Acum exact 50 de ani, in 1975, mi-am sustinut teza de doctorat la Universitatea Columbia din New York si in acelasi an m-am mutat la Washington, D.C. Renuntam la un post de profesor la o universitate din New Jersey pentru un post de radio-jurnalist la Vocea Americii. Decizia nu a fost deloc usoara. Aveam o pasiune deosebita pentru meseria de profesor, dar ma chema datoria fata de tara. Eram convins ca din centrul politic al Americii puteam contribui mai eficace la demolarea tiraniei care sugruma România. In acelasi timp, ma asteptam ca regimurile comuniste sa nu mai dureze mult, iar noi, luptatorii anticomunisti, sa ne intoarcem acasa si sa fim primiti cu bratele deschise. Desi eram de acuma un om matur, continuam sa gandesc prin prisma emotiilor. Nu a fost sa fie. S-au schimbat timpurile, dar nu s-a schimbat si natura umana unde primeaza interesele.

Si totusi, evenimentele acelor vremuri erau incurajatoare. Presedintele Richard Nixon tocmai efectuase o vizita neasteptata la Beijing. America reusise o mica ruptura intre Uniunea Sovietica, marele inamic al Occidentului la acea vreme, si China, care se confrunta cu probleme interne, dar se contura inca de atunci ca o viitoare putere. Moscova avea motive de ingrijorare. Dupa marea resetare din 1945, lumea se reaseza din nou si de data aceasta perspectivele sovietice erau sumbre. Kissinger atrasese insa deja atentia asupra principalelor obiective ale politicii externe. In viziunea sa, America trebuia sa dirijeze alianta NATO de asa maniera incat sa tina Germania sub control si in interior si sa mentina Rusia inafara organizatiei. Pe plan global, America trebuia sa impiedice cu ori ce pret o apropiere intre Moscova si  Beijing. In acesti paramentri am functionat si eu la Vocea Americii pana la noua resetare din anii 1990’si apoi in perioada de schimbari si confuzii care a urmat. Ulterior, eu m-am pensionat si m-am intors la jurnalism si profesorat, Vocea Americii s-a desfiintat, si treptat, lumea s-a transformat radical...

Se spune ca pamantul este o scena imensa de teatru in care o forta nevazuta testeaza generatiile de actori. Decorul se schimba; se schimba si rolurile, dar testul e acelasi. Si este un test individual pentru fiecare dintre noi; un test national pentru lideri; si un test global pentru marile puteri. Fiecare actor, mic sau mare, raspunde pentru rolul sau, pentru deciziile si actiunile sale. Fiecare are propria sa libertate, dar cu anumite limite pe care trebue sa le respecte. Toti vor fi judecati dupa modul in care si-au intepretat rolurile, dar marea intrebare este: Cine e marele judecator? Concluzia mea, ca profesor care mi-am pus asemenea intrebari, este ca abordand acest subiect ajungem intr-o zona ezoterica la care nu avem raspunsuri. Sa ne oprim deci la lumea materiala, vizibila si palpabila in care traim. Suntem in anul de gratie 2025; o lume cu totul insa diferita de ceiace era acum 50 de ani.

In deceniul sapte al secolului trecut lumea era divizata in doua tabere clare: lagarul comunist ateu, anti-crestin, si controlat prin teroare; si lumea libera, democrata si prospera... cel putin asa o percepeam eu. Situatia globala incepuse totusi sa se schimbe. Sovieticii renuntasera la reprimarea brutala a oponentilor; in Romania se profila un gen de primavara sociala; si pe plan international atmosfera era mai destinsa. La New York si la Washington viata intelectuala era intensa si personal participam la multe intruniri si dezbateri publice. Opozantii darzi ai comunismului, intre care ma numaram si eu, erau ascultati si respectati, dar erau acceptati si intelectualii care se opuneau sistemului capitalist. Principala problema in acei ani ramasese comunismul, dar se tatona si posibilitatatea coexistentei intre sisteme.

Azi, lumea e tripolara si continua sa se schimbe. Rusia a ramas o putere regionala si face eforturi sa-si mentina influenta internationala. China ataca suprematia mondiala in timp ce America, intrata oarecum in deriva, incearca sa-si mentina pozitia dominanta. 

Acum 50 de ani America si Occidentul credeau in Dumnezeu si oamenii mergeau la biserica. Azi, bisericile din Occident sunt goale si sunt transformate in cluburi, iar in Anglia sunt oferite musulmanilor. Si in timp ce occidentul ignora religia si credinta, Rusia s-a intors la vechile ei traditii Ortodoxe. S-ar putea sa fie doar o schimbare de fatada, dar cand ti-ai facut semnul crucii intr-o biserica, Dumnezeu te ia in evidenta. 

Acum 50 de ani la Vocea Americii eram in pas cu vremurile si combateam comunismul. In plus, in calitate de profesor motivam ofiterii americani sa lupte impotriva comunismului. In ultimele doua decenii, internationalismul si mutatiile spre stanga ale Americii m-au pus insa intr-o mare deruta. Ce le-as mai spune eu studentilor la ora actuala? Cum i-as motiva?

Acum 50 de ani majoritatea tarilor lumii copiau America. In prezent multe tari se orienteaza spre China. Apropo! Acum 50 de ani chinezii se deplasau pe biciclete. Azi China are cea mai mare productie de automobile din lume. Daca administratia Trump nu ar fi impus tarife exorbitante pe automobilele electrice chinezesti, acestea ar fi patruns in mod masiv pe piata americana si ar fi distrus industria auto locala. 

Acum 50 de ani lumea credea in bunele intentii ale Organizatiei Natiunilor Unite. In ultima veme organizatia se zbate sa-si mentina relevanta, dar ofera putine sperante unei lumi din ce in ce mai suferinde si care are nevoie de remedii imediate... Sudan, Bangladesh, Gaza!

Acum 50 de ani lumea redescoperea democratia si spera in dreptate sociala. Azi, ne indreptam din nou spre masuri arbitrare si dictatoriale. Uitati-va la ce s-a intamplat in Romania in decembrie anul trecut si la ce s-a intamplat mai recent in Franta. Exista insa si o mare diferenta. Acum 50 de ani lumea era obedienta; in prezent e gata sa explodeze... 

In ce directie merge omenirea actuala si cum se prezinta America? In urma cu trei luni presedintele Trump s-a reinstalat victorios la Casa Alba, si-a ales ministri si consilieri pe masura, si controleaza ambele camere ale Congresului. Reformele pe care le-a preconizat se contureaza insa cu dificultate. Realitatea, si in mod special realitatea internationala, le intarzie si chiar le blocheaza. In acelasi timp, Putin isi continua traseul politic mimand dorinta de pace si de negocieri;  negocieri pentru Ucraina, pentru Siria, si mai nou pentru evitarea escaladarii confictului dintre Israel si Iran. In Ucraina, lucrurile s-au mai calmat, dar incheierea unei paci drepte si durabile ramane iluzorie. In Orientul Apropriat Israelul ramane dur si exercita presiuni asupra Americii sa inlature pericolul Iranian. Mai departe spre est, China pare netulburata de evenimente si continua sa-si dezvolte tehnologii de varf si capacitatea militara. Ce face America?

In primele sale saptamani la Casa Alba Presedintele Trump a recurs la masuri ferme menite sa blocheze tendintele Marxiste si manifestarile sociale de destrabalare libertariana. Stanga a intrat in panica si pentru moment pare neputincioasa in fata unui val popular masiv de revenire la normalitate. Membrii frustrati ai partidului democrat si acolitii lor elgibidisti, sorosisti, troskisti, wokisti, progresisti si alti rataciti de toate culorile, au inceput sa iasa din amorteala si sa se regrupeze. Vin alegerile din 2026. Vine ultima lor sansa! Trebuie refacuta agenda populista: se incalzeste pamantul; se topesc ghetarii; se asteapta alte pandemii... Lumea nu mai reactioneaza insa la asemenea lozinci. Oamenii s-au fript odata cu pandemia de Covid si nu se mai lasa inselati. Nici campania antifa sau anti-fascista nu mai merge. La 80 de ani de la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial combaterea fascismului nu mai e la moda chiar daca anti-semitismul a crescut alarmant in ultima vreme. Trebue gasite alte obiective; trebue inventate alte lozinci... Sa salvam planeta!

In aceste zile, presedintele Trump si America se confrunta cu cateva probleme de politica externa care dupa toate aparentele nu au solutii. Europa Occidentala a alunecat spre socialism si Alianta NATO e in pericol. Principalele tari Vest Europene, in special Anglia si Franta, indemna la razboi impotriva Rusiei fara sa tina seama de conscintele unui asemenea conflict. Presedintele Trump se opune si prefera sa ajunga la o intelegere diplomatica separata cu Rusia. La nivel geopolitic global, lumea a devenit tripolara si America e nelinistita. Se contureaza un bloc euro-asiatic anti-American, ceace imi reaminteste de o dilema semnalata de specialisti cu mult timp in urma. Daca Rusia cu resurse ei naturale vaste ar ajunge la o cooperare deplina cu Europa Occidentala, care dispune de tehnologie si de competenta superioara, restul lumii ar deveni o periferie la picioarele Eurasiei. America trebue sa impiedice un asemenea scenariu. Si ce poate sa faca? Trump vrea sa cumpere Groenlanda, sa anexeze Canada, sa izoleze China. Deocamdata, Washingtonul a reusit insa exact contrariul a ceace isi propusese acum 50 de ani. S-a distantat de Europa si a impins China in sfera de interese a Rusiei. Omenirea inainteaza in necunoscut. Cum va arata oare peste alti 50 de ani?

Nicolae Dima, USA, Aprilie 2025.

PS: Acum 50 de ani cand mi-am facut doctoratul costul cursurilor universitare la Columbia era de aproximativ 5.000 de dolari pe an. Acum e 50.000 de dolari pe an!