„The United States, România and Moldova”, Lucrare introdusă de Jim Gibbons din Nevada, Camera Reprezentaților, 26 Martie 2004

Pe langă acțiunile din congres in limba engleză, laVocea Americii am deschis o rubrică specială pe tema evenimentelor din Basarabia. În plus, în octombrie 1989 am fost trimis de Vocea Americii într-o misiune jurnalistică prin fosta Uniunea Sovietică, obiectivele principale fiind Basarabia și Bucovina.

Cu prilejul acelei călătorii am întâlnit elita culturală și sufletească a confraților noștri din Chișinau și Cernăuți; oameni care au menținut vie făclia românismului în anii terorii sovietice. Timp de aproape cinci decenii, acei români înstrăinați, persecutați, torturați și trimiși prin Siberia și Asia centrală, au visat la ziua reunirii cu țara. Am simțit o comuniune sufletească unică în mijlocul acelor martiri ai neamului. Mi-i amintesc cu deosebită căldura pe istoricul Alexandru Moșanu, pe poetul Grigore Vieru, care mi-a dedicat o poezie, pe Dumitru Matcovshi, un alt bard al renașterii basarabene, pe scriitorul Nicolae Dabija, pe inginerul Vasile Nedelciuc, devenit om politic, pe Vasile Șoimaru, un alt om politic, pe marele om de cultură Ion Ungureanu, pe viitorul prim ministru Mircea Druc, pe Valeriu Matei, pe profesorul Grigore Bostan de la Cernăuți, și pe mulți alți confrați care așteptau cu sufletul la gură să se reunească cu patria mamă; să revina acasă odată pentru todeauna!

M-am reîntâlnit de mai multe ori cu acei oameni în vizitele mele în Basarabia din următorii ani. Mulți erau dezamăgiți de modul în care îi tratau noile oficialități din țară conduse de indivizi ca Ion Iliescu și alți epigoni de aceiași teapă. I-am întrebat pe unii confrați basarabeni ce îi doare? Mai mulți oameni de rând mi-au spus că îi doare felul în care au fost primiți de unii conaționali. "Noi am visat să ne unim cu frații nostri mai mari și ei ne-au primit cu indiferență.” Acea indiferență a fost concepută și dirijată în mod cinic și sinucigaș de indivizii care au ajuns la conducerea României post-decembriste. Și ce s-a întâmplat cu acea generație de basarabeni care purtau în suflet unirea cu țara? Iată pe scurt analiza confratelui ziarist Alecu Reniță din Chișinau, care într-o scrisoare din 8 Martie 2025 reda întreaga tragedie a Basarabiei actuale.

”Ceea ce știu, ca deputat în primul Parlament românesc de la Chișinău (1990-1994), e că Iliescu, în urma unor înțelegeri cu Gorbaciov, probabil în data de 7 iunie 1990 la Moscova, i-a jurat acestuia că România nu va pune problema Basarabiei și reîntoarcerea ei în spațiul românesc. Viclean și perfid, Iliescu a manipulat sentimentele sincere ale elitei românilor basarabeni care, la acea vreme de relativă libertate, rupea destul de rapid Basarabia (RSSM) de Moscova și o apropia de București (1989-1991).

Însă, pe durata celor 35 de ani, conducătorii de la Cotroceni, i-au purtat cu vorbe înșelătoare de unire pe fruntașii Mișcării de Eliberare Națională, până când mai mult de trei sferturi au decedat, iar alt sfert, din nucleul nostru, ceva mai tânăr, a fost „corupt” cu titluri academice, distincții ale statului român și elogii peste elogii pentru a nu pune problema reîntregirii...

Încă din 1990, Moscova a făcut o mișcare de un impact ucigător pentru Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia – să influențeze și să dicteze procesele de unificare de la Chișinău – prin rețeaua sa de la București, prin Iliescu și oamenii săi. Faptul că românii basarabeni au crezut orbește în conducerea/conducerile/ de la Cotroceni a dus la fragmentarea multiplă a Mișcării noastre de Unire cu România. Sunt multe, chiar prea multe fapte, care pot confirma că la comanda Moscovei, îndeosebi în perioada 1990-2004, conducătorii de la Cotroceni au contribuit în mare măsură la spargerea unității românești de la Chișinău și anihilarea treptată a Mișcării de Renaștere și Reunificare pe cale pașnică a românilor de pe ambele maluri ale Prutului.

Concomitent, „cominterniștii” de la București au organizat campanii de presă pentru a prezenta Basarabia în spațiul românesc în cele mai urâte culori și a o lipsi, astfel, de  mesajul ei, și în primul rând, de cel de reunire cu România. Iar Departamentul pentru R. Moldova din Guvernul României, condus de o paiață narcisistă, lacomă, cosmopolită, lipsită de orice sentiment românesc, pe nume D.A., a izbutit să dezvolte o rețea clientelară pe ambele maluri ale Prutului pe care a întreținut-o cu milioane, în diverse scopuri, inclusiv de corupție electorală, dar care, în afară de a experimenta transformarea Basarabiei într-o spălătorie de bani pentru capitalul tăinuit al mogulilor din diferite domenii de interese, s-a ocupat cel mai mult de diminuarea și lichidarea mesajului românilor basarabeni de unire cu România-Mamă…”(Jurnalul unui Idealist, Editura Destine Literare, 2026, p. 139)

NB: Referitor la România și RM sau Basarabia, președintele Academiei Române, profesorul Ioan Aurel Pop, a atras recent atenția că nu România se unește cu RM, ci Basarabia se reunește cu patria-mamă.

Prof. Dr. Nicolae Dima, USA, 9 Iunie 2026

(PS: Cine doreste cartea Jurnalul unui Idealisto poate obține gratis dela profesorul universitar Nicolae Drăgulanescu din București).        

FOTO sus - anii 90:  N. Dima, Vasile Nedelciuc, Ion Rațiu și primarul de atunci al Chișinăului

Cu profesorul Grigore Bostan și asistentul său Ștefan Hostiuc la Universitatea din Cernăuți.

FOTO mai jos: N. Dima, Poetul Dumitru Matcovshi și Ion Ungureanu, atunci ministrul Culturii RM

Jos: Cu prelati ortodocși afiliați Mitropoliei Basarabiei care aparține de Patriarhia Română