelor peste care se adaugă acele periodice tumultus rusticorumde care e plin mileniul, b) revoluțiile naționale, c) actele și momentele creatoare care preschimbă înfrângerile temporare în reconquiste culturale etc. Procesele trezitoare la scara popoarelor, adevărate revoluții neptice, au făcut posibil triumful sistemelor de la suprafață în istoria societății.

Relansarea operației de adormire a conștiinței colective

Filonul neptic este supus din nou unei presiuni prin care se năzuiește suprimarea trezviei și re-adormirea popoarelor începând cu elitele lor intelectuale. În Estul fost comunist, cei 35 de ani de tranziție stau sub semnul unei relansate operații de adormire a conștiinței colective și în acest scop au fost și sunt utilizate cele mai perfide mijloace, de la răstălmăciri, etichete, ponegrirea marilor valori și a poporului însuși, la culpabilizări agresive, amenințări, excomunicări, moarte civilă etc. Împingerea popoarelor din această regiune în albia unei contra-educații revizioniste menită să re-aducă în ritm accelerat „comunismul” în haina vicleană a globalismului, devine factorul cel mai grav, cu deosebire amenințător pentru istoria regiunii în următorii 50 de ani. Însă mai grav decât toate este că aceste procese ponegritoare au acționat ca cea mai eficientă cauză a adormirii naționale. Una dintre tehnicile adormirii este interpretarea răsturnată, prin care albul devine negru și negrul alb. Internaționaliștii, în genere, se autointitulează europeni, deși noopolitic sunt susținuți pe față, în Est și în Vest, de agenții deep state-ului globalist, care răspândesc aburii narcotizanți ai nostalgiei unui imperium mundi ideologic (de tip neo-bolșevic, neo-kominternist). Pe acest fond, folosindu-se de procedeul „hoțul strigă hoții”, avocații acestor curente antieuropene acuză naționaliștii, adică susținătorii ordinii naționale, de manipulare moscovită, putinistă, dughinistă și ce-o mai fi și-om mai vedea. Toate aceste manopere nutresc năzuința bine camuflată de a lichida revoluția neptică a popoarelor central-europene și de a imbeciliza elitele spre a le atrage în curentul somnambuliei imperiului de substituție. Ipoteza noastră este că asistăm azi la un fenomen viclean de anihilare a forțelor neptice ale naționalităților și deci de lichidare a trezviei naționalismului organic, defensiv. În spațiul românesc, războiul întâietăților n-a încetat niciodată și ținta lui este România întregită.

Dezeuropenizarea Europei, o mare amenințare

Să recapitulăm: mișcarea suveranistă europeană încadrează o revoluție neptică extinsă pe trei continente. America trump-istă, Europa elitelor și grupărilor politice pro-suveraniste, Africa insurgențelor suveraniste etc. Reacția încleștată a cercurilor și canalelor media progresiste, de diverse nuanțe, împotriva valului suveranist anunță ceva mult mai grav și anume consimțământul tacit al puterilor dominatoare, deopotrivă state și corporații supranaționale, la o escaladare a acelor manifestări represive de o asemenea amploare încât să înece valul suveranist european. Acest val a devenit amenințător pentru stăpânii lumii căci a acoperit Europa toată ba chiar lumea. Geopolitica electorală (în spațiul românesc) atestă deschiderea unui front nou și deci a unui nou tip de ciocnire între valul suveranist, ieșit din „psihea populară” europeană, nu din vreun partid anume, pe de o parte, și deep state-ul globalist, pe de alta, prin toți agenții săi din media, instituții etc. Se cuvine să precizăm că mișcarea suveranistă nu este creația partidelor nici a persoanelor, ci a popoarelor. Cine se ridică împotriva ei se ridică împotriva popoarelor. O asemenea mișcare iese din psihea populară și se nutrește din acest energetism colectiv ca singura ei garanție de existență. Dacă poporul nu se va ridica mereu din somnul ideologiilor, al idolatriilor, în frunte cu cea consumeristă, al imperiilor, o asemenea mișcare va fi imposibilă. Un partid cu orientare suveranistă este doar dovada de la suprafața iceberg-ului, partea scufundată fiind tocmai energetismul popular denumit prin noțiunea de mișcare suveranistă, că ne place ori ba. O asemenea mișcare ne spune că Europa Westfaliană n-a fost sufocată și că fără asumarea modelului păcii de la Westfalia, Europa se va dezeuropeniza. Pacea de la Westfalia a ilustrat prima dată în istoria lumii modelul polifoniei politice (nu întâmplător secolul al XVII-lea și al XVIII-lea subîntind ceea ce a fost socotită perioada clasică a muzicii polifonice, izvodită ca sistem melodic mai devreme, în secolele XI-XII, adică în sincronicitate cu Magna Charta, un alt semn al emergenței modelului european în istorie). Alianța scufundată (deep state-ul globalist) între acei actori geopolitici și geoeconomici care au dobândit o putere de rază mondială n-are cum să salute valul suveranist al popoarelor europene și încă mai alarmant al popoarelor africane, ale căror elite se iluzionează că au un scut de apărare în Rusia, China, BRICS. Nu au. Cel mai sigur scut de apărare al unui popor este el însuși. Acest enunț rezumă simplificat sensul suveranismului. Popoarele care își caută scut de apărare în afară vor sfârși prin a fi cucerite, ocupate de puteri străine și deci subalternizate în toate domeniile existenței lor, devenind popoare robite.

Cine poate îndeplini funcția catehonică (de suspendare a răului) în istorie?

Pentru noi, poporul român cu elitele sale organice, problema va fi de a găsi un modus operandi între fragila reacție suveranistă și apartenența salutară la organizații internaționale de orice profil precum NATO (oricât de paradoxal sună ceea ce spun), fără a-i atribui acestei alianțe defensive vreun rol catehonic. Este o mare iluzie să crezi în funcția catehonică a Rusiei ori a BRICS-ului ori a altor formațiuni seculare. Nici una dintre puterile mari ale lumii și din alianțele internaționale nu poate exercita un asemenea rol de amânare a răului cel mare. Singură Biserica Dumnezeului iubirii poate juca un asemenea rol și deci o asemenea funcție. Oricât se zburlesc anticreștinii de orice specie la această idee, bătălia a fost și a rămas mereu aceiași, legată de interpretarea Parousiei (a celei de-a doua veniri a lui Iisus, Dumnezeu întrupat), cum ne spune Mircea Eliade. În această linie interpretativă putem înțelege revoluția neptică a popoarelor europene, atestată, precum s-a precizat, de valul suveranist care acoperă Europa, America Trump-istă și Africa într-o parte a ei. Revoluția neptică (trezitoare) arată ce forță are trezvia când cuprinde marea masă, adică atunci când lumina adevărului se „aprinde” în conștiința colectivă. Mișcarea suveranistă europeană este un atestat al unei revoluții în conștiința colectivă care va lua cu asalt structurile osificate ale vechiului regim. Deep state-ul globalist va încerca să înece acest val suveranist stârnit la scara popoarelor europene. Despre asta e vorba, în fond.

Marea șansă: America Trump-istă

Speranța vine masiv dinspre echipa lui Trump și deci din America, ea însăși trezită, adică reînălțată pe coama valului istoriei universale tocmai de mișcarea suveranistă, adică de revoluția neptică americană și mondială. Cine este împotriva suveranismului face jocul voit sau nevoit al intereselor de dominație a puterilor imperialiste și a marilor corporații supranaționale. Din fericire America lui Trump este de partea Americii reale, organice nu de partea deep state-ului globalist. Aceasta este cumva speranța pentru un deznodământ rezonabil în cadrul geopoliticii electorale de pe frontul românesc în plină escaladare în zilele ce vor urma.

Ilustrație Video: ActiveNews